Întâlnirile SpectActor

15.05.14 by

Întâlnirile SpectActor

Invitatul lunii mai, 2014, la Întâlnirile SpectActor, manifestare inițiată în anul 2009 de Teatrul Național Craiova, este regizorul de film Nae Caranfil.
Întâlnirea cu publicul craiovean va avea loc duminică 25 mai, de la ora 11, și este prilejuită de vizionarea celui mai recent film al său, „Closer to the Moon”, a cărui premieră mondială a avut loc în deschiderea festivalul „Making Waves: New Romanian Cinema” din New York, pe 29 noiembrie 2013. Filmul are o distribuție din care fac parte actori hollywoodieni de primă mână, în frunte cu Mark Strong și Vera Farmiga, dar și reputați actori români.
În România, premiera filmului a avut loc pe 7 martie 2014. Critica de specialitate, dar și publicul larg, au primit cu superlative această nouă producție, considerată una dintre cele mai importante ale cinematografiei românești din ultimele decenii.
Proiecția filmului va avea loc la cinematograful „Modern”, în parteneriat cu R.A.D.E.F. RomâniaFilm.
După vizionarea filmului, Nae Caranfil va dialoga cu publicul prezent în sală.
Moderator al întâlnirii, scriitorul Nicolae Coande.

Întâlnirile „SpectActor” reprezintă un eveniment cultural inițiat în anul 2009 de Teatrul Național Craiova. În cadrul acestuia sunt programate conferințe și discuții cu publicul ale unor personalități din lumea culturală românească.
Până în prezent au conferențiat la T.N. Marin Sorescu: Ion Caramitru, Radu Beligan, Varujan Vosganian, Andrei Marga, Solomon Marcus, Răzvan Theodorescu, Matei Vișniec, Gabriela Adameșteanu, ASR Radu al României, Dan Grigore, Cristian Țopescu, George Banu, Eugen Negrici, Florin Zamfirescu, Adrian Cioroianu, Adrian Streinu Cercel, Jean Askenasy, Dan C. Mihăilescu, Cristian Bădiliță, Dorel Vișan, Emil Constantinescu, Dumitru Radu Popescu, Laurențiu Damian, Lucian Boia, Daniel Barbu, Cristian Tudor Popescu.

Regizorul
Născut pe 7 septembrie 1960, în București, Nae Caranfil a absolvit în 1984 cursurile Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică. A debutat regizoral în 1993 cu filmul „ E pericoloso sporgersi”, peliculă selectionată în acelasi an în sectiunea Quinzaine des Réalisateurs din cadrul Festivalului de la Cannes si ulterior premiată la Festivalurile de film de la Bratislava, La Baule 1994, dar și de către ACIN în 1993. Nae Caranfil a mai regizat filme precum “Asfalt Tango” (1995), o coproducţie România/ Franţa, “Dolce far niente” (1998), nominalizat la Globul de Cristal la Festivalul Internaţional de Film de la Karlovy Vary 1999, peliculă realizată în coproducţie cu Franţa, Italia şi Belgia, ce prezintă doi ani din viaţa tânărului Stendhal, petrecuţi în Italia, şi “Filantropica” (2002), care a câştigat premiul publicului la Festivalul de Film de la Paris şi premiul special al juriului la Festivalul goEast, de la Wiesbaden. În 2008, Nae Caranfil a lansat “Restul e tăcere”, un lungmetraj despre realizarea primului film românesc – “Independenţa României”, în 1911. Pelicula a fost propunerea României la Oscarul pentru cel mai bun film într-o limbă străină, în 2008, iar scenariul filmului i-a adus lui Nae Caranfil Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Film de la Paris, în 1995. (sursa Mediafax)

“Closer to the Moon”, noul film al lui Nae Caranfil, atrage atentia nu doar prin subiectul ales, ci si prin expunerea acestuia; intr-o delicioasa comedie neagra, Caranfil arata evenimentele unei intamplari reale, ce viza jaful unei banci de catre cativa importanti membri evrei ai Partidului Comunist din Romania in 1959, sub pretextul ca realizau un film. Protagonistii lui Caranfil sunt perfect constienti de tendinta guvernului de a musamaliza ceea ce era de nedorit in societatea vremii, sau de a rescrie istoria pentru a se potrivi cu ideologia. Astfel, intr-un joc asemanator cu cel dintr-un alt film românesc celebru – “Reconstituirea“ lui Lucian Pintilie (1970), faptasii sunt prinsi, condamnati la moarte, si apoi “rugati” sa reconstituie evenimentele care au dus la arestarea lor. Simtind ca traiesc intr-o lume absurda, care mai intai i-a rugat sa lupte pentru o revolutie, iar apoi i-a dat la o parte din motive etnice, singura cale a protagonistilor de a pastra controlul este sa transforme tragedia lor in comedie; astfel pun la cale jaful iar mai apoi, in timpul declararii sentintelor la moarte, ei aplauda si rad; la reconstituire, isi iau rolurile de “aristocrati” in primire cu cea mai mare bunavointa, devenind, chiar daca temporar, burghezii pe care Securitatea voia sa ii fi prins. A face haz de necaz ramane un important scut pshihologic in tarile post-comuniste, la fel ca si tendinta de a nu te increde in fapte, caci ele pot fi rescrise, si chiar re-filmate.
Ronnie Scheib, Variety

Regizorul, despre film (un interviu de Alexandra Olivotto):
„La capătul unui drum lung si sinuos, prezint acum „un film de Nae Caranfil”. Bun sau prost, sunt mândru că-l pot asuma fără niciun sughiţ. N-a fost uşor. Chiar dacă inspirat dintr-un episod real, deşi în mare măsură “suprarealist”, al istoriei comunismului în România, filmul meu foloseşte ficţiunea pentru a vorbi nu despre ce s-a întâmplat de fapt – sunt convins că în realitate lucrurile au stat cu totul altfel –, ci despre teme şi obsesii personale. Pe de altă parte, am încercat să evit clişeele ce atacă în haită acest tip de producţie. Regimul comunist nu apare îndeajuns de atroce? Păi, pentru omul de rând, preocupat de viata de zi cu zi, nici nu mai era. Procesul grupului Noica-Pillat, ultima demonstraţie de forţă abuzivă a sistemului stalinist, se desfăşura departe de ochii publicului. Viaţa nu apare îndeajuns de cenuşie? Scuzaţi, suntem în august, şi soarele nu ţine cont de orânduiri sociale şi politice. Bucureştiul pare să aibă prea mult farmec? Păi chiar avea, până să-l tundă Ceauşescu cu buldozerul, eu mi-l amintesc bine din copilărie. Motivaţia jafului nu putea fi cea avansată de mine? Probabil că nu putea. În filmul meu poate. Pentru că e o fantezie.”

Critica de film:

“Closer to the Moon”, noul film al lui Nae Caranfil, atrage atentia nu doar prin subiectul ales, ci si prin expunerea acestuia; intr-o delicioasa comedie neagra, Caranfil arata evenimentele unei intamplari reale, ce viza jaful unei banci de catre cativa importanti membri evrei ai Partidului Comunist din Romania in 1959, sub pretextul ca realizau un film. Protagonistii lui Caranfil sunt perfect constienti de tendinta guvernului de a musamaliza ceea ce era de nedorit in societatea vremii, sau de a rescrie istoria pentru a se potrivi cu ideologia. Astfel, intr-un joc asemanator cu cel dintr-un mai vechi film al sau, “Reconstituirea“ (1970), faptasii sunt prinsi, condamnati la moarte, si apoi “rugati” sa reconstituie evenimentele care au dus la arestarea lor. Simtind ca traiesc intr-o lume absurda, care mai intai i-a rugat sa lupte pentru o revolutie, iar apoi i-a dat la o parte din motive etnice, singura cale a protagonistilor de a pastra controlul este sa transforme tragedia lor in comedie; astfel pun la cale jaful iar mai apoi, in timpul declararii sentintelor la moarte, ei aplauda si rad; la reconstituire, isi iau rolurile de “aristocrati” in primire cu cea mai mare bunavointa, devenind, chiar daca temporar, burghezii pe care Securitatea voia sa ii fi prins. A face haz de necaz ramane un important scut pshihologic in tarile post-comuniste, la fel ca si tendinta de a nu te increde in fapte, caci ele pot fi rescrise, si chiar re-filmate.
Ronnie Scheib, Variety

O coproducţie internaţională vorbită în engleză, Closer to the Moon constituie fantezia regizorului-scenarist Nae Caranfil despre circumstanţele în care şase ex-ilegalişti de origine evreiască, membri ai elitei instaurate după 23 august 1944, au ajuns, peste 15 ani, să fie condamnaţi la moarte ca autori ai unui hold-up în stil american asupra Băncii Naţionale a României staliniste… În interpretarea lui Caranfil, autorii hold-up-ului sînt făcuţi să gîndească esenţialmente ca nişte oameni de spectacol – în ultimă instanţă, ei fac ce fac de dragul show-ului.
Andrei Gorzo, Dilema veche

Al şaselea lungmetraj al lui Nae Caranfil, Closer to the Moon (Mai aproape de lună), este un film care, într-o ţară cu o veritabilă industrie cinematografică, ar trebui să domine clasamentele de box-office… Closer to the Moon este nu doar un heist movie, ci şi un omagiu adus cinematografului (şi, în particular, celui hollywoodian clasic).
Mihai Fulger, Observator cultural

Nae Caranfil este unul dintre puținii noștri regizori la ale cărui spectacole, odată intrați, trăim starea de grație a unei arte care îți șoptește, drăgăstos, la ureche: „Ești la cinema”.
Magda Mihăilescu

Closer to the Moon stă bine ca un tot, dar micile detalii sunt cele care fac deliciul privitorului: de la replici memorabile (întrebat de ce as­cul­tă Brahms la Vocea Americii în condiţii audio deplorabile, un personaj motivează că „la postul oficial de radio până şi Brahms devine propagandă“), la gesturi aparent mărunte (insomniacul ofiţer de Securitate care îşi aprinde câte două ţigări odată) şi până la apariţii strict episodice ale unor actori români în vogă (Şerban Pavlu, Vlad Zamfirescu, Paul Ipate, Marius Florea Vizante, dar mai ales tatăl re­gi­zo­rului, criticul de film Tudor Caranfil).
Razvan Brăileanu, Revista 22

Nae îşi asumă riscul. Fascinat de absurdul gestului celor 6 comunişti evrei, care ştiau foarte bine că în urma hold-upului sfidător au 99% şanse să ajungă în faţa plutonului de execuţie, Nae Caranfil face în „Closer to the Moon” cel mai billywilderian film al său. Nu e vorba în această nouă dramedie de comunism, Securitate, semitism sau anti, sionism sau internaţionalism proletar. Orice interpretare politico-idelologică a lui C. t. t. Moon mi se pare, prin inadecvare, o extrasursă de umor pentru film… Finalul, antologic, e un fel de „All that Jazz” caranfilian: un spectacol al Morţii, cu dans, muzică, pantomimă şi umor negru, o secvenţă oricând emblemă pentru Cinema Caranfil.
Cristian Tudor Popescu, https://ro-ro.facebook.com/CTPopescu

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*