În loc de titlu de cronică:             „Mergem tot înainte, spre victoria capitalismului asupra Evului Mediu românesc.” (p. 175)1

16.10.14 by

În loc de titlu de cronică:             „Mergem tot înainte, spre victoria capitalismului asupra Evului Mediu românesc.” (p. 175)1

Pesemne că autorul a intuit riscul de a fi al 1001-lea care încearcă o cronică a istoriei trăite sub ochii noştri, perioadă pe care avem, cei mai mulţi dintre noi, ferma convingere că o cunoaştem cu asupră de măsură pe pielea noastră, deşi mai are destule pete albe sau ocazionează abordări din unghiuri cel puţin insolite. Pentru a evita intrarea în zona de risc, teritoriu din care i se asociază în final doar anonimatul, acesta a ales o specie literară – pamfletul – care, deşi a constituit, mai ales cel politic, un tip de creaţie cu longevitate în literatura română, necesită o serie de calităţi preliminare ale autorului, dar nu numai ale sale. Reacţie fermă pe fază, lipsa de parti-pris-uri, echidistanţa, viziunea de ansamblu ale creatorului, dar şi (aproape obligatoriu) inteligenţa şi dorinţa de nou ale receptorului.
Cartea cuprinde un număr de 189 de pamflete publicate în Jurnalul de Vrancea între 11.09.2009 şi 02.02.2011 pe teme ce vizează aproape toate aspectele vieţii sociale şi politice româneşti ale acestei perioade: politica (cu predilecţie), intelectualitatea, presa, televiziunea, (pseudo)elita românească, campaniile electorale, parlament, servicii secrete, şcoala, sănătatea, cultura, dar mai ales panorama personalităţilor politice vizibile ale vremii. Pentru a păstra chiar şi din punctul de vedere al semnatarului acestor rânduri mai sus pomenitul principiu al echidistanţei, nu voi aminti aici nici un nume de actor politic sau din alt plan social, deşi titlul lucrării este în afară de orice dubiu, ci voi recurge doar la analiza calitativă. Bunăoară, chiar panseul extras în loc de titlu pentru materialul de faţă: deşi cu rahitica şi cronic neprofesionista noastră statistică nu ştim nici acum dacă mai mult de jumătate din populaţia României trăieşte la oraş sau la sat, iar aderarea la Europa ne-a prins de-adevăratelea cu WC-ul în curte, mergem, nu-i aşa, trăgând linie şi adunând, ferm spre capitalism (de cumetrie sau de alt soi, n-are a face, lumea se adaptează). Sumedenie de astfel de reflecţii se pot da din tot cuprinsul cărţii, iată printre cele mai edificatoare:“Trăim într-o nebunie nebună, în care, fireşte, nebunia vine din capul statului.” (p. 35); „Democraţia românească e handicapată, e fiica nevinovată a unui viol în grup”. (p. 97); „Perversitatea răsăriteană şi cinismul occidental fac casă bună în România.” (p. 122); „Peste tot rahatul e dulce pentru politicieni şi urât mirositor pentru electorat.” (p. 129); „Noi, românii, am devenit exponate ale unui parc european.” (p. 153).
O frază precum: „Natura politică românească postdecembristă a reuşit ceea ce nu a putut realiza un sistem totalitar timp de o jumătate de secol, a „rărit” intelectualitatea printr-un procedeu foarte simplu: dispreţul”, este culeasă încă din primul material al cărţii. Care va să zică, devine explicabil de ce asistăm la al n-lea sondaj de opinie conform rezultatelor căruia Nicolae Ceauşescu a fost cel mai bun preşedinte din istoria României şi dacă ar candida acum, ar ieşi învingător din primul tur. De ce, ne spune tot autorul: „Trăim în România şi ne educă spre idiotism fosta, actuala şi viitoarea securitate a poporului. Ţara noastră, cea de pe harta de pe peretele şcolii,  cea povestită de învăţătorii noştri, nu mai există. A murit la intrarea în Uniunea Europeană.” (p. 218). À bon entendeur, salut ! (Cristian VOICU)
1.Cu vaporul prin deşert. Pamflete politice de Marin Ifrim, editura eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*