Ion Maldarescu, OM sau firea românului de-a fi în lume.

01.03.11 by

Trebuie sa spun, de la început, ca pot numara pe degete oamenii despre care am scris, fie si numai contextual. Si asta nu din rautate, nu din egoism, nu din egocentrism si nici din nepricepere, ci din rezerva ce mi-a sugerat-o, mai tot timpul, stiinta contemporana, si, mai ales, filosofia (în termenii kantieni, tot stiinta!) despre om. Vreau sau nu, chiar si când trec pe ulita satului si o vad pe baba Floarea, femeia care, în urma cu vreo 40 de ani, se lua cu joarda dupa mine ca sa nu rup crengile ciresului în care dadeam buzna de cum i se pârguiau fructele, ma plec, îmi scot palaria, salut respectuos, apoi, ametit, la prima vedere, de un fel de gol în timp, ma întreb: cine e ea?, cine sunt eu?, ce este lumea? Cum nu pot îndruga mai nimic, ma tot framânt daca celelalte întrebari puse de Kant: „ce pot sa stiu”, „ce pot sa sper?”, „ce pot sa fac?”, îsi mai au rostul, câta vreme nu pot raspunde nici macar la prima ,,ce este omul?” Dumneavoastra, citind aceste rânduri, o sa ziceti: „speculatie!”. De data asta, n-am sa va contrazic, desi, de aci, din a bate apa în piua (a se întelege a pisa cuvântul, într-o vesnica întoarcerea a fetelor, nu pierdere de vreme!), din despicarea firului în patru, din contradictii, s-a mai limpezit omenirea la cap (daca s-o fi limpezit?!), dar nici n-am sa va las (macar pe cei apropiati, pe cei ce ne cunoastem), fara sa întreb: cine esti tu? cine sunt eu? (despre mine puteti spune câte-n luna si-n stele tot am sa ma bucur!), dar mai ales, cine este Ion Maldarescu? Eee?! E altceva! Întrebare cu subiect si predicat. Vedeti, nici macar eu nu ma mai pun de-a contra (doar de dragul unui anume Gica!) si las gândurile sa curga. Mda! Hai, ziceti! Aud! ,,Pai, ca o fi, ca o patii…” „…si el ca ca si noi, ceilalti”, „…domnule, mare profesor! Carturar de vita veche!” ,, ma nene, asculta-ma pe mine: artist, nu gluma!” Altul: „…dumneata l-ai cunoscut?” Personal, adica, fata în fata, nu! – îi raspund cu sfiala. „Pacat! Dar mai ai vreme, altfel…”
Altfel? – m-am întrebat si m-am rusinat peste masura. – Altfel umblu si eu, ca multi altii, prin lume, fara sa vad Oamenii! În graba, îmi propun o întâlnire, însa pâna atunci, rasfoiesc reviste, carti, privesc în trecut, rascolesc prezentul, caut cumva si-n viitorul nostru si, culmea, abia acolo îl descopar ca întreg. Da! Ion Maldarescu, OM sau firea românului de-a fi în lume! Si nu e putin, ascultati-ma pe mine!

La multi ani, Maestre!

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*