ELEGIE

30.01.15 by

ELEGIE

E iarnă, tată, ninge de trei zile,
Tu stai culcat in casa de sub deal,
Nu-i somn firesc, se plânge peste tine
Şi se prelinge neaua-n dulce val,

Natura, astăzi, a lipit pe geamuri
Ghirlande albe ca şi chipul tău,
Iar vântul lin şopteşte printre ramuri,
Când stai la sfat, în cer, cu Dumnezeu,

E sărbătoare azi, e ziua sfântă,
Pe boltă, îngerii colinde ţes.
Din flaut, tată, vino şi-mi mai cântă
Şi-mi mai recită doar un singur vers,

N-ai obosit chemând în ruga ta,
În versurile ce au dat năvală,
Să-L preamăreşti pe Domnul şi pe Ea,
Pe Preacinstita ,Sfânta mea Fecioară,

Ce face mama? Ţi-a lipsit atât,
Ce fac părinţii morţi de-o veşnicie?
Dar fratele şi sora unde sunt?
Pe cine-aşteaptă-n ceruri să mai vie?

Trăieşti aci, trăieşti şi pe pământ,
Eşti raza care umple valea toată,
Surâsul tău s-a risipit în vânt,
Cuvântul tău, în ţurţurii de vată,

Eu plâng amarnic şi te-aştept la uşă,
În casă, pe covor, sunt paşii tăi,
Şi n-am să cred că mâna ţi-e cenuşă,
Şi n-am să cred că ochii tăi sunt goi,

Ochii aceia de pădure verde
Ţi i-am închis chiar eu când ai plecat,
Azi lacrima în chipul tău se pierde
Şi sufletul îmi e mereu uscat,

Cum voi putea să nu te strig întruna?
Cum voi trăi privindu-te-n răscruci?
La tine-n casă, poposeşte luna
Şi eu te caut peste tot, pe lunci,

Ce dor nespus mă mai cuprinde seara
Şi ziua, dimineaţa, nu mai ştiu
Cum să-mi alung din inimă povara
Pe care ai închis-o-ntr-un sicriu,

Trăieşti în mine ca un foc nestins,
Eşti steaua mea, eşti raza mea de lună
Şi îţi zăresc pe-ntregul necuprins
Privirea ta şi strângerea de mână,

E iarnă, tată, ninge de trei zile,
Covor pufos se-aşterne peste sat,
Jalea, în noi, încet, încet se ţine
Şi-n depărtare, clopotele bat.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*