Festivalului Internațional de Teatru de la Varna

06.06.12 by

Festivalului Internațional de Teatru de la Varna
Sâmbătă, 9 iunie, T.N.C participă cu spectacolul ”O furtună” după William Shakespeare, în regia lui Silviu Purcărete, la a XX-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Varna. Acesta se organizează anual, în luna iunie, și este cel mai mare eveniment teatral din Bulgaria, făcând parte dintr-un eveniment de amploare, ”Varna Summer”, un festival al artelor. Scopul său este să prezinte principalele tendințe din practica teatrală bulgară și internațională și să creeze un spațiu al dialogului, schimbului și pieței interculturale. Programul este gândit ca un mozaic de module. Selecția bulgară se concentrează pe dezvoltarea teatrală locală și conține cele mai bune producții ale sezonului actual. Secțiunea internațională, unde participă teatre din Anglia, Rusia, Germania, Austria, Suedia, Polonia, Belgia, își propune să prezinte o serie de procese inovatoare, de ultimă oră, din teatru, dans contemporan și performance. Festivalul  mai cuprinde și alte evenimente paralele: concerte, ateliere, expoziții, întâlniri și discuții.

 

Presa O Furtună

Pe actori aproape că nu îi observi ca individualităţi – sunt atât de sudaţi, de „imateriali”, încât nu încape loc de recitaluri – Ilie Gheorghe, cu rostirea lui muşcată şi incantatorie deapănă frumos povestea ducelui claustrat între pereţii decojiţij, Valentin Mihali e un Ariel bun, gingaş, albastru şi înţelegător până la milă cu stăpânul său; umanizat prin sentimente şi decorporalizat prin gând. Sorin Leoveanu, cu interpretarea lui pe muchie de cuţit, aproape schizoid ca aliură şi modalitate de joc, justifică perfect ambivalenţa personajului dublu pe care îl interpretează – Miranda cea închipuită de mintea unui tată abandonat care din disperare oferă atribute omeneşti monstrului Caliban. Dar ce tot spun – visele nu se pot povesti, iar substanţa lor, ca şi a noastră, simt cum mi se scutură din palme. „O furtună” trebuie înfruntată. Contemplată. Simţită. Visată.

Alina Epingeac, Revista Yorick, 23 aprilie 2012

Marionete în mâinile regizorului-magician, actorii îşi dezvăluie o altă latură. Învăluiţi în măşti, aparent anonimizaţi, interpreţii îşi arată meşteşugul, în sensul tradiţional al cuvântului. În scene de grup şi scene individuale, interpretează partituri în care, cum bine ştim, nu este loc pentru spontan şi întâmplător. Angrenaţi într-un mecanism care ţinteşte exactitatea unui ceasornic, actorii îşi expun rigoarea. Funcţionează bine, contribuţia lor la stranietatea spectacolului fiind hotărâtoare.

Dana Ionescu, Revista Yorick, 20 februarie 2012

Prospero este centrul universului în spectacolul de la Craiova. Un fel de magician care la sfârşit depune armele şi se scufundă în somn, orice ar însemna somnul… Dintre toate personajele din scenă, el este singurul construit ca un om real: un bărbat îmbrăcat în costum de casă, cu tichie în cap, care doarme într-un fotoliu şchiop, se trezeşte şi visează un vis populat cu personaje ciudate, se joacă puţin cu ele, le manipulează şi la sfârşit îşi aşază la loc în geamantanul de clovn nasurile roşii şi se întoarce în somn. Pierdut prin muntele de hârtii pe care magia din vis le-a fabricat.

Monica Andronescu,  RevistaYorick, 20 februarie 2012

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*