Însemnări pe marginea unei expoziții

01.11.11 by

 În data de 15 octombrie a avut loc la Baia Mare, la Galeria Millenium III, vernisajul expoziției de pictură și sculptură al Pr. Vasile Trif. Cu acest prilej s-a lansat și albumul de artă – ”Puterea luminii” -, in condiții grafice excepționale, cuprinzând cele mai importante și semnificative lucrări ale artistului.

Prezentăm mai jos cuvântul de deschidere al confratelui, pictorul Nicolae Suciu.

Însemnări pe marginea unei expoziții

Ca pictor și apropiat al preotului Vasile Trif, îi urmăresc evoluția demersului plastic de mai bine de doua decenii și jumătate și pot să afirm că pictura pe care o însuflețește cu har și meșteșug a ajuns la o cotă bine definită a maturității sale artistice. Pot afirma, că disting în creația domniei sale trei direcții ale preocupărilor pe care le are pe tărâmul artelor plastice, cu precădere în domeniul picturii.

Ca o prima lectură ne fascinează lumea satului mitologic și legenda narațiunii, a copilariei ce își găsește exprimarea în compoziții de dimensiuni considerabile, adevarată piatră de încercare pentru orice pictor. Realizarea figurativă a acestora, propune un discurs pictural, subordonat unei exprimări analitice a desenului cu detalii surprinzătoare în ceea ce privește stabilirea și alegerea locului, a momentului și a atmosferei evenimentelor reprezentate. Sunt prezente aici simboluri și forme arhetipale ce ne duc cu gândul în lumea mirifică a Maramureșului, a artei lemnului cât și a bogăției țesăturilor și scoarțelor țărănești.

Preocuparea pentru peisaj, flori și naturi statice compuse armonic pe ștergare țărănești sau scoarțe țesute, formează o altă direcție a picturii sale, unde ne întâlnim cu savuroase motive de peisaj pictate în plein-air, cu meșteșugite motive de rezolvări plastice, combinând tușa penelului cu zvâcnirea, spontaneitatea, rostirea directă pe care o dau mânuirea cuțitului de paletă.

Poate că nu în ultimul rând, ar trebui relevată preocuparea pentru pictura icoanelor, unde pictorul se simte în largul său, la el acasă. Icoanele pe lemn, în canon bizantin și neo-bizantin precum și icoanele de sticlă dau frumusețea liniei desenului și claritatea culorii, dau aerul și atmosfera pe care fiecare din noi le-am trăit în casa copilăriei noastre sau a bunicilor.

Poate că ar fi trebuit să amintesc încă de la început, că pe tărâmul preocupărilor plastice, preotul Vasile Trif este un autodidact. Dar oare câți din cei de după 1990 ce s-au apucat de pictat icoane, ca de o modă, asistând astăzi la o inflație de asemenea preocupări, au călătorit ca domnia sa în bisericile Maramureșului, la frescele mănăstirilor din Moldova, dar și cele ale Florenței, Vaticanului, Veneției, până la muzeele de artă mdernă ale Italiei, Franței, Germaniei?

Pentru pictorul atent la truda inaintașilor, la meșteșugul lor, a știut să privească, să acumuleze, consolidându-și o zestre la care apelează de multe ori. Cu o frumoasă cultură plastică și nu numai, dialogurile cu domnia sa despre artă, depășesc de cele mai multe ori hotarul anilor școliți de studii prin academiile de artă. Mă miră că în urma amplei expoziții găzduită de Casa Tineretului cu câțiva ani în urmă, unde de altfel a și slujit ca preot, nu a fost menționat în nici o expoziție de icoane ce s-au perindat prin țară,dar mai ales în străinătate, de cei ce în numele artei și tradiției populareși-au făcut fundațiiși firme, prezentând pe post de artă populară autentică, subproduse și fenomene de Kitsch, mânjind de multe ori imaginea Maramureșului și a țării.

Revenind la icoanele pe lemn, prețios lucrate, pe fonduri de aur, cu atenție și știință, atât Maica Domnului cât și chipul Mântuitorului, ne învăluie în lumina caldă și cu privirea blândă și iertătoare ca o binecuvântare. Preocuparea pentru detaliu și amănunt atât la chipuri cât și la veșminte conferă pictorului posibilitatea de a demonstra măiestria și inepuizabilelel sale resurse de rezolvare plastică. Ca stăpân absolut al herminiei picturii religioase, caligrafiile pe sticlă ale desenului liber și expresiv completate armonic de zvâcniri ale culorilor de smalț, limpezi dar profunde, icoanele de sticlă ni-l apropie de marile centre de iconari din zona Făgărașului și de la Nicula.

Fie ca bunul Dumnezeu să-i ocrotească harul, atât cel duhovnicesc cât și cel de iconar-pictor și să ne putem bucura sufletul și privirea, în preajma acestora, precum și în bisericile împodobite cu pictura monumentală pe care le-a realizat.

Pictor Nicolae Suciu

 

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*