În rotundul vocalei

27.07.14 by

În rotundul vocalei

Mereu am ezitat între uimire
şi grav, între rotundul vocalei
şi clipa
evadărilor în larg,
când luna plină îşi etala
straiele brodate, în legănări
de ape.

Pâlpâitoare tonuri de lumini
şi semne s-au furişat
în zborul unei şoapte şi,
deghizate,
umbrele,
s-au cuibărit pe rând,
în prima bătaie de inimă
ce n-a primit botezul cenuşilor
adevărate.

Mereu am căutat un răspuns
când luna vlăguită
se stingea,
în sunetul tânguitor al luminii.
Niciuna din şoaptele voalate
ale zilei
nu m-a avertizat
că vulcanii
au nevoie doar de o scânteie
pentru a-şi revendica
supremaţia,
supremaţia…

12 iulie 2014

Un ceas oprit…

Te-am aşteptat iubire
cu fiecare răsărit
nimic din asfinţit
să nu ne stea în cale.
*
Era un gând şi zorii
l-au rostit
cu ochi întrebători
în care
feeric străluceau
sihastrele mărgăritare.
*
Te-am aşteptat iubire
cu fiecare ceas oprit
nimic din ticăit
să nu ucidă clipa salvatoare.
*
Era o şoaptă
un strigăt amuţit…
o rană s-a deschis în asfinţit
şi sângele curgea nedumerit
în palma unui vis
îmbătrânit,
îmbătrânit…

2 iunie 2014

În candele de seară
Ţi-am desenat chipul pe nisip,
într-o seară de vară.
Marea mă urmărea cu ochi
languroşi,
ca o fiară,
gata să-mi curme gândul
ce te-a înălţat peste ape.

Valuri înspumate se-aruncau
peste mal.
Pescăruşii se roteau
ca-ntr-un străvechi ritual,
iar firul de nisip surâdea
angoasat:
De ce să-l plângi?
Pe ţărmul aşteptărilor va înflori
o rană
şi pasul adorat va fi doar
apusul,
în candele de seară…

Mă urmărea ca o fiară,
într-o seară de vară,
marea cea păgână.
Chipul ce l-am desenat
cu o mână
s-a prelins( ce păcat!)
pe sub ape.
Ah! era o tăcere… o vrajă…
Doar un fluture de noapte
rătăcea,
se’ aprindea adâncul mării
ca o stea,
ademenindu-mă
să-i fiu aproape,
tot mai aproape…

15 iunie 2014

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*