Dreptul la echilibru

13.10.15 by

tocmai pentru că am fost un om bun
şi am ţinut la drumul cel mai lung, cel
mai obraznic dintre creier şi buze.
Iar calea de mijloc m-a înţeles total
greşit, în sensul că îmi ordonă să
sângerez înainte să râd,
dar eu merg sub timp şi refuz să mă
conformez strigătelor istoriei.

E o linişte dinaintea furtunii în toate,
chiar dacă ei împart turmele şi valurile
în minciuni şi axiome,
libertăţi şi obsesii,
ritualuri şi ruine.
Văzul nu-i şi ochiul, de aceea am
împârţit
atât de mult lucrurile, până când le-am redus
la o rocă moale, dar parcă veşnică.

O lume nebună, însă atât de atentă cu
detaliile, încât pare deprinsă din armonia
piramidelor faraonice şi mayaşe.
Castele şi colibe în care fiecare poate
vedea flăcările răului sau ale binelui,
după gradul de frustrare şi delicateţe.
O mâncare gustată de toţi, dar
reinventată de orişicare în propriul
stomac şi eliminată prin cuvinte,
colorate cu sacrul drept la echilibru.
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*