GRIGORE ANTIPA (1867-1944) FONDATORUL HIDROBIOLOGIEI ECOLOGICE ÎN ROMÂNIA

07.02.11 by

BREZEANU Gheorghe, CIOBOIU Olivia

Abstract. Grigore Antipa (1867-1944) the founder of ecological hydrobiology in Romania. Through culture, erudition, work capacity, original research, and practical achievements, Grigore Antipa represents one of the most important Romanian personalities. His theoretical and practical scientific work promoted him as a scientist, a genius personality in the field of aquatic ecology, and a dedicated organizer of the natural sciences museums.

Keywords: Grigore Antipa, scientist, ecological hydrobiology.

Rezumat. Prin cultura, eruditie, putere de munca, prin cercetarile sale originale si realizarile practice, Grigore Antipa se înscrie în panoplia celor mai de seama oameni ai României. Opera sa stiintifica teoretica si practica l-a consacrat ca savant, personalitate de geniu în domeniul ecologiei acvatice si organizarii muzeelor de istorie naturala.

Cuvinte cheie: Grigore Antipa, om de stiinta, hidrobiologie ecologica.

Cei mai multi specialisti, considera ca întemeietorul ecologiei în România este Grigore Antipa. Acest genial cercetator si gânditor, studiind Dunarea si zona ei inundabila, Delta si Marea Neagra, întelege si explica legitatile fundamentale care guverneaza sistemele supraindividuale de organizare ale materiei vii (populatii, biocenoze), integrate în mediul lor abiotic. El descopera procesul de autoreglare automata prin conexiune inversa, negativa în ecosisteme, mecanismul productivitatii biologice, organizarea si functionarea populatiilor de plante si animale a biocenozelor (BREZEANU & CIOBOIU, 2010).
El subliniaza ca biocenoza reprezinta forma universala de organizare a organismelor aratând ca „nici un organism animal sau vegetal nu poate duce o viata izolata si trebuie sa faca parte, cu alte organisme cu care convietuiesc, dintr-o asociatie biologica a mai multor specii – biocenoza – în care fiecare specie este reprezentata printr-un anumit numar de indivizi”.
Prin cultura, eruditie, putere de munca, prin cercetarile sale originale si realizarile practice, Grigore Antipa se înscrie în panoplia celor mai de seama oameni ai României. Academicianul Mihai Bacescu, unul din ilustrii sai discipoli si urmasi spunea: „Antipa a fost un precursor, un pionier nu numai în stiinta româneasca, ci si în stiinta universala” (BACESCU & MARINESCU, 1979). Iar unul dintre contemporanii si admiratorii lui Antipa, profesorul academician Ludovic Mrazec, într-o ampla analiza a operei savantului prezentata la Academia Româna în 1937 cu prilejul aniversarii vârstei de 70 de ani mentiona: „Consideram opera lui Antipa ca una din marile cuceriri în domeniul stiintei hidrobiologice, un punct de pornire în domeniul biologiei si economiei Dunarii de Jos si a Marii Negre”.
Este semnificativ ce spunea, cu acelasi prilej Constantin Meisner, membru de onoare al Academiei despre savant: ” ……. un fapt aproape unic în felul sau, ca un fiu al tarii activând sub ochii vigilenti a trei mari suverani (Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea) în vreme îndelungata de aproape 50 de ani, a fost fara întrerupere apreciat cu aceiasi înalta bunavointa si solicitudine de fiecare din ei”.
Elogiat în timpul vietii de mari personalitati ale culturii si stiintei de la noi si din alte tari, Grigore Antipa este permanent prezent în constiinta cercetatorilor, a profesorilor si studentilor, specialistilor hidrologi, piscicultori, economisti, sociologi.
Mare savant hidrobiolog, Antipa s-a consacrat, prin opera sa, si ca un mare economist si sociolog.
Numele lui Antipa este legat de cel mai mare Muzeu de Istorie Naturala de la noi din tara, dar si din Europa; conceptia stiintifica si modul de organizare a muzeului îi apartine în întregime.
O etapa importanta în viata si devenirea savantului este cea în care si-a desavârsit studiile: sunt cei aproape 8 ani (1885-1892) petrecuti în Germania la Jena, în laboratoarele profesorului Ernst Haeckel, renumita personalitate stiintifica, adept al conceptiei evolutioniste. Sub conducerea lui Haeckel, în 1891 Grigore Antipa si-a sustinut doctoratul pe care l-a promovat cu superlativul „summa cum laude”.
Reîntors în tara, tânarul Antipa are prilejul de a prezenta regelui Carol I un memoriu stiintific asupra necesitatii de dezvoltare în România a unei pisciculturi nationale. Antipa dovedea cunostinte fundamentale asupra unui domeniu pe care îl va desavârsi în mod stralucit.
În 1893 este numit director al Muzeului de Istorie Naturala din Bucuresti si administrator general al pescariilor statului. În asemenea împrejurari îsi începe marele drum pe tarâmul stiintei, studiind si descoperind secrete ale Dunarii, zonei inundabile, Deltei si Marii Negre.
Antipa avea sa constate, în acel timp, ca în România nu exista o conceptie stiintifica si tehnica asupra modului în care vaste teritorii pot fi puse în valoare. Pornind de la aceasta situatie va aborda metodic si cu toata rigoarea cercetarilor sale, studiul relatiilor dintre Dunare, zona inundabila, Delta si Marea Neagra. Studiaza si pune în evidenta mecanismele productiei biologice si a celei piscicole, explicând dinamica proceselor biologice în functie de ritmul sezonier al regimului hidrologic al fluviului. Cunoscând mecanismul inundabilitatii, în raport cu cel al productivitatii si productiei biologice, Grigore Antipa a demonstrat stiintific, ca zona inundabila poate produce si deveni cea mai importanta regiune a tarii.
Lacurile mari, permanente, spunea el, se caracterizeaza prin productia lor biologica ridicata, care asigura conditii prielnice obtinerii unor mari cantitati de peste; zonele putin adânci în care apa poate stationa o anumita perioada, pot fi amenajate pentru piscicultura, terenurile ramase pe uscat timp îndelungat constituie întinse zone de pasune, iar cele situate la cotele cele mai înalte, foarte rar inundabile, pot fi protejate prin diguri, astfel încât sa se poata dezvolta o agricultura sigura.
Fata de aceasta conceptie clara a marelui savant, care demonstra cum trebuie gestionat un teritoriu de peste 400.000 ha astfel încât sa fie în profitul tarii, au existat si pe timpul lui Antipa opinii si mari presiuni pentru a transforma întinsa zona inundabila, cu atâtea bogatii date de natura, în teren agricol. Antipa s-a opus cu vehementa unor astfel de solutii.
În lucrarea sa „Regiunea inundabila a Dunarii – starea actuala si mijloacele de a o pune în valoare”, aparuta în 1910 arata ca: „Îndiguirea Dunarii ar duce la consecinte incalculabile caci baltile cele mari formeaza un tot organic cu fluviul pe care separându-le le-am transforma în mlastini neproductive” si mai departe subliniaza „A seca baltile fara a le înlocui cu alte izvoare de umiditate cel putin egale cu ele ar fi sa producem un dezechilibru în economia naturii, care ar avea efecte periculoase pentru viitorul agriculturii cât si în general pentru clima regiunii si a tot ce tine de dânsa”.
Din pacate în zilele noastre nu au fost luate în considerare previziunile lui Grigore Antipa. Îndiguirea fluviului si disparitia zonei inundabile s-au finalizat prin ceea ce a prezis marele savant: dezechilibru ecologic si pierderi economice (ANTIPA, 1921).
Cercetarile asupra Deltei Dunarii au constituit una din marile preocupari ale savantului. Cu marea sa capacitate de întelegere, a descifrat mecanismele naturale care au dus la edificarea deltei, la formarea si diversificarea tipurilor de ecosisteme. A reliefat rolul factorilor hidrodinamici ai marii si Dunarii în guvernarea transportului de aluviuni în construirea grindurilor, a insulelor, a ceatalurilor si a lacurilor din interiorul Deltei. Dar îndeosebi a aratat rolul factorilor biologici-ecologici, a plantelor si animalelor în formarea si evolutia Deltei.
În lucrarea „Probleme stiintifice si economice privitoare la Delta Dunarii” (1912), Antipa arata ” …. formarea mai departe a Deltei astfel cum o vedem azi cu toate formele ei de teren si elementele ce o compun sunt urmatorii: forma si directiunea generala a coastei, valurile si curentului marii, vânturile dominante, natura fundului estuarului, curentul fluvial si aluviunile duse de el în suspensie, salinitatea apei, vegetatia ….”. Acestui ultim factor – vegetatia – Antipa îi acorda o atentie deosebita, ca element esential în formarea tipurilor de ecosisteme specifice Deltei, descriind în amanunt constituirea plaurului si a implicatiilor si rolului acestuia în evolutia Deltei (ANTIPA 1894, 1895).
Pe baza propriilor cercetari, Antipa a stabilit principiile si metodologiile de crestere a productiei si productivitatii biologice si piscicole a lacurilor, zonei inundabile si Deltei. El arata ca o ridicata productie biologica si piscicola a lacurilor Deltei si zonei inundabile, poate fi asigurata doar printr-un aport de apa proaspata din Dunare. În acest scop, din initiativa sa, în 1907, a fost construit canalul Dunavat facând legatura dintre lacul Razelm si bratul Sf. Gheorghe si apoi în 1913 canalul Razelm – Babadag. Si astfel, prin reglarea regimului hidrologic al acestor ecosisteme, s-a modificat structura biocenozelor planctonice si bentonice, a crescut productia si productivitatea biologica a lacului Razelm iar productia piscicola a ajuns în 3-4 ani de la 380.000 la 3.600.000 kg/an (ANTIPA, 1907).
Fondator al hidrobiologiei ecologice, o preocupare a savantului a constat în cunoasterea biologiei si taxonomiei pestilor. O importanta opera a sa este „Fauna ihtiologica a României” publicata în 1909. Pe lânga precizarea caracterelor morfologice si încadrarea speciilor din punct de vedere taxonomic, lucrarea prezinta date asupra ecologiei speciilor, cauzele migratiilor, interrelatiile dintre structura biocenozelor si nutritie, reproducerea si dezvoltarea. Plansele prezentate fac din „Fauna ihtiologica a României” una dintre cele mai frumoase lucrari ale lui Antipa.
Activitatea oceanologica a fost de asemenea un domeniu abordat cu rezultate deosebite. Opera sa „Marea Neagra” este o lucrare care demonstreaza cunoasterea profunda a particularitatilor speciale ale Marii Negre. Finalizata în 1936, cartea a fost publicata în anul 1941. Antipa explica întârzierea publicarii astfel ” …. o îngramadire prea mare de alte lucrari urgente, alcatuirea proiectelor pentru o întreaga serie de legi nu mi-au lasat ragazul necesar pentru a revizui manuscrisul”.
” Marea Neagra” a fost gândita ca o monografie în doua parti. Din pacate timpul nu i-a mai dat ragaz sa împlineasca aceasta opera asa cum si-a propus. Prima parte cuprinde oceanologia, bionomia si biologia generala, urmând ca partea a doua sa se refere la ihtiofauna Marii Negre. Prin continutul acestei lucrari, Antipa dovedeste o profunda cunoastere a particularitatilor Marii Negre. Evidentiaza faptul ca „mediul fizic cu agentii sai” au determinat caracteristicile structurale si functionale ale biocenozelor marine, modul cum particularitatile mediale au transformat, au modelat structura biocenozelor „astfel ca diferitele specii sa corespunda cerintelor generale si speciale dictate de legile bionomice ale biotopilor”.
În anul 1932 organizeaza Institutul Bioceanografic de la Constanta, care ulterior va deveni, Statiunea de Cercetari Piscicole, iar apoi „Institutul National de Cercetare Dezvoltare Marina Grigore Antipa”.
Opera stiintifica teoretica si practica a lui Grigore Antipa l-a consacrat ca mare savant, personalitate de geniu a stiintei (MOTAS, 1961; PAUCA, 1985; PORA & MARINESCU, 1975).
În cartea „Pe urmele lui Grigore Antipa” se subliniaza: „Posteritatea, judecator implacabil dar impartial, i-a preluat opera si i-a dezvoltat-o prin urmasii sai destoinici: El a ramas – atât pe plan national cât si international, drept un mare savant, deschizator de drumuri (NEGREA 1990).

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

ANTIPA GR. 1894. Lacul Razim. Starea actuala a pescariilor din elestee si mijloacele de îndreptare. Impr. Statului, Bucuresti.
ANTIPA GR. 1895. Studii asupra pescariilor din România. Impr. Statului, Bucuresti.
ANTIPA GR. 1907. Punerea în valoare a terenurilor de inundatie a Dunarii, Bul. Min. Dom., 19: 269-278.
ANTIPA GR. 1909. Fauna ihtiologica a României. Acad. Rom., Pulb. Fond. „V.Adamachi” Bucuresti. 16.
ANTIPA GR. 1910. Regiunea inundabila a Dunarii. Starea ei actuala si mijloace de a opune în valoare, Bucuresti: 138 pp.
ANTIPA GR. 1912. Cercetari hidrobiologice în România si importanta lor stiintifica si economica. Discursuri si receptiune, Academia Româna Bucuresti. 38: 1-40.
ANTIPA GR. 1921. Dunarea si problemele ei stiintifice, economice si politice. Col. Studii si cercetari Academia Româna Bucuresti. 6: 1-191.
ANTIPA GR. 1941. Marea Neagra. Vol. I, Oceanografia, bionomia si biologia generala. Acad. Rom. Publ. Fond. „V. Adamachi”. 10, 55, Bucuresti: 1 – 313.
BACESCU M., MARINESCU AL. 1979. Grigore Antipa et l , Academie Roumanie. Trav. Mus. Hist. Nat. Grigore Antipa. 20, Bucuresti: 15 – 28
BREZEANU GH., CIOBOIU OLIVIA. 2010. Ecologie acvatica. Ed. Univ. V. Goldis Arad (Subtipar).
MOTAS C. 1961. Viata si activitatea lui Grigore Antipa. Biblioteca Academiei R.P.R., Seria de Bibliografii, 13, Grigore Antipa (1867 – 1944), Ed. Acad. R.P.R. Bucuresti: 130 pp.
NEGREA ST. 1990. Pe urmele lui Grigore Antipa. Ed. Sport Turism Bucuresti: 1 – 263
PAUCA M. 1985. L , activite du dr. Grigore Antipa pendant la derniere decennie de sa vie (1934 – 1944). Trav. Mus. Hist. Nat. Grigore Antipa, 27, Bucuresti: 25 – 35.
PORA E., MARINESCU AL. 1975. Sur les relations entre le Dr. Gr. Antipa et la Station Zoologique de Naples. Trav. Mus. Hist. Nat. Grigore Antipa, 15, Bucuresti: 102 – 116.

Gheorghe Brezeanu – Institutul de Biologie al Academiei Române Bucuresti, E-mail: aurelia.brezeanu@ibiol.ro

Olivia Cioboiu – Muzeul Olteniei Craiova,
E-mail: cioboiuolivia@yahoo.com

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*