ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului

27.10.13 by

Craiova şi Oltenia, România şi Românismul, Pan-Românismul şi oştirea purtătorilor de lamură a fiinţei neamului nostru rămân tot mai sărace.
Stinghere, parcă, smerite şi sărace…
…Al. Piru, Nestor Vornicescu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Ion D. Sîrbu, Marin Beşteliu, Romulus Diaconescu, Alexandru Firescu, Patrel Berceanu, Octavian Lohon, Dan-Ion Vlad, Claudiu Moldovan, Teodor Costin, Nicolae-Paul Mihail, Mihnea Gheorghiu şi, mai ales, Geo Saizescu s-au grăbit să-l cheme la Domnul, alături de ei, pe Ilarie Hinoveanu.
Ultimul mare pandur al Craiovei, Ilarie Hinoveanu, ne-a părăsit intempestiv, în aceste zile însorite de octombrie 2013, la nici patru săptămâni de la împlinirea vârstei de 79 de ani, pe care o ducea cu semeţie, vigoare şi seninătate leonină.
Lucra cu fervoare la finalizarea unei noi cărţi, după ce, anterior, imprimase, la ALMA Craiova, altele două: Esenţe. Eminenţe. Excelenţe. Existenţe…, respectiv, Tiparniţe craiovene sub dictaturi – Izbânzi editoriale contra vrăjmaşilor spiritualităţii naţionale.
La câteva zile după ce-l condusesem pe ultimul drum, la Cernica, lângă Bucureşti, pe Geo Saizescu – cel ce a nemurit Spiritul Olteniei în filme artistice de lung metraj -, îi ofeream freneticului Ilarie Hinoveanu, la telefon, câteva detalii despre ceremonialul religios şi militar al despărţirii de marele regizor mehedinţean.
Ilarie m-a ascultat cu atenţie, mi-a zis că am făcut foarte bine participând la îndoliatul eveniment, împreună cu prietenii Romulus Turbatu şi George Obrocea, după care – cu un oftat abia ascuns – a lansat, brusc, ghilotina unui verdict de o luciditate dureroasă ca o inimă în care ai înfipt un ghimpe: ,,Dane, rămânem, am rămas tot mai puţini… Nu-l mai avem decât pe D.R. (n.n. Dumitru Radu Popescu). Trebuie să ţinem strâns, cât mai strâns legăturile…”
Şi iată că, fulgerător, la o lună după Geo Saizescu, Ilarie Hinoveanu renunţă la efemerul său trup de humă, trece porţile înveşnicirii şi se naşte în cer, alături de prietenii săi de o viaţă amintiţi mai sus: Piru, Vornicescu, Vieru, Păunescu, Beşteliu, Diaconescu, Sîrbu, Firescu, Berceanu, Lohon, Vlad, Moldovan, Costin, Mihail, Gheorghiu, Saizescu…
Despre viaţa, creaţia şi laborioasa activitate a sa – ca secretar general de redacţie şi redactor şef adjunct la revista Ramuri (vreme de 7 ani/ 1965-1972) – apoi ca director al Editurii Scrisul Românesc (răstimp de 18 ani, din vara anului 1972 până în aceea a lui 1990) – se pot scrie tomuri voluminoase.
Voi spune doar că, în tot ceea ce a făcut, Ilarie Hinoveanu s-a dovedit un om onest, corect şi cinstit, ducând în lume Cuminţenia pământului din Vânjuleţul mehedinţean natal, onestitatea pe care Constantin BRÂNCUŞI o preţuia ca pe nimic altceva, dându-i chip în capodopera sa din piatră cu contururi şi sonuri arhaice: Cuminţenia pământului.
Ilarie Hinoveanu a fost totdeauna inspirat – ca poet, ca publicist şi eseist, ca făurar de reviste şi edituri, ca fervent om de cultură şi animator cultural în sensul major al expresiei, ca om şi cetăţean pentru care spiritul civic, iubirea de istorie şi glie străbună, devoţiunea faţă de Limba Română (patria dintâi a oricărui scriitor, a oricărui român adevărat) au constituit nu doar idealuri supreme, dar şi misiuni, ţinte cărora li s-a dedicat cu har şi cu toată energia sa, debordantă, cuceritoare şi contagioasă.
L-am preţuit şi respectat, l-am iubit şi l-am admirat ca pe un minunat român (cu demnitate şi neînfricare de Dac de pe Columna lui Traian). Ilarie Hinoveanu a fost şi rămâne un model, o efigie eclatantă de Cetăţean al Craiovei, al Olteniei, al Europei şi al Lumii acesteia nebune, nebune de legat care a devenit Terra, satul gobal ce înghite hulpav tot ceea ce ţine de tradiţii, identitate culturală, specific naţional, demnitate naţională, patriotism şi naţionalism luminat.
Se cuvine să-i aducem omagiul reînviind cuvintele-cheie, cuvintele-emblemă pe care regretatul Mitropolit al Olteniei, Nestor Vornicescu, le dăruia celor cu adevărat merituoşi: Preţuire şi respect, binecuvântare şi caldă îmbrăţişare pentru Om, Profesionist şi Patriot !
Rostind cu toţii, acum, în aceste clipe cernite de durere, Dumnezeu să-l ierte, Dumnezeu să-l odihnească ! -, vă îndemn, dragi prieteni, să vă amintiţi mereu privirea caldă, chipul zâmbitor, enorma dragoste de oameni, lumina pe care o radia toată fiinţa scriitorului Ilarie Hinoveanu – ctitor, temelie şi grindă, stâlp de pridvor, streaşină şi icoană pentru viaţa culturală a Cetăţii Băniei şi a Olteniei, în deceniile de la cumpăna mileniilor.
Păstraţi-i vie această imagine, dar, vă rog, să nu plângeţi, ci să vă îmbrăţişaţi şi să vă mângâiaţi frăteşte, aşa după cum a făcut-o totdeauna cu noi Ilarie Hinoveanu, aşa cum şi-ar dori-o mereu.
Sub directoratul său, la Editura Scrisul Românesc, a girat peste opt sute de cărţi, toate originale, multe dintre ele fundamentale pentru ştiinţa, filozofia şi literatura acestui crâmpei de Europă.
A lansat, a dat aripi şi a susţinut câteva sute de autori – care, graţie încurajărilor sale, în jumătatea de secol ce tocmai trecu, s-au afirmat ca personalităţi veritabile.
Aşa după cum îşi dorea Adrian Păunescu să se scrie pe crucea sa: El a iubit valorile româneşti sau Grigore Vieru: A fost un fir de iarbă… -, putem afirma şi noi despre Ilarie Hinoveanu: A fost ultimul mare pandur al Olteniei…
…Bună seara şi Noapte bună pe Terra, dar, mai ales, Bună dimineaţa în ceruri, drag şi nepreţuit prieten, ILARIE HINOVEANU ! Totdeauna când ne despărţeam, după două-trei ceasuri de taină, mă întrebai: Când ne mai vedem, când ne mai vedem, să mai vorbim şi noi puţin ?
De acum încolo, vom tăinui numai prin tăcerile grăitoare, căutându-te, cu privirea, printre stele sau privind fix icoana tămăduitoare şi murmurând rugăciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuieşte-l pe fiul tău Ilarie!

Dumnezeu să-l ierte !

Craiova, 25 octombrie 2013
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*