ECOLOGIE ACVATICĂ HIDROBIOLOGIE

07.11.11 by

 

         Ecologia acvatică, hidrobiologia este o disciplină ştiinţifică, care studiază viaţa ecosistemelor acvatice, structurile şi funcţiile populaţiilor de plante şi animale în raport cu factorii de mediu în care trăiesc (râuri, lacuri, mări şi oceane). Este o ştiinţă complexă, care a evoluat şi îşi propune a rezolva obiectivele atât din punct de vedere teoretic cât şi aplicativ.

Cercetările actuale ale ecosistemelor acvatice pun accentul pe cunoaşterea caracterului integrativ, sistemic, al vieţii apelor; un mod de abordare care vizează … studiul sistemelor supraindividuale de organizare a materiei vii (populaţii, biocenoze) integrate mediului abiotic (Botnariuc & Vădineanu 1982).

Desigur evidenţierea unor caracteristici individuale ale speciilor de plante şi animale este necesară în explicarea organizării structurilor funcţionale la nivelul biocenozelor, al ecosistemelor.

Începând din jurul anului 1960, sub influenţa teoriei generale a sistemelor se impune necesitatea organizării şi analizei unui mare număr de date faptice, astfel încât în lumina concepţiei integrative, conexiunile şi relaţiile dintre structuri, funcţii, procese specifice subsistemelor şi sistemelor integratoare să apară cu claritate într-o ordine logică. În acest mod se ajunge la cunoaşterea complexităţii relaţiilor dintre organisme şi mediul lor de viaţă.

Pentru a răspunde acestui deziderat, lucrarea este astfel structurată, încât succesiunea părţilor, capitolelor şi subcapitolelor să explice organizarea şi funcţionarea diversităţii ecosistemelor acvatice. Sunt analizate pe larg caracteristicile fizico-chimice ale apelor, organizarea, structurile şi funcţiile comunităţilor pelagiale şi bentale ale râurilor, lacurilor, mărilor şi oceanelor.

Un loc aparte revine prezentării Dunării, zonei inundabile, Deltei Dunării şi Mării Negre, constituenţi principali ai spaţiului hidrografic românesc. Nu pot lipsi referirile cu privire la faptul că apele subterane, izvoarele, râurile, lacurile, mările şi oceanele, populaţiile de plante şi animale se găsesc sub imperiul impactului antropic şi în aceste condiţii este explicată tendinţa modificărilor factorilor de mediu abiotici şi biotici.

Având în vedere participarea şi angajamentul României la rezolvarea obiectivelor majore privitoare la gospodărirea resurselor de apă, într-o concepţie unitară în cadrul Uniunii Europene, sunt prezentate, pe scurt, caracteristicile reţelei hidrografice din România.

Capitolele referitoare la transferul de materie şi energie în ecosistemele acvatice, la ciclurile biogeochimice ai compuşilor chimici, explică rolul acestora în mecanismele de funcţionare ale ecosistemelor.

În partea finală a lucrării se prezintă o scurtă analiză a rolului modelării matematice a structurilor funcţionale ale ecosistemelor acvatice, modalităţile de gestionare ale acestora. Sunt aspecte care apropie şi implică ecologia acvatică, hidrobiologia în problematica aplicaţiilor în domeniul resurselor de apă.

Lucrarea este o amplă sinteză – realizată într-o concepţie modernă – a cunoştinţelor vizând domeniul vast al mediului acvatic. Este realizată în virtutea principiilor şi legităţilor ecologiei, a cărui obiectiv este cunoaşterea vieţii ecosistemelor, a structurilor şi funcţionării acestora.

 

 

 

 

 

 

 

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*