„Duhul lui Dumnezeu dăruieşte formă poeziei.” (interviu cu Alessia Ana-Maria Socaciu)

05.09.14 by

„Duhul lui Dumnezeu dăruieşte formă poeziei.” (interviu cu Alessia Ana-Maria Socaciu)

Am cunoscut-o de curând pe tânăra care ţine în palmă “stele care sunt de dincolo de noapte”, aşa cum însăşi Alessia Ana-Maria Socociu afirmă. Am cunoscut o tânără scriitoare extrem de talentată, pentru care poezia este “energia pură care armonizează şi susţine viaţa.” A acceptat cu drag un interviu despre poezie, Dumnezeu, oameni şi despre acea frumuseţe lăuntrică aflată în interiorul tuturor.

Georgiana Tofoleanu: Ce este poezia pentru tine?
Alessia Ana-Maria Socaciu: Cum aş putea descrie poezia? Imaginaţi-vă Universul înainte de începuturi, acea energie infinită şi imaterială, poezia este acel concentrat al vieţii care poartă în el sâmburele oricărui lucru trecut sau viitor, poezia este acea energie primordială, acel suflu al vieţii prezent în lucruri, fiinţe, pretutindeni. Poezia este mişcarea stelelor, a planetelor, a naturii întregi, a gândurilor şi a emoţiilor noastre. Întrebaţi-vă: de ce simţiţi nevoia de evadare din oraşe, de a fugi de betoane şi de ciment spre munte şi spre mare pentru a ne regăsi în natură? Deoarece suntem fiinţe vii, prin care poezia şi duhul circulă, şi această poezie din interiorul nostru ne leagă de frunze, păsări, pietre, vârf de munte, valuri şi ape. Poezia este energia pură care armonizează şi susţine viaţa!
Georgiana Tofoleanu: Cum te-ai decis să scrii poezii şi în ce moment al vieţii? Cum ai descoperit poezia?
Alessia Ana-Maria Socaciu: De foarte micuţă am început să scriu rime şi de asemenea, scenarii şi poveşti. Acesta era unul din jocurile preferate încă de la 5, 6 ani. Încă păstrez acele rime ale copilariei în care muze îmi erau animalele din curtea bunicii. Îmi amintesc acum cu bucurie de o poezie pe care am transformat-o într-un cântec alături de prietena mea Adriana, care surprindea iubirea dintre caţeluşa mea şi un căţel de pe stradă. Apoi în şcoala generală am continuat să scriu, iar în liceu am început să fiu recompensată prin premii şi diplome la diferite concursuri. Cu toate acestea, prima mea carte nu este una de poezii, ci de proză, cu titlul: “Cartea Vieţii – Îndumnezeirea Omului”.
Georgiana Tofoleanu: Îţi mai aminteşti titlul primei tale poezii? Câţi ani aveai când ai scris prima poezie?
Alessia Ana-Maria Socaciu: Când eram mai mică nu dădeam titlu poeziilor mele, în liceu am început să le numesc, iar printre primele îmi amintesc: “Ultima Prinţesă”, “Maestrul”, “Opus Dei”, “Şi cine va fugi?”.
Georgiana Tofoleanu: Spune-mi câte ceva despre primul tău volum de poezii.
Alessia Ana-Maria Socaciu: Primul volum de poezii a luat naştere la îndemnul iubitului meu de atunci, în prezent soţul meu, care a avut răbdarea să îmi citească o mare parte din creaţiile mele şi le-a apreciat, încurajându-mă să le fac cunoscute şi iubitorilor de poezie. Poezia lui preferată era “Frumoasa Mea” şi de aceea am ales acest titlu. Volumul cuprinde poezii scrise încă din liceu şi până în momentul editării volumului, când am mai creat şi introdus două poezii compuse în oglindă. „Sunt eu?” se întreabă iubita, iar apoi „Sunt eu?” se întreabă şi iubitul, o înşiruire de mărturisiri de dragoste între el şi ea. Pe această cale îi aduc mulţumiri şi lui George Stanca care de asemenea mi-a apreciat creaţiile dedicându-mi o prefaţă călduroasă şi încurajatoare.
Georgiana Tofoleanu: Cum te ajută scrisul în viaţa de zi cu zi?
Alessia Ana-Maria Socaciu: Pentru mine momentele de creaţie sunt precum o meditaţie, o rugăciune, o gustare din ceea ce înseamnă iluminarea spirituală. Foarte des mi se spune că am un chip calm şi senin, o voce blândă şi această afirmaţie este însoţită mereu de mirare, cum reuşesc când ritmul vieţii a devenit atât de accelerat şi agresiv să rămân astfel? Poezia este una din sursele acestei seninatăţi lăuntrice. Cuvintele au viaţă şi folosite în armonie, ele unifică la nivel fundamental întreaga fiinţă. Scrierea este un proces în care fiecare atom din fiinţa mea răspunde cu unitatea acelor cuvinte aşezate armonios precum unui cânt străvechi preabinecunoscut. Poezia extinde şi cultivă răbdarea, naturaleţea se transformă în nobleţe, dialogul se înalţă în subtil, iar firea răspunde în mod natural lumii prin tăcere. Toate acestea sunt urmări ale creaţiei poeziilor.
Georgiana Tofoleanu: Care au fost persoanele care te-au călăuzit spre acest drum?
Alessia Ana-Maria Socaciu: Această întrebare are cel mai scurt răspuns: Îngerii mei!
Georgiana Tofoleanu: Ai absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti. Ce legătură există între poezie şi Dumnezeu?
Alessia Ana-Maria Socaciu: În cazul meu, Dumnezeu este un personaj activ prezent în mai toate poeziile mele. El răspunde la întrebări în poezia mea, El dăruieşte soluţii, însă de asemenea, El iubeşte, El suferă, Dumnezeu se face egalul nostru pentru a ne înălţa pe noi, în versurile mele Dumnezeu este cel mai bun prieten al meu. Cât despre relaţia generală între poezie şi Dumnezeu consider că este exact raportul dintre creaţie si creator. Dumnezeu inspiră şi dă viaţă poeziei, iar poezia Îl reprezintă pe Creator indiferent de mâna cărui om este scrisă, prin mâna acea Duhul lui Dumnezeu dăruieşte formă poeziei.
Georgiana Tofoleanu: Te-ai ciocnit şi de momente dificile de-a lungul timpului. Cum ai trecut peste acestea?
Alessia Ana-Maria Socaciu: Trecem aşadar de la poezie la viaţa mea. Aduc slavă şi mulţumiri lui Dumnezeu care m-a purtat mereu în braţe şi m-a ferit de astfel de momente şi de suferinţe. Totuşi, atunci când sufletul meu nu era întreg, l-am reîntregit mereu prin rugăciune, prin post, prin credinţă şi un dialog sincer şi direct cu Cerul. În “Cartea Vieţii – Îndumnezeirea Omului” am descris exact relaţia mea cu Dumnezeu şi metodele prin care depăşesc momentele mai întunecate. Sufletul este o vibraţie, de fapt există o lege a vibraţiei care spune că tot ceea ce există în Univers se află într-o stare continuă de vibraţie. Întrebarea este cum ne putem vindeca sufletul prin poezie, iar mecanismul este următorul: o suferinţă are la bază un tipar de vibraţie joasă, lipsit de armonie, însă nu putem distruge acel tipar, soluţia fiind transformarea lui, iar această transformare poate să aibă ca unealtă şi poezia, însă ea nu este suficientă. Vindecarea este un proces complex datorită faptului că omul este un univers complex şi necesită abordare deplină, însă poezia poate să devină un mijloc spre atingerea unui anumit echilibru sufletesc.
Georgiana Tofoleanu: Crezi că toţi oamenii au acea frumuseţe lăuntrică, indescriptibilă? Dacă da, cum ne-o putem păstra?
Alessia Ana-Maria Socaciu: Cred că toţi ne naştem cu un suflet pur şi cu acea frumuseţe de natură angelică. Răspunsul la această întrebare se regăseşte în cartea la care am început să scriu de când am devenit mamică şi pe care abia astept să o împărtăşesc cu voi. Ca un raspuns scurt: păstrarea purităţii cu care ne naştem depinde de părinţi, de educatori, profesori şi de societate, adica de toţi factorii care ne condiţionează pe masură ce creştem. Odată ajunşi la maturitate ne putem reîntoarce la acea inimă de copil, însă procesul este unul dificil, de a depăşi toate acele condiţionări şi de a ne elibera sufletul împovărat, trecut prin viaţă. Situaţia ideală este aceea în care de mici copii suntem ajutaţi să creştem în libertate şi puritate.
Georgiana Tofoleanu: Care este scopul versurilor tale? Ce mesaj au acestea?
Alessia Ana-Maria Socaciu: Pentru prima dată încerc să dau o definiţie în acest sens şi mă bucur că am acceptat acest interviu prin care mă poziţionez şi eu mai concret faţă de versurile mele. Aş spune că direcţia şi scopul a tot ceea ce scriu, proză şi versuri, este acela de a deveni intim cu tine însuţi. Apoi îmi doresc să văd în fiecare om o inimă fericită şi nu în ultimul rând, când sunt citită prin creaţiile mele, scopul este de a aduce cititorul în faţa propriului său altar, în acel spaţiu sacru din interior unde să se producă reconectarea cu partea spirituală a lor. Aşadar, iubite cititorule, scopul are 3 miresme: 1. să devii intim cu tine însuţi 2. să ai o inimă fericită 3. să ajungi în spatiul sacru din interiorul tău pentru a te reconecta cu sinele tău superior.
Georgiana Tofoleanu: Cât timp ţi-a luat să scrii primul volum?
Alessia Ana-Maria Socaciu: Aşa cum am mai amintit, primul volum cuprinde poezii adunate din perioada 19-23 ani.
Georgiana Tofoleanu: Ce anume te inspiră atunci când scrii?
Alessia Ana-Maria Socaciu: Cel mai frumos moment al unei poezii este acela în care o scrii. Asta este ceea ce simt, iar ceea ce mă inspiră în acele momente sunt elemente ale acestui întreg Univers. Din inima mea îşi iau zborul nenumarate păsări cântătoare, iar ochii mei îmbrăţişează toţi copacii din lume, degetele mele ating perle care luminează cu o lumină nepământeană, iar în palme am stele care sunt de dincolo de noapte şi toate acestea alături de alte frumuseţi mă inspiră.
Georgiana Tofoleanu: Ce le transmiţi cititorilor tăi şi totodată, tuturor persoanelor care vor citi acest interviu?
Alessia Ana-Maria Socaciu: Simt un îndemn de a încheia la fel cum am încheiat prima mea carte: “Cartea Vieţii – Îndumnezeirea Omului”, şi anume cu următoarea poezie:
Ai citit o Carte
Du-te de o-mparte,
Nu Cuvântul meu
Ci Sufletul tău…

Cartea N-are Viaţă
Eşti a Sa Speranţă,
Naşte-o prin Cuvânt
De la Duhul Sfânt…

Ai citit să Cauţi
Calea să te-nalţi,
Cu sau fără ea
Te vei Înălţa…

Calea nu se scrie
Nu Poate să Fie!
Căci dacă ar Fi
Calea s-ar Sfârşi…

Tot Ce Este-n Carte
Tu dă la o parte,
Să rămână Firea
Şi-ndumnezeirea…

Nu căuta ce Eşti
Uită de Poveşti,
Iar cu Tot ce ştii
Începe să Fii…

Încearcă să-nvii
Morţii dintre Vii,
Astfel vei lega
Alfa de Omega…

Nu-ncerca s-aduci
Tainele-ntre Cruci,
Vei purta prin Porţi
Viii între Morţi…

Dar Tu să-nţelegi
Mai presus de Legi,
Dincolo de Soare
Unde Nu se Moare…

Eu te Port în Mine
Stinge-mă în Tine,
Prinde Duhul Meu
Vino-n Dumnezeu…
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*