Drumul blajinilor

10.09.15 by

Drumul blajinilor

…pe drumul către … Daniil Sihastru
aşa de rari, şi-aproape stinşi, cum suntem
uităm prea repede blestemul …
de-al fi pierdut pe Ştefan – supranumit, cel Mare – copIIft
sângele nost, albastru, din adânc

nici eu, nici tu, nici el nu suntem
doar eu, doar tu, doar el…
şi dacă-L duc în mine, ascuns, pe Daniil​
şi dacă-L ţin încă nestins şi
dacă-L duci şi tu şi el… (o singură fiinţă suntem!)

e semn că El ne ţine şi…
nu doar El…
mă-ntrebi acum „mai cine?!…”
mai sunt: Ştefan cel Mare, Iarba… Pădurea, Poveştile de-acasă
Deceneu, Podgoriile, Legenda meşterului Manole,
Satul, Soarele şi Luna, …

şi… mai adăugaţi pe cine ştiţi
că-i încă viu …în Voi (şi nu Vă vinde!):
în El, în Tu, în …Eu.

* poemul face parte din romanul Drumul blajinilor, în pregătire la editura CODEX AUREUS, Bucureşti; coperta volumului este realizată de dr. Trestian Găvănescu, AFIAP
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*