În tren

11.05.11 by

În tren

lui Italo Calvino

Viteazul soldat D. călătorea în acelaşi tren,

în acelaşi compartiment cu viteaza şi rotofeia

văduvă M. Soldatul D. se întorcea cu o rană la picior,

o rană pe care o îndrăgea şi cu care se mândrea,

din război. Văduva M. se întorcea cu o sacoşă

burduşită cu carne macră la care se gândea

cu duioşie şi cu un fel de dragoste canibalică,

din oraş, de la piaţă. Soldatul D. îi aruncă o privire

furişă văduvei M. aranjându-şi pansamentul.

Văduva M. întoarse capul şi se gândi că soldatul D.

nu poate fi decât un soldat viteaz de vreme ce are

o rană pansată atât de frumos. Soldatul D. îşi întinse

piciorul rănit oftând şi, în treacăt, piciorul lui

se frecă uşor de piciorul durduliu al văduvei M. şi

se opri chiar lângă sacoşa cu carne macră.

Văduva M. roşi în ambii obrăjori rotofei, soldatul D.

se gândi că vecina lui de compartiment e cu siguranţă

o văduvă vitează de vreme ce se întoarce cu o

aşa sacoşă burduşită din oraş, de la piaţă.

Soldatul D. fu inundat din creştet până-n tălpi

de o ciudată căldură şi îi puse mâna pe genunchi

văduvei M. care începu să tremure şi să asude

din creştet până-n tălpi. Soldatul D. se gândi

că a îndrăznit prea mult şi, răcindu-se din creştet

până-n tălpi, îşi retrase mâna de pe genunchiul

văduvei M. Văduva M. se gândi că nu este suficient

de atrăgătoare, aşa că îşi ridică doar cu o palmă

fusta neagră deasupra genunchiului. Soldatul D.

tocmai se uita pe fereastră, aşa că nu a observat

deloc manevra. Văduva M. se gândi că nu a fost

suficient de îndrăzneaţă aşa că îşi desfăcu decolteul.

Soldatul D. întoarse capul şi se înroşi

din creştet până-n tălpi. Îşi puse chipiul pe cap,

o salută milităreşte pe rotofeia şi viteaza

văduvă M. şi ieşi pe hol să fumeze o ţigară.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*