Ierusalimul din noi

08.04.15 by

Se apropie cu pași grăbiți marea Sărătoare a Învierii Domnului. Cu o săptămână înainte, respectiv în Duminica Floriilor, comemorăm Intrarea în Ierusalim a Domnului Iisus. Fiindcă această sărbătoare are o semnificație importantă în viața noastră sufletească, vom zăbovi puțin asupra ei în cele ce urmează.
Mântuitorul venise în lume cu un scop precis: să se aducă pe Sine jertfă nevinovată pentru păcatele omenirii. Nimeni nu înțelegea aceasta. Nici chiar ucenicii lui. Deducem aceasta din întrebările pe care I le pun, din discuțiile pe care le poartă cu El. Oamenii din Palestina se împărțeau în două grupe mari. O grupă o formau oamenii de rând, nevoiașii, săracii, bolnavii, care-L însoțeau pe Domnul Iisus pretutindeni, care-L ascultau când le vorbea, care-L rugau să-i vindece și să le vindece bolnavii. Aceștia erau de ordinul miilor. A doua categorie o formau mărimurile zilei: politicieni, arhierei, ofițeri și soldați, învățați, funcționari. Aceștia formau două forțe mari: puterea politică și cea religioasă. Se știe că pe vremea Mântuitorului Palestina era sub stăpânire romană. Romanii nu se atingeau de religia popoarelor subjugate și nici de conducătorii religioși ai acestora, dar țineau sub atentă observație pe oricare dintre cei care ar fi putut deveni conducători politici, instigatori la răscoală. Dovadă că și Domnul Iisus Hristos este urmărit pas cu pas. În cele patru Evanghelii care ni s-au păstrat întâlnim spioni ai stăpânirii, care-I pun întrebări meșteșugute, menite să-L atragă în cursă, doar-doar va rosti vreo vorbă împotriva stăpânirii. Pe lângă aceste mențiuni avem rapoartele, pe care le trimiteau guvernatorii Palestinei împăratului de la Roma, unde menționau faptele, vorbele, până și culoarea părului și a ochilor lui Iisus. La un moment dat, chiar împăratul își manifestase dorința de a-L cunoaște personal pe Domnul Iisus, după ce aflase atâtea despre faptele și puterea Sa. Romanii nu vedeau cu ochi buni popularitatea Mântuitorului, fiindcă se temeau că va ridica poporul la răscoală împotriva lor.
Cea de-a doua forță din Palestina, ostilă Mântuitorului, o forma clerul evreilor, respectiv arhiereii și rabinii sau preoții lor. Nu toți Îl dușmăneau pe Domnul Iisus. Întâlnim cazuri, când clerici importanți, precum Iair, ,,mai marele templului”, adică un fel de protopop din religia noastră, apelează la Mântuitorul să-i vindece fiica. Întâlnim, de asemnea, și din rândul arhiereilor, pe Nicodim, membru în sinedriu(adică un fel de sinod din religia noastră), care vine noaptea la Iisus și stă de vorbă cu El. Cu toate acestea, grosul clerului Îl urau pe Mântuitorul. Când ajungea El într-o localitate, sinagogile rămâneau goale; lumea alerga la Iisus. El crescuse în umbra templului, învățase carte la templu, își însușise toate rânduielile și învățăturile din religia mozaică și, totuși, învățătura Lui se deosebea de aceea. Era altceva. Din cauza aceasta, clerul se temea că va înființa o sectă sau chiar o religie nouă și din cauza aceasta voiau cu orice preț să se descotorosească de El.
La intrarea în Ierusalim, Mântuitorului I se face de către popor o primire triumfală, ca de rege. La aceasta contribuise mult ecoul stârnit de învierea lui Lazăr din satul învecinat Betfaghe. În Ierusalim venise multă lume, fiindcă peste câteva zile era Paștele lor și așa era obiceiul, să vină și să se roage la templul lui Solomon, cel mai important locaș de cult al religiei lor. În cele ce-I strigau lui Iisus era și afirmația ,,Fiul lui David!”. David fusese cel mai mare împărat al evreilor și reprezentase epoca de glorie a acestui popor. A-L recunoaște pe Iisus ca descendent al lui David, os domnesc, era un mesaj politic foarte periculos. Iisus ar fi avut dreptul la conducerea poporului, ca atare stăpânirea romană era avizată că are în El un oponent notoriu, în care populația își pune speranța eliberării din robia romană. Peste câteva zile,când va fi înălțat pe cruce, deasupra capului Îi vor scrie vina: ,,Iisus Nazarineanul, regele iudeilor”. Așadar, strigătul poporului din ziua Floriilor este reținut ca acuzația cea mai puternică pe care I-o aduceau romanii. Aceasta viza o lege numită ,,les majestate”, adică lezarea sau sfidarea împăratului și pedeapsa pentru încălcarea ei era moartea.
Așadar, poporul în naivitatea lui, Îl ovaționa cu sinceritate pe Iisus și se bucura copilărește; politicienii, arhiereii, puternicii zilei spumegau de ură în cetate. Domnul Iisus nu se bucura. Era trist. Știa ce-L aștepta peste câteva zile. În ziua de Florii auzim strigându-I ,,Osana”; vineri, în aceeași săptămână, auzim strigând ,,Să se răstignească! Să se răstignească!” iar duminica următoare îi auzim rostind cu bucurie: ,,Hristos a înviat! ,,Adevărat a înviat!” Ciudată opinie publică!
Meditând asupra situației de mai sus, o întrebare vine în mod instinctiv: nu cumva fiecare dintre noi suntem un Ierusalim de altădată? Duminica Floriilor este ziua în care primim Taina Sfântului Botez. Atunci Îl primim pe Mântuitorul în cetatea sufletului nostru cu bucurie sinceră, asemenea bucuriei copiilor din Evanghelie. Urmează pentru cei mai mulți o Săptămână a Patimilor, adică propria noastră viață. Primele zile(luni, marți și miercuri) sunt zilele copilăriei noastre, când faptele noastre nu sunt nici bune, nici rele, nu sunt cântărite din punct de vedere moral-religios. Mântuitorul umblă nestingherit prin cetatea sufletului nostru. Abia joi, adică la maturitatea noastră începem să-L judecăm pe Iisus și apoi să-L răstignim. Fiecare păcat al nostru, fiecare patimă sau viciu este asemenea unui cui, pe care îl înfigem în Iisus ca să-L crucificăm. Dacă ,,reușim” să-L răstignim, să-L ,,ucidem” și să-L ,,îngropăm” în sufletul nostru, puțini avem puterea să-L și înviem. Pentru aceasta nu ni se cere decât să ne spovedim și să ne împărtășim, pentru ca El să învieze și să fie din nou cu noi. Să ne ajute Dumnezeu ca să fim cât mai mulți care să-L avem pe Domnul Hristos înviat în sufletele noastre și să trăim bucuria trecerii de la Săptămâna Patimilor la Săptămâna Luminată a vieții noastre în comuniune cu Domnul Hristos!
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*