IMAGINEA DE LUT A EVEI… ÎN OGLINDA ȘTEARSĂ CU SÂRG

11.01.12 by

Să nu uităm momentul zilelor trăite ieri, dragostea ce ne-a vrăjit, chiar dacă a fost numai pentru o clipă. Niciodată să nu plângi pentru că ai fost părăsit, ci să zâmbești trecutului ce ai trăit. Această fâlfâire de timp, de sublimă depășire a liniei convenționale dintre abis și neant, nu o mai întâlnești a doua oară în viață. Trăiește-o! Savureaz-o la adevărata ei tensiune! Nu hoinări cu gândul, căutând să descifrezi urmările. Oricare ar fi ele, dacă fapta clipei prezente atinge sublimul, înseamnă că te-ai împlinit. În fond ți-ai realizat țelul pentru care ai luptat. Găsindu-te în fața lui, nu șovăi nicio secundă! Garoafa dulce a gurii celei iubite, nu va mai fi niciodată atât de dornică, dacă șovăi în prima clipă de dăruire. Acest moment nu se va mai repeta.

Tu, imagine de lut a Evei, nu te juca de-a dragostea! Când dragostea este sinceră și curată, ea este frumoasă. Când încerci să o minți, devine periculoasă.

………………………………………………………………………………….

Nici unde nu există perfecțiune dacă nu vrei tu să fie, dacă nu ajuți clipa pentru a devein perfectă. N-o întina din rațiuni meschine, ci trăiește-o la intensitatea emanată de partener. Te gândești că l-ai sedus? Te înșeli amarnic. Tu ești întotdeauna cea sedusă. Iar uneori și abandonată. Dacă nu ai fost abandonată, înseamnă că te-a iubit prea mult, te-a dorit sincer pentru eternitatea lui.

……………………………………………………………………………………

Ceea ce ai pierdut, nu vei mai regăsi niciodată. Deșteptarea a venit prea târziu și trebuie, într-un fel, plătită. Dragostea se cere iubită, iar iubirea trebuie păzită, cu săbii de oțel și de EA și de EL.”

Fericirea nu se găsește pe toate drumurile. Ea apare și se împlinește doar acolo unde există dragoste și iubire. Acest sentiment este metamorfoza simbiozei celor două atribute pe care, doar omul le poate genera. Fericirea nu poate fi zămislită din rutină casnică; ea trebuie căutată în jur.

O femeie nu poate fi fericită doar din plimbările pe care i le oferă, când și când, soțul. Sau de partidele de sex casnic în care se păstrează perpetuu anumite tabieturi. Și nici obișnuința de la coada tigăii nu-i poate oferi șansa de a se apropia de fericire.

Prejudecăți învechite, lansate cu pricepere de vechii inchizitori ai secolelor medievale, au condamnat femeia și visele ei.

…………………………………………………………………………………………..”

Iată câteva fragmente din romanul Nusha al autorului Mihai Marcu. Acesta aparține deopotrivă romanului de dragoste și romanului psihologic, alături de un salutar proces de circumscriere estetică a erotismului, alăturându-se altor scriitori români din peisajul vieții literare, ce nu permit intrarea în criză la nicio vârstă. Aici, autorul își exercită subtil harul în etalarea graduală a caracterului personajelor romanului, dovedindu-ne talentul său literar prin creionarea cu acuratețe a unui prsonaj feminin, substituit multor altora din generația autorului, Nusha, suficient de inteligentă ca să se realizeze profesional, exagerat de curioasă, – autorul o pune în posturi delicate – încât, renunță la o iubire impecabilă, ireproșabilă, aventurându-se în necunoscut și conștiița că, în cele din urmă, trebuie să se resemneze la verdictul destinului.

Nusha e un roman al unei rătăciri ivite deodată, prin mijlocirea hazardului, în care autorul s-a dovedit a fi pasionat de miracolul feminin, concentrându-se cu luciditate asupra meandrelor sufletului femeii îndrăgostite și a enigmei degajate din acesta.

Astfel, personajul Mihai, într-o împrejurare a destinului, deși cunoaște o altă femeie cu care, ulterior se căsătorește, rămâne cu sufletul la iubirea dintâi; Traian, deși căsătorit, cu acte în regulă, își continuă aventurile începute anterior, pentru ca apoi să se ”așeze” la casa lui.

La Nusha, deși nu vrea să recunoască, iubirea pentru Mihai persistă, împotriva oricărei logici, oricât de tulburi erau semnele iubirii pentru Traian cu care s-a căsătorit.

În ciuda a tot ce s-a întâmplat, Nusha e tipul femeii dominată de mândrie care, preferă să sufere decât să încerce să repare greșala, dar care adâncește jocul iubirii atât de mult încât, deși căsătorită, într-un acces de nebunie creat dintr-un amestec de răzbunare și păstrarea fie și a unei infime părți din dragostea de altădată față de Mihai, îi cere acestuia să petreacă un moment de dragoste plină de voluptate, înainte ca el să se căsătoreacă.

Traian, plin de egoism …, se uita ironic la femeile care o admirau neputincioase, căutând pe cât posibil să-și apere bărbații de o asemenea ispită. E gelos aproape și pe valurile care i-o fura…, gelos și pe ploaia stropilor mărunți și reci, ce cădea grăbită pe soția lui, făcându-o să sei cutremure de plăcere”.

Mihai, tânărul studios, liniștit, încrezător în femeia iubită și nu perpeturea la infinit a sentimentului dragostei doar pentu ea, ceea ce înseamnă altceva decât percepția lumii comune. Comportamentul său o determină pe Nusha să conștientizeze, ceea ce o surprinde și pe ea, că deține unele calități, de care nu e conștientă, dar care nu sunt suficiente pentru a fi statornică în dragoste, ceea ce nu trebuie să conducă gândul cititorului la frivolitate.

Nusha, ”o fată drăgță și mai ales spontană în tot ce face, cu ceva numai al ei care te subordonează”, îl iubește pe Mihai, dar îl îndepărtează în favoarea lui Traian, prieten de grup, față de care i se trezesc unele sentimente de dragoste ce, curând, aveau să fie barate de vulgaritatea comportamentală a acestuia, de loc comparabiă cu ce cunoscuse la Mihai.

Autorul a imaginat o singură ipostază a iubirii personajelor enumerate mai sus, cu aluzie la posibile alte ipostaze și i-au fost de ajuns cele două persoane feminine (Nusha și Nona) și cele două personaje masculine (Mihai și Traian) în mare parte, cu trăsături antagonice, pentru a descrie starea de spirit a femeii însuflețită de posibila armonie în viața de cuplu și starea de spirit a celor doi bărbați, cărora le zboară gândul la a se întoarce la vechea condiție a existenței lor.

Cheia acestui roman constă în unitatea de esență a personajelor și că acțiunea descoperirii iubirii adevărate este doar o nălucă.

Romanul ”Nusha” îi dă șansa autorului de a-și măsura posibilitățile scrisului, cu mari scriitori profilați pe descrierea unor povești de viață, a unor povești de dragoste și, pus în circulație, va cuceri lumea cititorilor.


11 Ianuarie 2012

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*