FEMEIA VEŞNIC ÎNGER

01.03.19 by

FEMEIA VEŞNIC ÎNGER

Ce se mai poate scrie de femeie,

În viaţa asta hărăzită nouă,

De n-ar mai fi, lumina-ar fi scânteie

Şi iarba curţii n-ar mai şti de rouă.

Am fi neştiutori de frumuseţe,

Nu am mai şti cum binele se face,

Să nu greşim, cine să ne înveţe?

Ar dispărea şi cât mai este pace.

Nu am simţi în inimă iubire,

Nu am simţi în suflete căldură,

Nu ar şti viaţa şi de fericire,

N-am mai putea vorbi cuprinşi de ură.

Nădejdea ar pieri în fiecare,

Nu ne-ar mai străluci în ochi credinţa,

Nu am putea-n genunchi cere iertare

Şi-ar dispărea definitiv voinţa.

Dar peste astea poate-am putea trece,

Gândind nimic că nu-şi mai are rostul,

Că de nu-i cald e bine-a fi şi rece,

Că poţi trăi o viaţă ca şi prostul.

Însă fără femeie nu se poate,

Priviţi-o ca pe-o mamă, unde este,

Aşa e înainte ea de toate,

Cea mai frumoasă cu copii poveste.

Ea lângă fiecare e o zână,

Numai cu ea nu mai simţim urâtul,

Când la Biserică plecăm de mână

Doar ea arată Domnului pământul.

La mulţi, mulţi ani! Femeilor iubite,

Nuntă de aur, voi gingaşe flori,

Numai cu noi, cu noi şi nelipsite,

Îngerii noştri veşnic păzitori.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*