ÎN ÎMPĂRĂȚIA CUVINTELOR

06.03.17 by

-note de lector-
Noul volum de versuri al poetei Beatrice Silvia Sorescu, Să ard cuvânt… 2016, o personalizează și mai mult, în temele preferate anterior. Prin reducție, ele ar viza natura, starea de a fi în receptarea acesteia, satul în spațiul căruia s-a format ca ființă, relațiile avute cu diferite rude și oameni etc. Este o admirabilă poetă a peisajului, încât aș pronunța, ca odinioară despre Sultănica lui Delavrancea, că este o pictoriță în vorbe. Culorile atribuite sunt calde, vii, încât un tablou se poate reconstitui din infiltrația stilistică de la fața locului. Nu este o pictură impresionistă, deoarece poeta și-aude sunetul culorii. Dacă în cazul obiectelor – ferestre, mamă, copaci, iarbă, ființe ș.c.l.animate -, totul vine de la sine, în cazul abstractelor – zare, noapte, poveste, vise și multe, foarte multe, înanimate sau proiecții ale acestora, tonul, culoarea, le atribui tu, poetule, după capriciile inspirației. Și când toate acestea se conjugă pe căi necunoscute ale creației – goethian, clipă frumoasă, oprește-te! (parafrază, na!) – te grăbești să le `nfășori într-o denominare singulară, dacă este posibil.
Deci, procesul creației de tip clasic – cam până în secolul al XIX lea, rămâne o necunoscută greu de desfăcut în foițe explicative ale cuvintelor. Poezia modernă și cu precădere, cea postmodernă, din veacurile XX-XXI, ale mileniului al II lea, la care subsumăm și așa zisele discursuri epice, micronarative sau pidosnice, din contemporaneitatea noastră, mai mult a urâțit mesajul, dacă nu l-au înjosit, uneori, chiar l-au terfelit, coborându-l din scaunul lui voievodal. Ori poeta Beatrice Silvia Sorescu caută să asceadă la estetica poeziei de durată, aliniindu-se liricii de antologie, prin zeci de titluri, cuprinse și în acest volum. Într-un mod personal, ele continuă creația de tradiție. Ceea ce dă girul deplinei maturități a multor poeme, pe lângă peisagistica dezvoltată sub emblema sensibilității sale, este muzicalitatea, frazarea textului poetic, se cuvine auzit după măsurile metroritmice, de la trohei și iambi, la „ săltărețele dactile„ auziți-l pe Alecsandri sau pe Eminescu din cele trei catrene ale poemei Noapte de basm („Noaptea asta poleită cu cristale de argint,/E aceea din poveste, doar copiii o mai simt„). Sau Topârceanu, în Sfârșit de toamnă („A căzut întâia brumă/Și copacii plâng, se pare,/Cerul parcă e de spumă,/ Nori îi ies din buzunare„). Și tot așa, pe portativul a încă trei strofe – catren.
Eu văd în asemenea gesturi nu numai respect și prelungire a unei valoroase tradiții românești, dar și o formă de polemică subdiacentă față de mulți contemporani aliniați – fără discernământ – modelelor de tip narativ, indiferent din ce parte a globului sunt venite și la noi.
Poeta Beatrice Silvia Sorescu, fiind profesoară, în vacanțele oferite elevilor, și-a propus să călătorească în multe țări și orașe ale Europei și Asiei – Grecia, Italia, Spania, Tunisia, Belgia, Suedia s.a. Lângă un obligator jurnal, cu impresii… la cald, pentru acest of editorial și-a selectat pe unele mai puternice, transformându-le în poezii. Vezi Perla Siciliei, Slujbă la San Pietro, Tăcerea Capucinilor, Acopola din Atena, Palermo, Modica. O excelentă macedonskiană este poezia Fântânile din Las Vegas (o notă în trecere:până la poetul rondelurilor, un împătimit al cadențelor metrice, aș vrea doar să semnalez, în această privință, numele poetului Duiliu Zamfirescu.
Ce aer răcoros de și de lumină silvestră degajă toate poemele despre natură ale Doamnei Beatrice Sorescu, în conglomeratul de poetași ai momentului postdecembrist `89. Până la Judecata de Apoi (citește apariția unei istorii literare complete!), merită să pregătim terenul lui pentru și contra. Echilibrul între antiteze, de pe vremea lui Heliade Rădulescu, nu mai este de actualitate. S-a interpus Titu Maiorescu, cu al său fulminant studiu, În contra direcției de astăzi în cultura română (1868). Actualitatea acestuia rămâne dincolo de orice bănuială, fiindcă fondul lui, atacul deschis împotriva unor tare ale folosirii limbii romane, în câteva publicații din imperiu și al promovării, în paginile acestora, a mediocrităților literare („Cea mai rea poezie, proza cea mai lipsită de idei, discursul cel mai de pe deasupra-toate sunt primite cu laudă sau cel puțin cu indulgență, sub cuvânt că „tot este ceva„ și că are să devie mai bine. Asa zicem de 30 de ani și încurajăm la oameni nechemați și nealeși. Cum am zis, noi înțelegem și ne explicăm această purtare; dar tot așa de bine înțelegem datoria impusă junimii române de a o osândi și de a părăsi odată pentru totdeauna direcția acestor anteluptători ai națiunii„).
Complexitatea tematică din întregul volum se cuvine să ia în evidență câteva zeci de poezii limpide, jucăușe, rezervate școlarilor, vârstei copilăriei (cum altfel, dacă o viață de om ți-ai trăit timpul în mijlocul lor?): Mai, Gând, Iarna, Grijă.
După cum timpul ne macină mereu pe dinăuntru și de la 50 plus și pe dinafară, iată câteva titluri: Se-aude, Azi, Neliniște, Ne toarce timpul.
Dar mai sunt și poezii apropiate universului sferei, adică sunt creații individualizate, cum se spune, în alte arte, de colecție. Iată câteva dintre ele, parcă …… cu tot volumul lui Dimitrie Anghel, intitulat În grădină: Deșteptare, Primăvară de poveste.
Nu pot încheia fără a nominaliza câteva… vădit eminesciene: Suflă vântul, Amintire, De Paști, De câte ori. Și Goga respiră aerul satului și al oamenilor lui: În sat, Rădăcini, Elegie, dar și altele de tip folcloric – Luminișul cuvintelor.
Cu siguranță, Beatrice Silvia Sorescu, nu numai prin acest volum, ci și prin cele anterioare lui, duce pe mai departe înscrisurile poetice ale familiei sale.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

ERROR: si-captcha.php plugin: GD image support not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable GD image support for PHP.

ERROR: si-captcha.php plugin: imagepng function not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable imagepng for PHP.