Fulgurări la Fulgurări

24.03.14 by

Am descoperit târziu placheta de versuri a Iuliei Ghiţă, poetă pe care o cunoşteam de pe vremea când regretatul Emil Csatai a avut o retrospectivă de artă decorativă la Muzeul de Artă din Calafat, muzeu condus pe atunci de poeta la care mă refer în rândurile de mai jos.
Asemenea zugravilor de ieri sau de azi, care amorsează suprefaţa unui perete înainte de a o zugrăvi, apoi încă o suprafaţă şi încă una, Iulia Ghiţă, amorsează în poeziile sale o suprafaţă a vieţii, apoi încă una şi încă una, pentru ca mai apoi să poată zugrăvii bucuriile şi răstriştile propriilor ei experienţe existenţiale grupate aici în Celei plecate şi Liniştea din strigăt.
Cu toată prezenţa acestei amorse, fie că o poate satisface, fie că nu pe autoarea volumului Fulgurări, scrisul ei rămâne cantonat în lirica feministă. Elocvent în acest sens mi se pare poemul “TU EŞTI PLECATĂ ÎN PĂSĂRI”, ce deschide succesiunea opurilor: “Îţi hrănesc mereu nefiinţa: / astăzi cu un curcubeu / mâine cu o ploaie, / pentru mine n-am păstrat decât / înşelătoarele bucurii …/ Trebuie să mă prefac într-o / insulă încărcată cu dragoste / în care să-mi ascund durerile / pline de ultimul cântec al lebedei. / Te aştept încă … / în ecoul întârziat ! / Până la ieşirea din moarte, / tu eşti plecată în păsări, / să furi câteva zboruri / fără întoarcere.”; ”Dragostea şi ura / Abisul şi Înălţarea (…) Se topesc în mine.” (Două câte două); “Oare, mă voi bucura vreodată / de buzele / răcoroase ale tinereţii”(Oare ?); “Până ai să te-ntorci / stau în poartă / în cămaşe de vise / şi număr zilele în palmă / una câte una”(Una câte una); “Olar topit în luturi crude / frământă-n jar sub umedele lacrimi 1 …” (Lut crud);
O prezenţă indiscutabilă şi indisolubilă în acelaşi timp în poematica autoarei este a intangenţiei tangibilului: ”Îmi amintesc că trenul / acela / a oprit / timpul în loc”(Peronul fără nume); “De-atâta / adâncime, nu / mă regăsesc” (Vise curate); “ning păsări de / ceară / drumul nostru / gol şi ostenit”(Păsări de ceară); “Vai ne-am întors prea curând în noi / căzând inelar dinspre sfârşit / către început”(Neîmplinire); “Cum se leagănă macii / cu rădăcinile-nfipte în somnul / ce nu mai urcă spre noi”(Insomnie 2)
Iulia Ghiţă cultivă şi extinde ambivalenţa cu echivocuri trufaşe, lirice sau acute: “zbuciumul ramurilor / şi ochiul halucinant al Timpului / aţintit spre noi”(Poem scandinav); “Doar lujeri verzi şi lujeri roşii / îşi varsă-mbrăţişarea în ostoitul scrum”(A nins); “… şi pântecul palmei / rodeşte rotunduri de ulcior / în gânduri ce-nfloresc din lehuzie ! … (Lut crud);
“Mamă, / frângi în mine aripi de tăcere, / piatra se stinge sub glas / şi pâcla altor vieţi / o simt aspră / ca-mbrăţişarea privirilor tale – / liniştite de ani …” (Cheag);
Poeta are înverşunarea unui panotaj al figurilor de stil ample, multiple şi compozite: ”Păduri de spini îmi sângerau cărările / şi straniul suspin de miază-noapte”(Reverie); “Un clar de lună sfânt / s-a urzit pe ramuri”(Clar de lună); ca şi arabescuri de frumuseţe intrinsecă: “O candelă / stropeşte întunericul / cu roiuri / de beznă ! …” (Candelă).
Contraefectul faptic, fizic al discursului poetic: Iulia Ghiţă poetizează într-o câmpie divers accidentată şi împotriva uzanţelor drumul pe care păşeşte spre orizont, în loc să devină punct acolo unde, conform definiţiei, cerul se uneşte cu pământul, devine un ecran sufletesc pe care priveşti jur-împrejur … Cât poţi … Fulgurări …

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

ERROR: si-captcha.php plugin: GD image support not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable GD image support for PHP.

ERROR: si-captcha.php plugin: imagepng function not detected in PHP!

Contact your web host and ask them to enable imagepng for PHP.