Homologia-studiul complex al omului *

22.08.14 by

,,De mii de ani tot spui şi spui,
că vreai tu, lume, numai pace,
dar pace-n Lume nu-i şi nu-i,
să lupţi cu sine ce te face?”
Amit Moldovenescu

Homologia – studiul complex al omului – este un domeniu aparte, sinestătător, care se va baza pe exactitatea fizicii, abstracţia matematicii, fluiditatea biochimiei şi umanismul medicinei, spiritualitatea teosofiei, înţelepciunea filosofiei, profunzimea literaturii artistice şi a artelor, frumuseţea Universului şi a Naturii, măreţia umanităţii.
Omul contemporan are nevoie astăzi nu numai de cunoştinţe profunde într-un domeniu sau altul, cît de a cunoaşte mecanismele formării lor, a convingerilor, conştiinţei, a viciilor şi virtuţilor omului, a calităţilor omeneşti şi antiomeneşti, îndeosebi de a însuşi Legile obiective universale ale existenţei Universului, Vieţii şi a omului. (Trifan Miroliubov)

Argument:
OMUL este unica fiinţă terrestră înzestrată cu capacitatea cercetării, cunoaşterii, făuririi şi a distrugerii. Datorită capacităţălor, facultăţilor şi calităţilor sale specifice umane din cea mai firavă şi slabă fiinţă printre speciile faunisticii în Natură, omul a devenit stăpînul plenipotenţiar al Pămîntului, a pătruns în multe taine ale materiei anorganice şi organice, a ieşit din spaţiul atmosferei Pămîntului şi a început a cerceta şi a cuceri spaţiul galaxiei Calea Lactee. Totodată menţionăm că cercetarea şi cunoaşterea de către om a realităţilor obiective şi subiective a decurs şi decurge pe aspecte, segmentar, ceea ce i-a permis şi îl ajută să obţină rezultate uimitoare în multe domenii concrete ale ştiinţei, îndeosebi în domeniul inventicii. Însă orice obiect sau subiect de cercetare este strîns legat de o mutitudine de componenţi şi factori ai unui Întreg. Fiecare părticică , orice obiect sau componentă a Pămîntului, a florii şi faunei, a societăţii umane, a Vieţii şi a omului sînt interdependente şi interconexate cu Universul. Cercetarea aspectuală conduce la cercetarea integrală şi complexă a tuturor factorilor ce au contribuit şi contribuie la apariţia şi existenţa obiectului cercetării noastre.

Spe deosebire de Antropologie, considerată drept „o filosofie a Biologiei”1, care are ca obiect de cercetare originea şi evoluţia speciei umane în cadrul florii şi faunei terestre, Homologia îşi focusează atenţia asupra factorilor ce au contribuit şi contribuie la apariţia şi evoluţia Universului, Vieţii şi a omului, ca fenomem şi enigmă a Universului, îndeosebi a mecanismelor formării raţiunii, conştiinţei, capacităţilor, facultăţilor şi calităţilor omului. Lumea contemporană se antrenează cu un avînt tot mai mare în cercetarea aspectuală a Lumii şi a omului, avansînd necontenit în evoluţia progresului tehnico-ştiinţific, însă în dinamica vieţii şi a ştiinţei contemporane tot mai insistent se impune problema cunoaşterii sintetice integrale a Lumii şi a omului în Lume. În unele state ca Rusia, Franţa, Belgia, sînt deja fondate instituţii specializate de cercetare complexă a omului, dar, cu regret, deasemenea merg pe aspecte, pe probleme actuale concrete. La noi în Moldova la iniţiativa profesorului Trifan Miroliubov şi a unui grup de intelectuali ideea constituirii unei asociaţii obşteşti a prins rădăcini cînd în jurul acestei idei la 21 martie 1999 s-a constituit Societatea ,,Omul şi Universul”, iar la 1 noiembrie a aceluiaşi an sub conducerea ştiinţifică a acad. B. Melnic în cadrul USUM a fost înstituit primul Laborator de Homologie –studiul complex al omului.
Pe parcursul a 10 ani un curs opţional de Homologie a fost predat de profesorul T. Miroliubov la ex USUM şi la Liceul „Nicolae Sulac” din m. Chişinău. Actualitatea, importanţa şi oportunitatea acestui curs în permanentă perfectare este incontestabilă. Omul este o fiinţă multidimensională, un microunivers, şi necesită o cunoaştere adecvată. Cercetarea şi cunoaşterea Realităţii obiective şi subiective a decurs şi decurge pe aspecte. Cercetarea aspectuală şi hipercpecializarea a condus la formarea omului asimetric şi a societăţii unidimensionale, fiind pierdută unitatea Lumii, unitatea materiei şi a spiritului. Din acest motiv pregătim specialişti conform necesităţilor societăţii, dar nu pregătim oameni. Formarea omului, a capacităţilor, facultăţilor, calităţilor, convingerilor, ideologiilor şi conştiinţei lui este lăsată pe seama familiei, statului şi a bisericii. Fiecare din aceste instituţii sociale are propriile sale interese, scopuri, posibilităţi şi metode.
Statul are nevoie de spcialişti în diverse domenii şi îi pregăteşte.
Biserica are nevoie de specialişti şi enoriaşi şi la fel îi pregăteşte.
Familia (individul) are nevoie de condiţii normale de trai şi se conformează posibilităţilor existente.
Aceste trei instituţii sociale, cu scopuri şi posibilităţi diferite, îşi aduc aportul şi amprenta sa în procesul formării omului, a persoanelor şi personalităţilor. Pe de o parte, şi statul, şi biserica, şi familia au acelaşi scop comun: fericirea omului, dar anume acest scop nu-l pot obţine pentru toţi oamenii. Una din cauze este şi cunoaşterea aspecuală a Lumii şi a omului în Lume, cunoaşterea parţială a omului, a propiei sale existenţă. Iată de ce este necesar să fie studiat acest curs de Homologie ca obiect prioritar în cadrul curricului universitar şi preuniversitar. Umanitatea a păşit într-o nouă eră – era transformării omului homo sapiens în omul homo humanus, adică omul cu calităţi altruiste dominante asupra celor egoiste, menţionează cercetătorul Trifan Miroliubov în lucrările sale. Performanţele cunoaşterii ştiinţifice de către om a realităţii obiective şi subiective vin într-un ritm copleşitor. Ştiinţa a devenit în scurt timp o galaxie a cunoaşterii. Nu-i exsclus ca în viitorul apropiat ştiinţa o să descifreze şi tainele informatiei şi a spiritualităţii umane. Omul a devenit un titan al gîndirii şi făptuirii, dar nu putem să nu observăm şi să nu ne întrebăm: de ce aşa se întămplă că omenirea permanent tinde să-şi înbunătăţească condiţiile materiale de trai, dar nu şi universul spiritual, că neschimbate rămîn lupta pentru putere şi dominaţie provocănd sărăcia, suferinţele şi războaele?
Ştiinţele, Religiile şi Artele îi îndrumeză pe oameni să trăiască cu gînduri bune, cu fapte bune şi cu credinţă în Dumnezeu, dar nu altcineva decăt aceiaşi oameni produc cele mai monstruoase arme de nimicire a semenilor săi, fără teamă de Dumnezeu, aruncă bombe asupra satelor şi oraşelor cu oameni paşnici. În numele anumitor idei, concepţii, în numele lui Iehova, Zoroastru, Hristos, Allah,.Crşna sau Buddha s-a vărsat mult sînge în istoria omenirii, şi în prezent se mai sacrifică komikadzii(fanatici).

1.Gheorghe Mustaţă, Mariana Mustaţă „Homo sapiens sapiens L”, ed. Vasile Goldiş,2002, Arad, România.
Cum şi de ce apare duşmănia între oameni?

Este o problemă globală şi eternă, căci.,,De mii de ani tot spui şi spui,că vreai tu, lume, numai pace, dar pace-n Lume nu-i şi nu-i, să lupţi cu sine ce te face?” (Amit Moldovenescu)
Cercetările separate, aspectuale ale Universului, vieţii şi a omului efectuate de către ştiinţe, religii şi arte au condus la formarea celor două concepţii – creaţionistă şi evoluţionistă, materialistă şi idealistă, ştiinţifică şi religioasă care la prima vedere par a fi diametral opuse. În realitate ele sînt doi poli ale cunoaşterii: revelativă şi raţională, afirmă profesorul T. Miroliubov.
Constatăm, de asemenea, că omenirea permanent investeşte în dezvoltarea tehnicii şi nanotehnologiilor, că progresul tehnico–ştiinţific nu poate fi stopat, dar…omul devine dependent de tehnica pe care o produce, de bunurile materiale, de sistemele socio – politice, pe care ei le formează, că treptat dispar cele mai valoroase calităţi omeneşti şi în primul rînd omenia, apar mari dereglări ale psihicului uman, sporeşte indiferenţa, singurătatea, criminalitatea, violenţa, şomajul, migraţia, abandonul de copii, destrămarea familiei etc. Acestea şi multe alte probleme ştiinţifice, religioase, existenţiale ne pun în faţa necesităţii studierii şi cunoaşterii complexe a omului cu toată insistenţa. Nu Dumnezeu şi nici Universul îi vrea omului rău sau bine. Bunătatea şi răutatea, ca produs al egoismului şi altruismului uman, sînt două componente indispensabile din care este compusă fiinţa umană. Acest fapt este cunoscut de mult, dar abea în sec.XX, începutul sec.XXI în soluţionarea problemei cunoaşterii complexe a omului s-au făcut primii paşi. În cei peste 10 ani de muncă numai dl academicia Boris Melnic a editat circa 10 lucrări ştiinţifice despre om. În cadrul Laboratorului de Homologie profesorul-cercetător T.Miroliubov a înaintat o variantă de concepţie şi şapte principii cu privire la efectuarea unui studiu complex al omului. Sub auspiciul Societăţii ştiinţifice ,,Omul şi Universul” au fost organizate 7 conferinţe ştiinţifice, editate 6 numere ale revistei „Univers Om”, lucrarea ,,Omul” autori B.Melnic şi T.Miroliubov, recentele lucrări „ Cu gîndul la om”, autor T. Miroliubov şi „ Spaţiu interactiv pentru nucleu” , autor Galina Furdui. Un curs special de Homologie a fost experimentat în trei licee şi peste 10 ani în Liceul „ Nicolae Sulac” din mun. Chişinău. Putem afirma cu certitudine că Homologia –cunoaşterea sintetică a omului devine una dintre cele mai necesare obiecte pentru fiecare viitor specialist. Marea problemă a contemporaneităţii constă în faptul că noi pregătim specialişti, dar nu în primul rînd oameni de omenie. Ca urmare aceşti specialisti ne conduc, tot ei produc şi cele mai monstruoase arme de nimicire a semenilor săi..
Indiferent, a fost omul creat de către Dumnezeu, după cum afirmă religiile, sau este o creatură a Universului, după cum afirmă ştiinţele, el există şi nu are alternativă pe planeta Pămînt. Omul a construit temple, sinagogi , mănăstiri, bisirici, moschee, adică lăcaşe unde se închină fiecare comunitate religioasă Dumnezeului său. Cândva a existat politeismul, în prezent – monoteismul. După unele statistici în prezent în lume există circa 10 religii monoteiste mari, şi o sumedenie (peste 3000!) de confesii mai puţin numeroase. În a doua jumătate a sec XIX elitele (masonii) au început a forma religia Baha-i care are drept scop principal dărîmarea tuturor religiilor contemporane şi formarea unei singure religii ca fundament spiritual al unui eventual guvern mondial, care va stăpîni umanitatea de pe întreg globul pămîntesc. Un singur guvern, o sigură religie, o singură ideologie – iată visul de milenii al masoneriei mondiale. Cît timp oamenii se vor mai închina orbeşte unui Dumnezeu fantomă? Nu putem şti. Oare nu a venit timpul să construim şi Templul omului? Nu pentru a se închina sie însuşi, ci pentru al cunoaşte pe Creatorul cel real adevărat, pentru a se cunoaşte pe sine integral. Templul omului trebuie să fie locul discuţiilor tolerante şi armonizării divergenţelor dintre oameni, dintre culturi, dintre religii, dintre ştiinţe, arte, diverse filosofii şi politici. Atîta timp cît oamenii vor prelungi să se bazeze pe forţa fizică-militară, să-şi demonstreze unii altora cine şi ce este, cine şi ce poate, pace în lume nu va fi. Căci fiecare este cineva şi poate ceva. A venit timpul să ne învăţăm a trece de la dialogul culturilor la cultura dialogurilor, de la lupta pentru dominaţie la dominaţia toleranţei şi înţelepciunii. Nu trebue să-i înveţe unii pe alţii cum să trăiască, cum să gîndească, dar trebuie să învăţăm unii de la alţii cum să trăim, cum să gîndim şi să ne ajutăm reciproc ca să convieţuim împreună fără ambiţii, fără orgolii, fără ură şi războaie. Dacă resursele pe care le cheltuie fiecare ţară pentru întreţinerea complexelor industrial- militare, pentru întreţinerea armatelor de spionaj şi apărare ar fi investite în ştiinţă, în sistemele educaţionale şi social- culturale, omenirea demult ar trăi fără frontiere şi oamenii ar călători şi pe alte planete. La drept vorbind, cercetarea şi cunoaşterea omului în complexitatea sa de componenţi şi factori ce au contribuit şi contribue la formarea şi devenirea oamenilor fiinţe biosociospirituale făuritoare şi distrugătoare se află la început de cale, dar anume cunoaşterii sintetice a omului îi aparţine viitorul.
Ce este omul? Cine este omul? Cum este omul? De ce sîntem aşa cum sîntem: buni şi răi, făuritori şi distrugători, frumoşi şi mizerabili? Ce factori au contribuit şi contribuie la formarea şi devenirea noastră oameni sau antioameni? Care este originea adevărată a Universului, a vieţii şi a speciei umane: sîntem creaturi divine, după cum afirmă religiile, sau creaturi ale Universului, după cum afirmă ştiinţele? Conform căror legi obiective universale a apărut Universul; viaţa şi omul? Cum s-a dezvoltat şi a devenit aşa cum este ea, omenirea? Încotro merge această faimoasă omenire: spre dăinuire sau autodistrugere?, se tot întreabă profesorul Miroliubov împreună cu noi.
Pe parcursul întregii istorii a umanităţii, din secol în secol, din mileniu în mileniu oamenii gînditori de pretutindeni sînt mereu preocupaţi de asemenea întrebări. Ipoteze au fost şi sînt mai multe, dar nici în prezent nu cunoaştem originea lui Dumnezeu sau a Universului, a materiei sau a spiritului. Cu atît mai mult, nu putem spune că ştim cine sîntem noi, oamenii, de ce sîntem aşa cum sîntem, de unde venim şi încotro mrgem – spre dăinuire sau spre apocalipsă?! În măsura cunoştinţelor acumulate, a convingerilor formate fiecare dintre noi devine adeptul uneea dintre ipotezele existente: teistă sau ateistă, materialistă sau idealistă, ştiinţifică, filosofică sau artistică… Fireşte ne întrebăm:
– ce înseamnă studiul complex al omului? Probabil de la această problemă trebuie să începem discuţia noastră. Biologii şi Antropologii consideră că e destul a efectua o cercetare sintetică a cunoştinţelor despre viaţă şi om acumulate de ştiinţele biologice şi medicale. Dar aceasta se referă doar la corpul uman. Se impune următoarea întrebare:
– în ce constă complexitatea omului, adică din ce este constituit omul, această mare enigmă a Universului?
Majoritatea vor răspunde că omul este constituit din corp şi suflet. Cei religioşi vor mai adăuga, că corpul omului este lăcaşul sufletului nemuritor etc. La crearea omului participă doi factori fundamentali: Universul şi Societatea umană. Înafara societăţii umane pot exista flora şi fauna planetei noastre, iar omul nu poate exista ca om. Datorită vieţii în comun oamenii au devenit oameni cu capacităţi, facultăţi şi calităţi specifice umane, au devenit făuritori şi distrugători, buni şi răi. Prin această veşnică luptă dintre bine şi rău, frumos şi urît, util şi dăunător, egoism şi altruism omenirea progresează, se dezvoltă, îşi măreşte mereu orizontul cunoaşterii Lumii şi pe sine. Reieşind din faptul că ştiinţele, religiile şi artele sînt cei trei factori de bază care formează la oameni cunoştinţele, convingerile, aptitudinile şi calităţile lor egoiste şi altruiste, umane sau antiumane, după anumite cercetări în cadrul Laboratorului de Homologie – studiul complex al omului, împreună cu academicianul Boris Melnic şi laboranta Elena Siniţa s-a ajuns la concluzia că pentru a efectua un studiu complex al omului se impune o sinteză a tuturor datelor acumulate de către toate ştiinţele, toate religiile şi toate artele cu privire la Realitatea obiectivă şi subiectivă, adică cu privire la existenţa divinităţii, universului, vieţii şi a omului. Omul este o fiinţă multidimensională, un mucrounivers şi necesită o cunoaştere sintetică integrală, care poate fi obţinută doar la conexiunea ştiinţelor, credinţei şi a artelor. Cu o asemenea cercetare sintetică integrală nu se ocupă nici antropologia, nici filosofia. Fiecare ramură ştiinţifică se mărgineşte la un anumit aspect concret de cercetare a Realităţii obiective şi subiective. Din aceste considerente profesorul T. miroliubov a numit studiul complex al omului cu denumirea Homologia, deoarece Antropologia este şi va fi „ o filosofie a Biologiei”. Dar Universul (Lumea) nu este constituit numai din materie anorganică şi organică. Cunoaştera Realităţii obiective şi subiective a decurs şi decurge inevitabil pe aspecte. Însă a venit timpul ca în baza cunoaşterii aspectuale să cunoaştem unitatea Lumii, unitatea vieţii şi a omului ca produs şi componentă a Lumii. Anume acest principiu a fost pus la baza cercetărilor în căutarea căilor de realizare a ideii efectuării unui studiu complex al omului. Mai detaliat despre concepţia şi principiile studiului complex al omului s-a relatat în revista ,,Univers Om”(nr.3, 2009). Menţionăm că pînă în prezent nici AŞM, nici USM, unde a activat academicianul. B. Melnic – adeptul acestei noi direcţii de cercetare ştiinţifică – n-au reacţionat pozitiv la propunerile de a institui cel puţin un Centru de cercetări în acest domeniu. Pînă în prezent se pune întrebarea: din ce domeniu face parte Homologia –a ştiinţelor reale, naturale, socioumane, artistice sau religioase? Ce deosebire este între Homologie, Antropologie şi Filosofie? Homologia-studiul complex al omului este o direcţie sinestăeătoare ştiinţifică sintetică integratoare de cercetare şi cunoaştere a omului, a acestui microunivers. Homologia va recurge la exactitatea fizicii, abstracţia matematicii, fluiditatea biochimiei, spiritualitatea teosofiei, înţelepciunea filosofiei, literaturii artistice şi a artelor, frumuseţea Universului, măreţia şi urâţenia omenirii, afirmă cercetătorul Trifan Miroliubov.
Motive de amânare întotdeauna se vor găsi multe (nu-s finanţe), însă cel mai mare obstacol, după cum stau lucrurile, constă în faptul că sântem hiperspecializaţi şi nici nu dorim să medităm asupra problemei date.
Omul contemporan astăzi are nevoie nu numai de cunoştinţe profunde într-un domeniu sau altul, cît de a înţelege sensul vieţii şi rostul învăţăturii, de a cunoaşte mecanismele acumulării averilor, a cunoştinţelor, de a cunoaşte mecanismele formării convingerilor, conştiinţei, condiţiilor formării viciilor şi a virtuţilor, a calităţilor bune şi rele omeneşti, constatau acad. Boris Melnic şi profesorul Miroliubov.
Cercetarea şi cunoaşterea aspectuală a copmonentelor Realităţii obiective şi subiective a atins acel nivel de acumulare a datelor cînd se impune o sinteză a acestora.. Noi nu ne putem închipui Lumea altfel decît cum o vedem şi o înţelegem tradiţional. Amintiţi-vă cu cîtă greutate oamenii au acceptat adevărul ştiinţific expus de Kopernic. Nu numai pe acesta! De ce? Deoarece, în mod obiectiv s-a format sclavia homosocială. Permanent şi pretutindeni există marea disbalanţă dintre bogăţie şi sărăcie din care motiv criminalitatea, lupta între oameni, dintre grupări sociale, suferinţele şi războaiele sînt prezente pe parcursul istoriei omenirii. Din acest motiv familiile, sistemele de învăţământ pretutindeni se confruntă cu mari probleme educaţionale, deoarece instituţiile educaţionale, ştiinţifice, religioase şi cele politice au viziuni şi scopuri diferite, dar toţi ne hrănim din bunurile Naturii-mamă şi cele produse de oameni. Şi dacă nu toţi, majoritatea covârşitoare devenim sclavi ai bunurilor materiale şi celor spiritual-morale. Egoişti şi lacomi cum sîntem, noi permanent luptăm între noi, distrugem vertiginos Natura şi echilibrul vieţii. Ce poate fi mai periculos decît specialistul care foloseşte capitalul uman şi cunoştinţele acumulate în scopuri meschine, egoiste? Cum şi de ce apar persoane monstruoase în istoria omenirii? Fie savanţi, care produc arme de distrugere a vieţii, fie politicieni, care decid soarta a milioane de oameni, fie ostaşi fideli ai sistemului şi regimului politic, care execută voinţa ideologico-politică şi omoară necruţător milioane de vieţi omeneşti, fie monopolişti, care finanţează asemenea politici antiumane. Dar să nu uităm, că „ În tragedia vieţii cumplitele dezastre, /Nu sînt pricinuite mereu de-un ticălos./ Urzeala e ţesută din patimile noastre, / Pierim prin tot ce este în noi mai găunos”/(Gheorghe Meredith). Omenirea a atins acel nivel de dezvoltare ascensivă şi produce destule bunuri materiale şi spiritual – morale ca toţi să aibă un trai decent, însă luxul unora şi sărăcia, suferinţele altora, criminalitatea şi războaele nu dispar din viaţa umanităţii. Din contra ele evoluiază pe măsura progresului ştiinţei şi tehnicii. De ce? – ne întrebăm. Oare nu şi deaceea că cunoaştem Lumea, viaţa şi pe noi înşine doar aspectual? Omul astăzi are un singur duşman: propriul său egoism. Şi la şcoală, şi la biserică, şi în familie doar se vorbeşte despre virtuţile şi viciile omului, dar nici o ştiinţă nu lămureşte cum se formează ele, ce factori contribuie la formarea lor, cum poate omul să-şi stăpînească firea. Universul – Dumnezeu a întrodus în natura omului două calităţi supreme: egoismul şi altruismul. Lupta dintre aceste două componente fundamentale în natura umană este permanentă. Anume ele produc virtuţile şi viciile omeneşti. Şi ştiinţele, şi religiile, şi artele se ocupă de această mare problemă a existenţei noastre umane, dar se ocupă separat, fiecare cu scopul şi metodele sale. Doar împreună vom izbuti să ne debarasăm de dogme, de vicii şi să cultivăm în noi înşine mai multă virtute şi omenie. Ca să micşorăm povara existenţei noastre umane este necesar să ne cunoaştem pe noi înşine integral. Anume cu aceste probleme se ocupă Homologia- studiul complex al omului. Sînt editate deja un şir impunător de lucrări în domeniul Homologiei, s-a practicat un curs opţional de Homologie deja al 10-lea an, am organizat Conferinţe ştiinţifice, emisiuni radio, am finalizat şi un proiect comun moldo-rus în acest domeniu, dar, probabil, am scăpat ceva esenţial din vedere, dacă societatea rămîne în continuare indiferentă faţă de această majoră problemă a contemporaneităţii. Pînă în prezent în firea şi natura umană predomină egoismul asupra altruismului, ceea ce şi produce relaţiile de duşmănie dintre oameni. Suntem convinşi că mai devreme sau mai tîrziu şi ştiinţa, şi sistemul educaţional, şi religiile, şi artele se vor întoarce cu faţa spre studiul complex al omului, ceea ce înseamnă a cunoaşte Lumea şi pe noi înşine nu numai aspectual (aparte biologicul, aparte socialul, aparte culturalul, aparte spiritualul), dar integral. Alternativă nu axistă. Este necesar să cunoaştem unitatea Lumii, unitatea materiei şi a spiritului, originea informaţiei, enigmele fenomenului OM.
Mult timp i-a trebuit speciei umane ca să iasă din mregele puterii ecleziastice ca apoi ştiinţa – cea mai mare forţă intelectuală – să-l ajute pe om să se elibereze de sclavia naturală şi parţial de cea socială, ajungând până la formarea ONU şi proclamarea Hartiei drepturilor omului. În prezent, datorită instruirii în masă a populaţiilor, dezvoltării sistemelor educaţionale şi de comunicare, omenirea începe să dărâme şi păiengenişul sclaviei spirituale, oferind raţiunii libertatea de a făuri. Dezbinarea ce s-a produs în sufletele oamenilor în rezultatul confruntării dintre ştiinţă şi regigie, dintre bogăţie şi sărăcie a dezorientat folosofia. Ştiinţa se ocupă mai mult de lumea fizică, mai puţin de cea spirituală; filosofia a pierdut influenţă sa asupra minţii; religia mai guvernează într-o măsură anumită conştiinţa maselor, dar şi-a pierdut deja puterea asupra intelectualui uman.Aceste gînduri le găsim şi în lucrările filosofice ale lui E. Schiure. Omenirea se află la etapa maturizării speciei umane, afirmă profesorul Trifan Miroliubov.

E. Siniţa, membră SŞOU,profesoară

N. Becciu, membru SŞOU,jurnalist *

22 iunie 2014, Chişinău, Republica Moldova

Literatură selectivă
B. Melnic, T. Miroliubov, Omul, ed. Alina, Chişinău,2007
Gh. Duca,Contribuţii la Societatea bazată pe cunoaştere, ed.Ştiinţa, Chişinău,2007
B. Melnic, Noutăţi ale ştiinţei despre om şi natură, ed.Cartdidact, Chişinău, 1999
B. Melnic, Probleme stringente ale ştiinţei moderne despre om şi pentru om, ed.USM,2002
B. Melnic, Omul.Geneza existenţei umane,USM, 1998
Trifan Miroliubov, Enigma enigmelor, Alina, Chişinău, 2004
Trifan Miroliubov, Omul: Puterea şi Politica, ed. Labirint, Chişinău, 2011
Trifan Miroliubov, Cu g]ndul la Om, ed. Labirint, Chi;in[u,2014
Revista „UNIVERS OM” nr.2,3,4,5,6.

Ps. Am selectat şi am expus aceste meditaţii din lucrările profesorului Trifan Miroliubov.

SŞOU : Societatea Ştiinţifică „ Omul şi Universul”.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*