Fost-am, Doamne, la Iordan…

13.01.15 by

Dedic acest poem – scară la cer – celor seceraţi la Paris în 11 ianuarie 2015 şi lui Antony Grey, care îl girează pe Claude Vorilhon/ RAEL (născut în Franţa, la anul 1946), reamintindu-ne, amândoi, că ELOHIM înseamnă cei care vin din cer, RAMUEL – fiul celui ce aduce lumina, TURNUL BABEL – o sfidătoare rachetă urieşească, iar Femeia lui LOT s-a prefăcut în stâlp de sare deoarece a privit în urmă…
1.
Fost-am, Doamne, la Iordan
Să-mi sfinţesc numele Dan,
Însă dalbul heruvim
Îmi spune că-n Elohim
Fost-am, fui, mereu voi fi
Până-n fraga inimii
Şi în veacul veacului –
Răstignitul cedrului…

2.
Mă mistui în Dorul-dor
De când mă nasc până mor:
Dor de Unul, Dumnezeu –
Arhetip, tainic Arheu –

Pentru noi şi pentru tine,
Pentru toţi şi pentru mine,
Întregului univers
Tată, Mumă, Duh ales,

Chintesenţă, lamură,
Flacără şi flamură –
Tot ce-i viu şi tot ce cântă
Numai El binecuvântă,

Tot ce mişcă, tot ce naşte
Mântuit e şi renaşte
Numai prin voinţa Lui
Stâlp Ierusalimului,

Pridvor, navă şi altar,
Înviere, fulg, cântar
Celor ce în trecere
Nu-s doar colb, petrecere,

Ci biserici umblătoare,
Mădulare-aromitoare,
Întrupare şi-Nălţare,
Măiastre în Duh – zburare

Spre zenitul Transcendent,
Ochi arhaic, schit ardent,
Tunel magic al luminii,
Îngerul să nu mi-l mânii…

3.
Să urc, vifor!, treaptă dreaptă
Spre Cel care mă aşteaptă
Dincolo de vămi, de praguri,
Cu polen şi lapte-n faguri…

Mă ia sub a Sa hlamidă
Mă preface-n Piramidă,
Cub de aur, cărămidă
În Turn Babel răsturnat
Fără urmă de păcat…

4.
Cain frate cu Abel
Caută un mesager
În novicele Rael
Pe caniculă sau ger

Salt făcând din Samuel
În vestitul Ramuel
Fiul celui ce lumina
Ne-o aduce, bată-l vina,

Ba să-l bată numai raiul
Că ne schimbă-ndată traiul
Cu misterios I.D. –
Dii, dii, dii, murgule,dii,
Potcovit cu noi I.D.

Ne îndeamnă insistent
Cu laserul din trident
Să semnăm efervescent
Design (new!) Intelligent…

5.
Pleoapa-mi cade înlăuntru –
Cum să ies? N-am cum să intru?
În tărâmul biblic dintru
Început de lume nouă
Tăind cerul pe din două

Dincolo de văl proscris,
Aripile-mi paradis
Desenează ca în vis
Trupul meu Primordial:

Om feeric, Har astral
Circumscris în Manuscris
Niciodată rupt, doar nins
În cercul – pătrat învins…

Şi în amfore ascuns
De-un călugăr chilug tuns
Lângă Marea Vie-Moartă
Spărgând poartă după poartă,

Ieroglife în zenit,
Sensuri noi în timp coclit,
Bombat timp ori timp eclipsă
Păstrând Codul în elipsă…

6.
Din Da Vinci în Brâncuşi:
Sfincşi, Babe, Urse şi Urşi
Ale celor, Tată, duşi
În irozi şi în păpuşi…

Viflaime, viflaime,
De la mine pân’ la tine
Magii, Trei, din Răsărit
Văd Naşterea, punct sărit,
Din iesle în infinit…

7.
Stâlp de sare – uitătură,
Stâlp de foc – căutătură
Dincolo de nori, de zgură,
Matcă lumii, măgură

Muguri dând doar la răscruce
Unde numai El mi-aduce
Calea… Să aleg, s-alegem
Făr’ să plângi, fără să gem…

8.
Calea ’Naltă-Mpărătească
Pentru cel ce vrea să crească
În plămada Lui, Duh Sfânt
Prin tăceri veghind, prin cânt

De Măiastră, Unicorn
Uitat – unde nu adorm
Niciodată valurile,
Numai Noe malurile

Cu-a sa arcă salvatoare
Le lasă în depărtare,
Iar pe noi, Doamne, ne duce
Spre zări noi, nicicând caduce…

9.
Botezat în clar de stea,
Galaxie, logostea –
Proxima Centauri
Să îmi fete taurii

Din cerul memoriei
Vanităţii gloriei –
Că, prin gând la unison
Dirijat din unda-n somn

Ce zvâcneşte-n Prima Liră
Care mereu ne inspiră,
Aprindem puzderia
De spectre, materia

Cu trena-i eterică
Spirală himerică… –
Lumea, brusc, voi o întoarceţi
În golful din care stoarceţi

Foc negru, mizerie,
Virus şi bacterie,
Vis-antimaterie:
Pe cine mai sperie

Naşterea în cer, eternă,
Pasăre în zbor, zvâc-pernă
Oştilor de serafimi,
Heruvimi, îngeri sublimi?…

10.
Doamne-al meu, Ne-Pământesc,
Cu Elohim mă-nsoţesc
Pod celest să urc, pod sferic,
Până când devin homeric

Fruct al Tău şi-al Mumii noastre –
Muşcate-nroşind în glastre
Coloana, Poarta, Măiastra:
Străvezia, alabastra

Oranj muzică de sfere,
Roş-albastra mângâiere
Din tării şi din tăcere
Lăptişor de matcă, miere

Picurând din Inorog
Până-n Orion şi-n drog
Îmblânzindu-mi taurii
Proxima Centauri…

11.
Fost-am, Doamne, la Iordan
Să-mi botez numele Dan,
Însă dalbul heruvim
Îmi spune că-n Elohim
Fost-am, fui, mereu voi fi
Cu tot jarul inimii
Pân’ la capătul lumii
Spărgând clopotul humii…

12.
Doruleţ, dor călător,
Mă mistui în Dorul dor
Din ziurel până mor –
Dor de Unic Dumnezeu:
Arhetip, Tipar, Arheu…

13.
Cea, Priene! -, că-n resteu
Drept te duc doar eu,
doar eu
Şi, magic, ecoul meu…

Cea, Priene, hăis, Bălane,
Vin’ la tata, căpitane,
La obârşii să te duc,
Sub străvechiul, cosmic nuc! –

Cu crengi în Calea Lactee
Şi frupt mitic, orhidee
Doar în Hora-odisee,
Ezoterică scânteie…

Fost-am, Doamne, la Iordan
Să primesc numele Dan…
Pe inelar o camee
Răsări – nu chip de zee,

Ci Omul Primordial
De Leonard dăltuit
Pe-o coajă de tei sfinţit,
Portret tainic, în astral,
Cub de aur lilial
Dăruindu-i lui Brâncuşi
Sfincşi, Dochii, Urse şi Urşi,
Chintesenţa celor duşi
Din Parâng până-n hinduşi…

Craiova, 7-13 ianuarie 2015

P.S.:

La răscruce cine-mi şade?

Elohim – Upanişade…

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*