IUDA DIN NOI

20.07.14 by

IUDA DIN NOI

Pe noi ne-a răstignit o iarnă
Cu fulgii cei mai mincinoşi,
Un Iuda peste tot se-aştearnă
Cu zâmbet larg şi ochi sticloşi.
Nu am ştiut că an de an,
În anotimpul care ninge,
Un fulg va fi ca un ciocan
Şi câte-un cui în mine-mpinge.
Din iarnă am făcut drapel
Al proştilor care se-nsoară,
Că este greu să fii fidel
Ninsoarea dacă te omoară.
Nici nu mai ştiu cum mai arăţi,
Poate cu degetul spre mine,
Că între noi nu mai sunt porţi,
Tu prin străini, eu prin străine.
În viaţa asta, tot ce-i rău,
E că trăim fără destine,
În fiecare e un hău
Care se umple cu suspine.
Lehamite mi-e-n orice zi,
C-o mai trăiesc sau se opreşte,
Mi-e scârbă şi de a mai fi
Când mă gândesc cum se gândeşte.
E omul robul unui ban
Pe care-l vrea, dar nu munceşte,
Când orice măr e ionatan,
Minciuna lui te cucereşte.
M-aş duce în singurătate,
Oriunde nu există om,
Iubirea azi îmi dă dreptate,
Nici umbra nu mai are pom.
Şi vara, de gândesc la ploi,
Începe iarăşi să mă ningă
Şi Iuda se atârnă-n noi,
Luminile din ochi să stingă.

18 IULIE 2014
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*