Formatorii de opinie

16.05.17 by

Formatorii de opinie

De la Duminica Floriilor până la Paști, zi de zi, prin Sfintele Evanghelii care se citesc la slujbele de dimineață și de seară, retrăim momentele principale prin care a trecut Mântuitorul în acea săptămână hotărâtoare pentru mântuirea neamului omenesc. Observăm, că în Duminica Floriilor mulțime de locuitori ai Ierusalimului și ai satelor din apropiere Îl primesc în capitală ca pe un împărat, rege sau comandant de oști întors victorios de pe câmpul de luptă. Trei ani străbătuse cetățile și satele Palestinei, învățase poporul, vindecase nenumărați bolnavi și înviase mulți morți. Vestea despre El depășise granițele țării și se dusese până la Roma. Împăratul roman dorea să-L cunoască. Puțin a lipsit ca să nu fie luat de autorități și dus la Roma! Însuși medicul împăratului, om cu o vastă cultură, și-a părăsit toate ale sale și s-a dus să-L cunoască pe Domnul Iisus, dar mai ales să-I vadă metodele prin care vindecă bolnavii. A sfârșit prin a-I deveni unul din cei șaptezeci de ucenici. Corăbii supraaglomerate străbăteau Mediterana, ducând spre Palestina pelerini. Drumurile de pe uscat, atât din Europa, din Asia Mică, din nordul Africii, erau bătătorite de grupuri de călători, care mergeau să-L vadă pe Iisus și să-i ceară ajutorul. El îi primea pe toți, îi vindeca și nu percepea nici o plată pentru aceasta. Cred că și azi s-ar produce același fenomen, dacă ar apare undeva în lume cineva cu asemenea puteri miraculoase.
Cei care-l ovaționau la intrarea în Ierusalim erau impresionați în mod deosebit. Învierea lui Lazăr cel mort de patru zile din Betsaida, un sătuc din apropiere, fusese picătura care umpluse paharul admirației. În uralele mulțimii, revenea mereu sloganul ,,Fiul lui David!” Ori, David fusese cel mai de seamă rege al poporului Israel. A spune despre cineva care se bucura de o asemenea popularitate că este descendentul regelui David, făceai o afirmație indirectă, că acela este moștenitorul legitim al tronului. Stăpânirea romană nu putea accepta o asemenea situație. Nici stăpânirea religioasă a evreilor nu-L putea accepta pe Domnul Iisus. El era, într-adevăr, evreu. Crescuse în umbra templului, fusese tăiat împrejur, participase la slujbe în temple și sinagogi, vorbise preoților și poporului în repetate rânduri. Și, totuși, deși era de-al lor, ceva în învățătura Lui era nou, necunoscut teologilor mozaici. Adăugând și faptul că puterea dumnezeiască a lui Iisus îi aducea o popularitate fără precedent, clerul evreiesc nu-L mai putea suporta. Invidia atinsese apogeul. Iisus era socotit ca un sectar, ca un eretic din punctul lor de vedere. Era prea mare și făcea prea multă umbră, cum ar fi spus mai târziu Nicolae Iorga!
În acest context, mai marii zilei au hotărât moartea Domnului Iisus, ,,dar se temeau de popor”, cum spune Evanghelia. Au vrut să-L omoare în ascuns, ca să nu știe poporul, dar dispariția Lui nu putea fi trecută cu vederea. Atunci și-au pus în funcție armata de ,,formatori de opinie”, de ,,propagandiști”, cum i-am numi astăzi. Aceștia au acționat pe două planuri. În primul rând au început să-L discrediteze în fața poporului, pe străzi, unde aveau posibilitatea, pentru a-I strica imaginea publică. În al doilea rând, au participat la procesul lui Iisus, ca ,,public” atent selectat, care să răspundă comenzilor ce aveau să le primească. Ne surprinde, când, la procesul lui Iisus, – proces politic incontestabil-, ,,mulțimea” strigă înverșunată ,,Să se răstignească! Să se răstignească!” ,,Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri!” Era același ,,popor” care-L primise în Ierusalim cu patru zile înainte? Nu! Categoric nu! Aceștia erau acoliții stăpânirii, oamenii fără coloană vertebrală, lingăii, profitorii, care executau fără crâcnire ordinele stăpânirii. Mai mult! Ca să vedem că gloata aceasta de oportuniști și executanți este lipsită de gândire proprie, vedem că cere eliberarea lui Baraba, un tâlhar notoriu, care jefuia călătorii la drumul mare, omora, făcea spargeri etc. Aceasta era ,,masa de manevră” a stăpânirii, ,,alegerea poporului”.
Formatorii aceștia de opinie își fac cu succes datoria, fiindcă pe drumul Golgotei, când Iisus Își ducea crucea spre locul răstignirii, mulțimea Îl urmează tăcută, ca într-un convoi mortuar. Unde este entuziasmul și atașamentul manifestate duminică? Era doar vineri, în aceeași săptămână! Se întâmplase ceva și cu mulțimea. Fusese manipulată. Formatorii de opinie reușiseră s-o convingă că Iisus nu e așa cum crede ea, ci este vrednic de moarte, așa cum au decis judecătorii Lui, atât ci religioși, cât și cei politici. Poporul acesta nu se ridică să-L elibereze pe Iisus. Era doar tot Fiul lui David, speranța lui de libertate. Mulțimea privește pasivă, sau plângând, neputincioasă, fără să riște nimic, de la distanță, cum Iisus este răstignit și, o dată cu El, și speranța ei de mai bine!
Formatorii de opinie au existat în toate timpurile și în toate locurile. Ei au fost mână și armă pentru stăpânire, propagandiști fără scrupule, care, pentru un blid de linte, pentru o amărâtă de recompensă, și-au vândut și mama, și tata, și frații, și surorile, și prietenii, și colegii, și eroii, și martirii, și sfinții, și idealurile neamului. Pe vremea lui Iisus strigau, urlau, loveau, până convingeau sau reduceau la tăcere. Pe vremea noastră îi vedem adesea pe ecrane, pe hârtie, pe pancarte, încercând să ne convingă că albul este negru și invers, că nu-i adevărat ce vedem noi, ci-i adevărat ce ne spun ei, că-n fața noastră e pământul făgăduinței, deși vedem bine că-i o prăpastie fără ieșire!
În vechile biserici și mânăstiri este pictată judecata universală de la sfârșitul lumii. Cei din dreapta Judecătorului sunt în rai, iar cei din stânga se zbat într-un fluviu de foc. Deasupra unora este scrisă meseria sau categoria socială din care au făcut parte în viață(negustor, soldat, desfrânat, preot, împărat etc.). Mai sunt însă și unii deasupra cărora nu scrie nimic. Cu siguranță că printre aceștia sunt și formatori de opinie!
Cine are urechi de auzit, să audă!
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*