În ajun de stea răsare

05.01.12 by

Prin troiene de lumină
Mângâierile răzbat
În tăcerea dimineţii
Unde cerne-ngenuncheat
Cerul stelelor golaşe
Care-n negură privesc
Şi în salbe fulguite
Aripile-şi împletesc.

 

Vântul sună din zăbrele

Peste coama de gutui,

Colorând mireasma iernii

Cu un dulce-amărui.

Raiu-şi scutură podoaba

Pe bătrânul şevalet,

Ca o nimfă adormită,

Zace pânza de omăt.

 

Bate soarele-n ferestre

Şi în turlă clopote,

Se-aud zurgălăi la sănii,

Caii zboară-n ropote.

Fulgii rătăciţi colindă
În ajun de stea răsare,

Nu mai e zăpadă-n ceruri

Şi nici file-n calendare.

 

Cununa doinelor de nea

 

Cununa doinelor de nea,
Pe tâmpla brazdelor ţesute
Cu mărgărit şi catifea,
Trezeşte holdele tăcute.

 

Ninsoarea cade în genunchi
Ca stelele în rugăciune,
Ferestrele într-un mănunchi
Se-aprind din bobul de tăciune.

 

Pământul – un tipar boem
Văzduhurilor despletite,
Inveşmântează un poem
Cu răzleţitele-i cuvinte.

www.omniscop.ro

 

 

 

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*