Gherghina

01.05.11 by

Mă numesc simplu : Gherghina.

Casa mea este grădina.

Hainele-s de clorofilă

Şi mă hrănesc cu lumină.

În această primăvară,

M-am făcut o domnişoară !

Am obrazul roş, ca focul,

Şi-mi aştept, zilnic, norocul.

Am plete lungi, pân’ la poale,

Toţi încearcă să-mi măsoare

Frumuseţea, bat-o vina,

Că doar mă numesc Gherghina !

Fluturaşul cel gălbui

În cameră, pe perete,

E un fluture cu plete.

Cine l-o fi pus să zboare,

Că peretele nu-i floare,

Ca să vină-n casa mea

Să se-ncurce prin perdea? !

Vreau să-l prind, însă nu-i pasă,

Crede că-i la el acasă.

Mai bine i-aduc o floare,

Să se-ascundă-ntre petale,

Să se simtă-n raiul lui

Fluturaşul cel gălbui !


Barza

Are casă la etaj,

Construită din talaj.

Pat întins şi luminat…

Se crede într-un palat !

Mă priveşte hăt, de sus…

Şi când soarele-a apus,

Se aşează-ntr-un picior,

Rezemată de vreun nor ?

Nici că-i pasă de ceva !

O să stau cât oi putea

Şi-o s-aştept, cu mare dor,

Să-mi aduc-un frăţior.

Cloşca cu pui

Cotcodac şi lui, lui, lui !

Cloşca are zece pui.

Unu-i negru şi moţat,

Altu-i sprinten şi bălţat,

Doi sunt galbeni şi pufoşi,

Ceilalţi patru, cam nervoşi !

Au rămas două puicuţe,

Sunt atâta de drăguţe,

Cu ochi negri ca mărgica,

Şi-au pierdut-o pe mămica.

O tot strigă : piu, piu, piu !

– Sunt aicea ! O să viu !


De Paşti

Astăzi, în bucătărie,

Ouăle, pe farfurie,

Stau gătite şi fardate,

Aşteptând să fie sparte.

Zice cel mai roşu ou :

„Mâine, iarăşi voi fi nou !

Astăzi, m-a gătit Maria

Şi a umplut farfuria.“

Iar cel verde şi lucios

Aşteaptă la rând, frumos,

Să-l ciocnească vreo fetiţă

Şi să-l mestece-n guriţă.

Martor la facerea lumii

Am văzut cum dă cu ciocul.

Face gaură în coajă.

Cât o nucă e bobocul !

Eu, alături, stau de strajă.

Încă unul, şi alt ou !

Iată, a ieşit afară !

Pe puiuţul asta nou

Îl aşez, frumos, în oală.

S-au făcut vreo nouă pui,

Galbeni toţi, cu puful moale.

Negricios nici unul nu-i,

Doar o pată pe-aripioare !

Unul e puţin moţat,

Ghemotocul de beteală !

Iată, şmecheru-i urcat

Pe capacul de la oală !

Gospodinele

În poiană, lângă casă,

Păsările-şi fac de cap.

Vremea e aşa frumoasă…

Lebedele sunt pe lac.

Două prepeliţe sure

Spală rufele-n pridvor,

Iară cucii-s după mure,

Cântă şi le e de zor !

Codobatura cea rea

Stă pe-o creangă de stejar

Şi ajut-o cucuvea

Gardul, să îl dea cu var.

Iată şi o rândunică,

Cu ochi ageri, de femeie,

Instruieşte o furnică

Cum să măture pe-alee.

Toată lumea-i hărnicuţă,

Treburile-s multe, toate… !

Chiar şi acea vrăbiuţă

Cară lemne şi bucate.


Vestitorul

De pe-un fir de iarbă nouă,

Cu iz proaspăt de pădure,

Un gândac, stropit cu rouă,

Cu mustăţi şi plete sure,

Se întinde drept spre-o rază

Galbenă, muiată-n soare,

Răsfăţat, ca într-o oază,

Să vestească-gura mare,

Pentru-a nu ştiu câta oară,

Că e, din nou, primăvară !

Jertfă

Fătase oaia noastră doi miei firavi, cuminţi,

În noaptea-aceea sfântă, cu-omătul gros şi moale.

Mama i-a luat în casă, păreau ca nişte sfinţi

Ce coborau, în grabă, din vechile icoane.

De-a doua zi, mieluţii zburdau încolo, încoace,

Erau suavi şi dulci, cu pete ruginii…

Şi am crezut, de-atunci, că nimeni nu-mi mai place

Mai mult c-aceste fiinţe, adevăraţi copii !

În zilele cu soare, în curtea noastră-ntinsă,

Le urmăream privirea cu-atâta bunătate…

Aveam o bucurie şi-o inimă aprinsă,

Iar mama îmi vorbea de şcoală şi de carte.

Vreo patru luni, mai bine, ei au crescut frumos !

În casa mea, pulsa atâta fericire…

Pân’ ce-am zărit un om cu-o aprigă privire,

Pe fiecare miel, l-a-ntins pe iarbă, jos.

Eu am crezut atunci, că dânsul se tot joacă,

Şi m-am apropiat să-i spun ce dragi îmi sunt,

Dar răul scoase iute, cuţitul, dintr-o teacă,

Şi sângele se scurse, fierbinte, pe pământ.

Ce ţipete prelungi, în zarea tulburată !

Mieluţii mei cei scumpi, mureau pe iarbă, jos !

Oaia, închisă-n iesle, zbiera îndurerată,

Iar câinele, în lanţ, schelălăia nervos.

Cu sufletul zdrobit, am alergat îndată,

Sub un castan, în curte, ca să-i jelesc prelung…

Aveam, din acea clipă, o casă-ndoliată,

Şi jertf-acelor îngeri nu mai puteam s-alung,

Am plâns, pe săturate, până-n lăsatul serii,

Sub ceru-mpovărat de sânge şi păcat,

Iar mieii mei cei dulci, abandonaţi durerii,

Se văd şi-acum, întinşi, pe iarbă, cum se zbat.

Ghioceii

Ghioceii din curtea mea

Ieri, atâta m-au rugat,

Să-i mai las un pic să stea

Sub zăpadă, la iernat.

Eu voiam să-i duc mămicii,

Astăzi, este ziua sa,

Dar am înţeles piticii,

Că-s acoperiţi de nea.

Şi-o să crească până-n zori,

Frunzele cu clopoţei,

Mama o să aibă-n zori,

Un buchet de ghiocei !

Picturală

E cald, trifoiul parfumat

Aruncă-n jur, miros de floare,

Pe vale, muguri de cicoare

Îşi pleacă fruntea pe-nserat.

În curte, iezii blânzi şi mici

Aleargă-ncolo şi încoace,

Bunica firul lung mai toarce

Să facă fratelui cipici.

Cocoşul s-a suit pe scară

Se umflă-n penele lucioase,

Găinile se strâng făloase,

Salcâmul, iată, se-nfioară…




Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*