“Important este ca o fotografie să vorbească…” (interviu cu Cristina Ţintă, redactor şef FOTO4all.ro)

29.08.13 by

“Important este ca o fotografie să vorbească…” (interviu cu Cristina Ţintă, redactor şef FOTO4all.ro)

Dacă scriitorul este, în general, un om plin de imaginaţie, atunci cine este fotograful?

C. Ţ.: Fotograful? Fotograful poate fi oricine. Desigur, asta dacă nu începem cu clasificări sterile şi deosebiri între amatori şi profesionişti. Am prieteni fotografi care sunt fie profesori, fie medici, editori, fie conduc un business al lor în cu totul al domeniu.
Alţii se ocupă doar cu fotografia. Important este însă, oricine ar fi ei, să le placă să facă fotografie şi să pună în imagini o bucăţică din cine sunt ei.
Adică să fie în primul rând OAMENI. Să trăiască, să se minuneze de lumea asta aşa cum e ea, să iubească, să sufere, să râdă cu poftă, să încerce uşor, uşor să afle ce vor de la ei înşişi. Şi apoi să apese pe buton.
caiImaginaţia este importantă şi în fotografie, nu doar în literatură, pictură etc. Uneori doar capturăm pentru eternitate ceva ce ne-a fost pus în faţa ochilor (dar şi asta trebuie să ştii cum se face), alteori însă fotograful îşi construieşte un mic univers al său, pe care apoi îl redă lumii întregi.

Fotografiile realizate de tine surprind esenţa unei lumi candide, inefabile. Pentru pictorul francez Edgar Degas, fotografia reprezintă “o imagine cu caracter magic de instantaneu”. Ce înseamnă pentru tine fotografia?

C.Ţ.: Nu ştiu dacă e chiar aşa, în ceea ce priveşte imaginile mele,tea2 însă îţi mulţumesc oricum. În ceea ce-l priveşte pe Degas, acesta a fost influenţat şi s-a folosit destul de mult, din ce ştiu eu, de fotografie (lucru vizibil într-o serie de decupaje, redare a gesturilor în tablourile sale etc). Însă datorită caracterului comercial şi a faptului că fotografia se transforma într-o industrie, pentru el aceasta nu a reprezentat o formă de artă. Era însă utilă şi îi venea în ajutor pentru pictură.
Ce este pentru mine fotografia? Dincolo de a fi o cale de refulare şi de relaxare, de eliberare, fotografia reprezintă pentru mine în primul rând conţinutul emoţional şi despre ce comunică o fotografie. Important este ca o fotografie să vorbească. Însă nu va vorbi niciodată tuturor. Şi de aceea este magică. Iar stilul este vocea. Şi nu-l poţi împrumuta, cumpăra, descărca sau fura. Sau poţi, dar nu va fi un stil al tău. Va fi o simplă modalitate de a te exprima, fără a atrage însă atenţia prin ceva. Fotografia este şi o minune, atunci când este făcută din suflet şi când ne bucurăm de ea. Şi putem începe iubind floarea din grădină sau copacul din faţa blocului…mas

Cine au fost cei care ţi-au îndrumat la început paşii în fotografie?

C.Ţ.: Sunt mulţi. Depinde ce înţelegem prin îndrumare. Sunt prieteni care au stat pe capul meu să o dau înainte cu fotografia; sunt prieteni care mi-au împărtăşit din ce ştiau ei în domeniu, din cărţile pe care le citeau, din locurile pe care le fotografiau. Sunt fotografi foarte cunoscuţi de la noi care mi-au făcut o observaţie sau alta, o recomandare ş.a.m.d. Apoi prietenii din domenii conexe care poate mi-au dat idei sau m-au inspirat cumva. Tuturor acestora le sunt pe deplin recunoscătoare.

Fără ezitare, spiritul creator este un atribut întâlnit la majoritatea fotografilor. Cât de importantă este creativitatea în ceea ce faci? Ce rol joacă aceasta în propria ta activitate?

C. Ţ.: Este mai mult decât evident, cred, că rolul jucat de creativitate este unul cheie. Creativitatea are nevoie de libertate. Cunoştinţele, grijile, mintea, prejudecăţile, toate acestea nu fac decât să înrobească creativitatea. Creativitatea necesită o eliberare de astfel de lucruri. Din acest motiv toţi copii sunt creativi, până nu intervin adulţii să le arate modul corect de a face un lucru. Creatorul se joacă, se “prosteşte”. Uneori, habar nu are ce ar trebui să faca, aşa că încearcă şi dă pe diferite direcţii. Nu este tocmai eficient, pentru ca explorarea continuă nu permite specializare într-un anume lucru. Însă a urma un drum strict nu permite persoanei creatoare să facă ceva ce nu a mai făcut aproape nimeni.
Cât despre mine…Uneori pur şi simplu văd ceva şi îmi vine o idee, uneori creativitatea intervine abia în etapa de editare, alteori am perioade de pauză. Dar şi pauzele sunt bune. Cred că e bine să existe un echilibru în orice facem.

Se spune ca aproape de perfecţiune nu putem ajunge niciodată. Însă întâlnim deseori fotografii care ni se par la prima vedere total perfecte. Îmi poţi descrie factorii ce conduc într-o oarecare măsură spre sublimitatea unei fotografii?

C.Ţ.: Nu prea cred în perfecţiune. Dar cred că există imagini bune şi unele chiar foarte bune. E nostim…Acum ceva vreme, nu demult, am avut un proiect editorial în care am întrebat destul de mulţi oameni pasionaţi de fotografie de la noi cum ar defini o fotografie bună. De altfel, proiectul se regăseşte în cartea “De ce fotografia?”. Orice definiţie am da, ea va fi clar subiectivă. Totuşi o fotografie bună câştigă lupta cu timpul. Îţi vei dori să revii la ea. Îţi induce o stare, îţi va spune mai mult decât arată. Şi, mai mult, va genera o stare sufletească.

Consider că există o psihologie aparte a fotografiei. Putem comunica aşadar prin fotografie? Poate transmite o fotografie anumite sentimente?

inC.Ţ.: Da, eu aşa cred. Exact cum spuneam mai sus, sunt imagini care îţi arată mai mult decât se vede şi care îţi induc şi alte senzaţii, te stimulează dincolo de vizual.

Ştim destul de bine ca arta nu se învaţă ci se trăieşte. Însă de multe ori în tinereţe arta devine inevitabil un subiect izolat, greu de descris în cuvinte. Ce ar trebui să înţelegem de fapt prin artă? Dar prin frumos?

C.Ţ.: Cu arta e complicat. Dacă dicţionarul ne vorbeşte despre producerea unor valori estetice, despre măiestrie, despre oglindiri ale realităţii etc, eu una nu pot spune decât că arta aduce în vizor substraturi adânci, aspecte bine ascunse; e o abordare altfel asupra lumii, în care lucrurile sunt văzute dincolo de ceea ce sunt. Vorba lui Oscar Wilde care spunea ceva de genul că marii artişti nu au văzut lumea aşa cum e ea, căci dacă ar fi făcut-o ar fi încetat să mai fie artişti. Arta de succes redescoperă frumosul. E clar însă că şi frumosul e divers. Şi diferit pentru mulţi dintre noi. Lucru foarte bun de altfel, pentru că alminteri ne-am uniformiza. În plus, frumosul cred că este acel ceva ce face o suferinţă mai tolerabilă şi da, până la un punct probabil chiar vindecă.

În orice domeniu este nevoie de acea dorinţă arzătoare de a realiza practic ceva special. Cât de importantă este motivaţia de a reuşi, în cariera unui fotograf?

C.Ţ.: Da, există o dorinţă de a lăsa ceva în urmă. În viaţă în general şi într-un domeniu sau altul în particular. Pentru unii se transformă chiar în obsesie.
Nu sunt fotograf de carieră, dar pot spune că pe mine, ca persoană pasionată de fotografie, mă motivează faptul că pot păstra o senzaţie, o emoţie, o amintire sau alta, în dreptunghiul sau pătratul ăsta pe care îl numim fotografie. Sunt perioade întregi în care deşi am aparatul după mine e posibil să nu apăs pe buton şi invers, perioade în care în lipsa aparatului folosesc telefonul sau fac măcar cadre mentale. Îţi place să faci asta…da sau ba. E simplu. Dacă îţi place, eşti suficient de motivat. Cel puţin în cazul meu funcţionează.

În urma efortului depus într-o anumită activitate se nasc în viaţa noastră acele acumulări profesionale, dacă le putem numi aşa. Putem vorbi totuşi de un efort diferit atunci când ne referim la fotografie?

C.Ţ.: Pentru cei care se ocupă serios de asta, cu siguranţă există o acumulare a experienţelor, care este în general benefică. Tocmai asta este ideea, nu? Să nu ne oprim, să evoluăm. Nu e nimic mai nociv decât automulţumirea. Indiferent despre ce vorbim.

Eşti redactorul şef al revistei online FOTO4all. Ce îmi poţi spune despre sacrificiul timpului personal? Cum reuşeşti să te dedici prietenilor sau familiei?

C.Ţ.: Asta cu sacrificiul timpului personal nu o resimt prea tare. Din oooomai multe motive. Decât când vine vorba despre timpul acordat cititului, care s-a împuţinat. Îmi place ceea ce fac, iar mulţi dintre prietenii de acum sunt şi ei pasionaţi de fotografie sau activează în domenii care au legătură cu fotografia, aşa că putem vorbi despre un fel de îmbinare a utilului cu plăcutul. Se nasc noi idei de proiecte, participăm la diverse ateliere, ne vedem şi la o bere 🙂
Iar cu familia e simplu, asta pentru ca nu am una deocamdată. Când se va întâmpla, vom vedea ce mai urmează.

Este imposibil a realiza fotografii de calitate fără acea doză de originalitate accentuată. Un fotograf, în general, se distinge prin stilul său bine individualizat. Ce îmi poţi spune despre originalitatea în fotografie? Cât de importantă este încrederea în forţele proprii?

C.Ţ.: Încrederea în forţele proprii este foarte importantă. Dar cel mai important este modul de abordare al criticii. Pentru că inevitabil vor apărea critici. Şi fiecare ar trebui să îşi asume acest lucru fără a face atâta caz atunci când aude ceva ce nu-i convine. De multe ori, critica negativă venită dintr-o parte este exact complimentul primit din cealaltă parte. Nu putem mulţumi pe toată lumea de fiecare dată şi nici n-ar trebui să ne dorim aşa ceva. Asta nu înseamnă să ignorăm ce ni se spune si presupune – consider – a avea o viziune de ansamblu asupra a ceea ce am creat şi am arătat lumii. Pentru ca asta este si calea spre progres, pentru ce-i ce-şi doresc asta.
Cu stilul e altă poveste. Unii ajung mai repede la un stil propriu. Alţii poate niciodată.
Cert este că stilul face diferenţa iar rolul pe care îl joacă este crucial. Dincolo de toate astea însă, cel mai important este să fii tu însuţi.

De curând, la Editura Filos a apărut volumul “De ce fotografia?” coperrealizat de tine, de Andrei Baciu şi Dorin Bofan. Un volum extrem de captivant şi ademenitor practic atât pentru majoritatea oamenilor care au legătură cu mediul fotografic cât şi pentru cei care doresc să se specializeze în acest domeniu. Cum a luat naştere acest proiect? A cui a fost iniţiativa?

C.Ţ.: Ne-a întrebat multa lume acest lucru. N-a fost ceva premeditat, ca să zic aşa. Procesul a venit cumva invers. Noi trei suntem colegi şi în redacţia Foto4all, o parte din texte existau, apoi apăruse şi ideea unui proiect editorial nou care acum reprezintă capitolul 1 din carte, aşa că le-am propus băieţilor să adunăm totul sub o copertă comună. Ne mai lipsea un editor şi aici a intervenit Ionuţ Trandafirescu de la Editura Filos. A fost şi este o experienţa interesantă această carte. Sper să placă celor la care ajunge, pentru ca noi am pus mult suflet în ea.

În timpul liceului ai fost pasionată de fotografia astronomică. De ce ai ieşit din această zonă?

C.Ţ.: Nu doar în timpul liceului. Ci până la terminarea facultăţii şi încă o vreme după. Am ieşit pentru că aşa a fost să fie. E cumva ironic, pentru ca lumea aşa a aflat de mine în fotografie, iar acum se întâmplă foarte rar să mai fac imagini astro. Pentru mine era tot timpul o muncă de echipă, aveam o gaşcă a noastră. Au venit apoi nepotriviri de program, prietenii care nu s-au mai păstrat etc. Astfel că am lăsat lucrurile să-şi urmeze cursul.

Sunt singură că ai şi alte pasiuni pe lângă fotografie. Care sunt acestea?

C.Ţ.: Am, dar niciuna nu bate fotografia. Ar fi astronomia, că tot am vorbit. Încă îmi place sa mă uit la stele. Ar mai fi aviatia, deşi de pilotat nu pilotez. Şi zborul se îmbină iarăşi frumos şi cu fotografia. Călătoriile în rest…iar pe vremuri desenam.

Cu timpul apar tot felul de oportunităţi. Cum te vezi totuşi pe viitor?

C.Ţ.: Nu prea ştiu ce să-ţi zic. Am planuri pe termen mediu să spunem, dar adevărul este ca habar nu am ce şi cine va interveni. Idei noi apar mai tot timpul, o să vedem ce se contretizează şi ce nu. Cred însă că nimic nu este întâmplător.

La final aş dori câteva gânduri pentru cei pasionaţi de fotografie şi totodată de artă, în general. Ce le transmiţi tinerilor dornici de afirmare în domeniul fotografiei?

obC.Ţ.: Asta e o întrebare care brusc te responsabilizeaza. Glumesc. În primul rând le transmit să fie ei înşişi. Să aibă respect. Pentru ei şi pentru cei din jur. Să vadă cine sunt şi ce vor să spună, să asculte ce au spus alţii şi să ia idei de la ei în mod creativ, să aducă un plus de valoare, să fie mereu în alertă. Să fie prezenţi în viaţa lor şi să se bucure de ea. Să nu se compare întruna cu ceilalţi. Drumul lor este al lor şi au de-a face cu o cursă fără linie de sosire. Să parcurcă totul în ritm propriu. E călătoria vieţii lor, nu o competiţie. Dacă sunt pasionaţi cu adevărat nu vor termina excursia asta niciodată. Şi acesta este până la urmă…farmecul lucrurilor!

Volumul “De ce fotografia?” îl puteţi comanda de aici: www.foto4all.ro/decefotografia

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*