Iarna

05.01.12 by

Iarna

Cenuşie, lupoaica a intrat azi noapte în oraş

cu puiul în gură. De ce nu latră câinii? După

un zid e o lună căzută ca un os vechi pe care

nu îl roade nimeni. Dincolo miroase a fontă

şi a scrum rece iar lângă abator s-a aprins un

foc de cârpe şi scaieţi. La vamă a îngheţat un

soldat de gardă, prezentând arma ca o statuie.

Prin pereţi se aude desluşit cum crapă pietrele,

acompaniind şuierul hornurilor, într-o fugă de

Bach, armonioasă. Dar în orga bisericii e un

nou cuib de şoareci, fiindcă pisica organistului

a evadat. În rest, oraşul e neschimbat iar când

urc dinspre gară am impresia că o femeie mută

cu părul despletit îmi arată drumul mergând

la doi metri înaintea mea. Parcă ar călca pe vată,

doar ecoul paşilor mei tulbură liliecii. Oraşul

acesta nu mă aşteaptă niciodată cu indiferenţă.

Am mereu impresia că nişte ochi fosforescenţi

îmi urmăresc toate mişcările. Orice copac adie

braţele negre, orice geam luminat parcă spune:

haide odată, de când te aşteptam.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*