După moarte, musai la Ghiol !

11.02.14 by

După moarte, musai la Ghiol !

După încă ceva timp, când mamaie aproape că a obosit vorbind, ne-am pregătit de plecare. Maria ne-a adus sacoşa în care pusese câte ceva de mâncare pentru drum şi pentru timpul ce aveam să-l petrecem la Căciulata. Bunica a venit şi ea cu vreo trei sticle, două pline cu vin şi una cu ţuică. Le-am aşezat pe toate în portbagajul maşinii, printre sacoşe şi geamantanul cu haine.
– Păi, tu, mumă, ce mai stai? Nu te îmbraci? Că doar n-o să stea fata asta după tine? – a întrebat-o bunica pe Maria, în timp ce, de undeva, dinspre Biserica Veche, s-a auzit dangătul clopotului.
Tuturor parcă ni s-a oprit respiraţia. Am privit în zare, apoi spre înaltul cerului, în aşteptarea de a cădea ceva parte din el, în preajma noastră.
– O fi murit ăsta al lui Mitroacă. Nicu… Sau altul, Dumnezeu ştie! Nu, cu siguranţă nu! Ăsta trebuie să fie… Căzuse la pat mai alalteri. Doamne, muiculiţă, da repete s-a mai dus?! Când vrea Cel de Sus vrea! Te ia şi gata! Ce să mai încurci lumea? Ţi-ai trăit traiul, ţi-ai mâncat mălaiul, gata, du-te, nene, unde ţi-e locul!
– Aşa zici dumneata?! – m-am mirat eu.
– Fată, asta e rânduiala! Că n-am venit aci să împărăţim pământul. Venim, stăm ce stăm… Nu vezi, totul doar în trecere.
– Şi după aceea?
– După aceea?! Ne-om întorce de unde am plecat. Gândesc şi eu… După care alte cazne… Ca mâine o să auziţi şi la mine clopotul: bang! bang! Să nu vă aud gura! Mă petreceţi şi atât.
– Mamaie, hai, că iar o iei razna, iar spui bazaconii!
– Mumă, moartea e moarte! Noi, nu prea… Că una e să vrei şi alta e să fii. Mai mult facem umbră pământului! Că de, nu oricine e în stare de mai mult! – mi-a răspuns, apoi a îndemnat-o pe Maria să se îmbrace.
– Mă gândisem să stau în vacanţa asta cu dumneata. – i-a răspuns ea. Am tot fost prin lume şi lumea, peste tot aceeaşi. Niciunde, nici măcar un luminiş. Peste tot, un fel de vraişte. Omul, astăzi, mamă, musai să-şi trăiască ziua ca şi cum şi-ar trăi pe ultima. Ideea de un mâine e şi nu e! Apoi, cine să ţi-o dea? Câtă vreme ăştia sunt cu balamucul? Şi atunci, ce mi-e, că ai noştri toarnă rachiu pe gât, la Rătana, ce mi-e, că ăia, ai lor, din Occident, îl toarnă în Agia Pelagia,?! Sau, ai crede că ăia din buricul Parisului sunt mai breji? Tot un drac! Omul doar tinde să fie… Dacă mai tinde?!
– Blaga zicea altfel: ,,tinde să devină!’’
– Cine, mumă?!- s-a mirat mamaie.
– Blaga!
– Auu! Lasă-l, Doamne, iartă-mă, că ce-l mai blesteamă lumea… Le-a înjumătăţit pensia, lefurile.
– Mamaie, ăla, salariile, cu puşca şi cureaua lată, a fost piticot, ăla… Al de Boc. Blaga, ăsta, despre care pomenesc eu, a fost scriitor, filosof, poet… El a zis că doar capra nu tinde să devină, adică nu vrea să fie alceva decât capră…
– Păcatele lui! N-a aflat el de ăstea ale lui Şutu. Nişte coprele… Una mai ceva decât ailaltă! Şi unde nu le vezi că se împopoţonează, vopsite, cu unghiile făcute… Şi o iau aşa prin sat. Seara, după scăpătat!… Cică vin la oraş cu diplome… Un sac! Dar la norozia lor mira-m-aş! Păi, mumă, nu de alta, dar deocamdată cur au, cur arată… Şi, bâţ, bâţ, la deal, la vale… Numai la sapă, nici de-ar crăpa! …Măre, vorbeşte lumea că una ar fi borţoasă. Aia a mai mică. Că s-ar fi culcat cu unu de-ai lui Titoaşcă. Şi ăla, din câte ţin eu minte, mi-a fost leat, bate dincolo de şaptezeci de ani. Parcă n-aş crede, dar… Lumea râde. Zice că ea a rămas cu burta mare, iar el fără banii de înmormântare. De! Lasă că aşa îi trebuie! Să vadă şi el cam cum arată un drac bălţat…
– Mamaie, văd că ai ce ai cu ăstea mai tinere! Sau baţi şaua să priceapă iapa?
– Îmbracă-te, mumă, că vă prinde noaptea pe drum! – a îndemnat-o iar, pe Maria, fără a mă lua pe mine în seamă. – Lasă-mă pe mine, că…
– Cu alte cuvinte, ne goneşti? – a glumit Maria. – Şi eu care credeam că o aştept şi pe Tabitha, apoi căutăm şi noi vreun boşorog, doi, pe aci, prin sat. Dintr-ăştia cu bani la saltea…
– Auzi, să nu mai zici vorba asta că… Păi, de hodorogi eşti? Ută-te şi tu la tine! Femeie în puterea cuvântului! Trăieşte-ţi, mumă, viaţa! Cât mai poţi! I-auzi, să stea cu mine că o pune ochii pe ea vreo momâie?! Doamne pupa-Ţi-aş tălpile! Aşa ceva să nu mai aud că m-apucă pandaliile!
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*