ÎN PREZENŢA LUI DUMNEZEU

12.01.12 by

ÎN PREZENŢA LUI DUMNEZEU
I.P.S. Irineu, Arhiepiscop de Alba Iulia

I.P.S. Irineu, Arhiepiscop de Alba Iulia

Evreii Vechiului Testament aveau un obicei interesant. În timpul rugăciunilor de dimineaţă toţi bărbaţii evrei purtau filacterii. Filacteriul era o cutie mică, care conţinea bucăţi de pergament. Pe acestea erau versete biblice din cărţile lui Moise. Un filacteriu era purtat pe frunte, chiar deasupra ochilor, iar celălalt era fixat pe braţul stâng. Purtarea acestor filacterii îi ajuta pe evrei să-şi amintească de felul în care Dumnezeu îi ajutase în trecut. Aceasta îi păzea pe ei de a nu uita de Dumnezeu.

Creştinii de astăzi nu folosesc filacterii. Însă există multe alte obiceiuri bune pe care le putem practica spre a fi ajutaţi să ne aducem aminte de Dumnezeu. Un credincios, de exemplu, ţinea un scaun gol lângă patul său ca să-i amintească lui că Hristos ar şedea acolo toată noaptea şi l-ar supraveghea. De asemenea, am citit undeva despre un creştin, care purta un cui în buzunarul său ca să-i amintească lui de preţul pe care Hristos l-a plătit pentru a-l mântui, şi cât de mult îi datorează Lui în schimb.

Gândindu-mă la alte metode şi căi pe care le putem folosi spre a fi ajutaţi să ne amintim de Dumnezeu, eu am găsit câteva. Acestea sunt: natura, icoana, locaşul bisericesc, duminica şi Sfânta Scriptură.

NATURA este primul lucru care ne ajută să ne amintim de Dumnezeu. Noi putem să-L vedem pe Dumnezeu în orice floare, în orice răsărit şi apus de soare, în apele limpezi, în livezile pline de roade şi în câmpiile însorite. În uriaşa carte a naturii poate citi oricine despre marele nostru Creator, despre omniprezenţa şi dragostea Sa, despre atotputernicia şi înţelepciunea Sa. În această carte a naturii a citit psalmistul David când a exclamat: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Ps. 18, 1). În ea a citit Sfântul Apostol Pavel când scria: „Cele nevăzute ale lui Dumnezeu se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire” (Rom. 1, 20). În cartea naturii a citit şi Sfântul Ioan Gură de Aur când spunea: „Zidirea ne duce ca de mână la cunoaşterea lui Dumnezeu”.

ICOANA este un alt lucru care ne ajută să ne amintim de Dumnezeu. După cum Biblia ne învaţă ascultând-o sau citind-o, icoana ne învaţă privind-o. Între textul pe care-l auzim citindu-se în Sfânta Scriptură şi icoana pe care o privim în casa noastră sau în biserică este o strânsă interdependenţă, amândouă contribuind la zidirea noastră sufletească. Sfântul Ioan Damaschin zicea: „Să ne închinăm lor (n.n. icoanelor), să le sărutăm şi să le salutăm cu ochii, cu buzele şi cu inima, ca fiind asemănarea Dumnezeului întrupat sau a Maicii Lui sau a sfinţilor, care s-au făcut părtaşi patimilor şi slavei lui Hristos şi au învins şi au distrus pe diavoli şi rătăcirea lor”. Icoanele poartă gândurile închinătorilor de la cele trecătoare la cele veşnice, de la patimile urâte la virtuţile sfinţilor zugrăviţi pe ele.

LOCAŞUL BISERICESC este o altă aducere aminte vizuală despre prezenţa lui Dumnezeu printre noi. Precum Dumnezeu locuieşte în cer, tot aşa El locuieşte şi în biserică, unde ne aflăm în împărăţia harului ceresc. Sfântul Ioan Gură de Aur numeşte biserica „cerul în mic”, iar Sfântul Simeon al Tesalonicului arată că locaşul bisericesc este făcut pentru Dumnezeu, Care locuieşte în acesta cu slava, puterea şi darul Său. „Casa lui Dumnezeu” (Mt. 12, 4) este o oază de odihnă şi de reculegere a sufletelor în care credinciosul Îl întâlneşte pe Cel nevăzut, aude glasul Său şi se împărtăşeşte din bucuria dragostei Sale îndurătoare. Trecând prin faţa bisericii, credinciosul ştie că trece prin faţa lui Hristos, Care S-a răstignit pentru noi, şi de aceea îşi face semnul crucii.

DUMINICA sau Ziua Domnului serveşte spre a ne reaminti de Dumnezeu. Dacă venim la biserică în fiecare duminică, aceasta ne va ajuta nu numai să ne amintim de Dumnezeu, ci şi să simţim prezenţa Sa luminoasă în vieţile noastre. Duminica ne oferă marele privilegiu de a putea răspunde la iubirea lui Dumnezeu. De aceea, avem datoria să lăsăm la o parte grija lumească şi să cercetăm biserica în fiecare duminică, aducând mulţumire lui Hristos Dumnezeu, Care prin învierea Sa ne-a trecut din întuneric la lumină şi din moarte la viaţă. Când uităm această zi suntem pe cale de a uita de Dumnezeu. De aici porunca: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti” (Ieş. 20, 8). Să facem ca, prin credinţă şi faptele noastre, duminica să fie un prilej de reconfortare, de îmbogăţire în energii spirituale şi de urcare spre piscul însorit al desăvârşirii.

SFÂNTA SCRIPTURA de asemenea ne reaminteşte de Dumnezeu, dacă noi o citim cu regularitate. Cuvântul lui Dumnezeu este pentru credincioşi tăria credinţei, hrană a sufletului, medicament duhovnicesc, izvor curat şi nesecat al vieţii spirituale. Creştinii sunt chemaţi ca, prin citirea deasă a Sfintei Scripturi, să-şi însuşească „înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus” (Filip. 3, 8), bineştiind că „necunoaşterea Scripturilor – cum afirmă Fericitul Ieronim – înseamnă necunoaşterea lui Hristos”. De aceea şi Mântuitorul nostru ne îndeamnă: „Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine” (In. 5, 39). Biblia este Cartea cărţilor în care găsim tot ce este necesar pentru înţelepţirea omului şi pentru ca acesta să aibă o viaţă echilibrată şi plină de sens şi de bucurie.

Natura, icoana, locaşul bisericesc, duminica şi Biblia ne ajută, într-adevăr, să ne amintim de Dumnezeu şi ne dau posibilitatea să descoperim iubirea şi puterea prezenţei Sale. Prin toate acestea, Bunul Dumnezeu ne cheamă la dialog cu Sine şi ne face conştienţi că toate cele create şi rânduite de El sunt spre folosul şi mângâierea făpturii Sale. De aceea se cade să-L lăudăm şi să umblăm în voia Sa, încât să putem spune cu psalmistul David: „Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte” (Ps. 138, 14).

 

 

 


 

                

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*