Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) − ce redescoperă America şi ocoleşte Pământul cu 1057 de ani înaintea lui Magellan − scrie în orizontul anului 463 d. H. despre poporul „poeziei senine“, tanka, din Insulele Gadaronte

02.11.19 by

Pe la sfârşitul primăverii anului 463 d. H., Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) şi echipajul său au pătruns şi mai mult în veritabilul Cerc de Foc al Pacificului Ocean, campând, într-o primă etapă iuliană, în Hokkaido, printre strămoşii celor ce formează şi astăzi populaţia niponă Ainu, şi cercetând / cunoscând o seamă de Insule Gadaronte, adică din Arhipelagul Nipon, de pe vremea împărăţirii lui Yüryaku (456 – 479), ba chiar asistând – potrivit tradiţiei, pe 7 iulie 463 − la festivalul Tanabata (anual, „în ziua a 7-a din luna a VII-a“, de la „întâlnirea pe Calea Lactee a stelelor Altair / Văcaru şi Vega / Ţesătoarea“), organizat ca pentru curtea imperial-niponă, de vreme ce participanţii «cu foarte multă îndeletnicire pragmatică» se arată «împreună cu muzica […], echipaţi / înzestraţi cu flaute din aramă, ori de alamă, pentru viersuirea de poezii [tanka, desigur] nemaicunoscute şi în alt loc, la alte popoare, încât să prelungească astfel, în nemărginire, multitudinea de poeme luminoase / senine ale lor» (v. infra, Ut-172 / PTAeth-2009, 55 − 58).

Insulele Gadaronte / Japonia (cf. AtlOx, 96)

Aşadar, din „halta borrică“ numită Chormacinata > Kamchatka, Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) ajunsese cu echipajul său într-un arhipelag din marginea de nord-est a lumii, situat în Cercul de Foc al Oceanului Pacific, arhipelag cuprinzând patru insule mari – Hokkaido, Honshu, Shikoku, Kyushu şi încă vreo câteva mii de insuliţe pe lângă acestea, cu un relief muntos (cei mai mulţi munţi vulcanici depăşind altitudinea de 3000 de metri), cu puţine câmpii etc., locuit de numeroase „neamuri gadarontice“, adică „de margine de lume“ nord-estică, din care, cele cu mai numeroşi poporeni îşi spuneau deopotrivă şi Ainu, şi Nipponi, ori, mai exact, Nihoni,adicăoameniiZeiţei-Soare, Amaterasu-omi-kami, constituindu-se într-un popor distinct, inteligent, talentat şi harnic, cu credinţe religioase (în „panoul central“ cu Shintoismul) destul de asemănătoare celor din Dacia (Zalmoxianismul şi Creştinismul), având chiar şi o viersuire a cărei atmosferă sfântă era ca a baladei Pe-o Gură de Rai, din Cogaion-Carpaţi.

În darea acestui nume de loc – apelând la efectul unei „uşoare antiteze“ – inspiraţia provine din faptul că geografii din Europa vremii sale n-aveau cum să poată concepe că Pământul este rotund – ca Zalmoxienii –, restul europenilor (în afară de Daci) considerându-l o masă „dreptunghiulară“ / „paralelipipedică“, plutitoare pe Atlantic, având în colţul sudvestic: Gades (sau Coloanele lui Hercule). Ducând diagonala NE – SV a „dreptunghiului“ / „paralelipipedului“, din Gades(ca „margine a lumii“), Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) nu putea ajunge decât în GadarontaeInsolae / Insulele Gadaronte (Japan / Insulele Zeiţei-Soare, Amaterasu), toponimul donaresian evidenţiind radicalul Gadar- „Gadeira“ / „Gades“ („Coloanele lui Hercule“) + augmentativul sufix -onta(e), gândit şi format nu în latină, ci în limba-i maternă, pelasga > valaha: -oanţă /(f.pl.) –oanţe –cf. -a- > -o-; -o- > -oa-; -t- > -ţ-; -a > – : Catarontă < GadarontăC- > G- >Cotoroanţă / Gadaroanţă.

Prin transsimbolizare, mai exact spus, sintagma Insulele Gadaronte (lat. Insolae Gadarontae / ac. Insolas Gadarontas) înseamnă superlativul absolut al răului cauzat de vulcani/cutremure insulelor Japoniei.

Împăratul Insulelor Gadaronte / Nipone, Yūryaku (456 – 479), la vânătoare.

Perioada în care ajunge în Insulele Gadaronte / Arhipelagul Japoniei marele explorator, filosof, poet, inventator, istoric, geograf, Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), se numeşte Kofun(300 – 538 d. H.), Yüryaku fiind împărat al majorităţii insulelor, între anii 456 – 479, împăratul ce se relevă a fi (până în prezent) cel mai luminat dintre toţi conducătorii de popoare de pe Pământ, pentru că „este primul ce oficializează cultivarea orizontului cunoaşterii metaforice“, baza tuturor revoluţiilor din orizontul cunoaşterii ştiinţifice. Şi asta se atestă prin informaţia din Catalogul lămuritor / Jurnalul de bord, deDrept-Zalmoxianul Donares>Dunăre din Dacia(Aethicus Ister), „catalog“ / „jurnal“ din orizontul anului 463 d. H. „transferat“ – în cea mai mare parte – în enciclopedica-i lucrare, Cosmografie (alcătuită pe la anul 466 d. H., nu numai pe baza Catalogului…, ci şi a anchetelor etnologice / etnografice de teren, a cercetărilor interdisciplinare atente, „la faţa locului“ etc. – cf. Ut-172, infra), după ce se încheie „cincinalul tradiţional-zalmoxian“ de ocolire a Pământului pe mare.

În ciuda faptului că benedictinul cenzor, Ieronim de Freising-Bavaria, „din ordinul“ Papei Paul I (757, mai, 29 – 28 iunie 767 / „Papa Paulus, Episcopus Romanus“) de la Roma / Cetatea Vatican («Status Civitatis Vaticanae»), a amputat în orizontul anului 763 d. H., cu o uriaşă iresponsabilitate, o mulţime de pagini / capitole din Cosmografie, deDrept-Zalmoxianul Donares>Dunăre din Dacia(Aethicus Ister), „privitoare la popoarele despre care nu se face vorbire în Biblie“, inclusiv cele despre Insulele Gadaronte / Arhipelagul Nipon, taxându-le / haşurându-le (spre a nu fi în atenţia scribilor, ori a „întregii Creştinătăţii“), „aneantizându-le ca pe toate cele inutile“, totuşi, se subînţelege că Drept-Zalmoxianul Donares>Dunăre din Dacia(Aethicus Ister) şi suita lui de Cavaleri ai Zalmoxianismului − din componenţa echipajului ce făcea ocolul Pământului – s-au bucurat nu numai de imperial-nipona calitate a spectacolului organizat ca pentru „nişte feţe împărăteşti / regale“, ci, mai mult ca sigur, şi de o primire călduroasă la Palatul Imperial al lui Yüryaku (în orizontul de vară al anului 463 d. H.), aşa cum fost-au primiţi şi la Curtea Imperiului Sassanid / Sassanian (Neo-Persan / Indo-Iranian) a lui Peroz / Perozis I (459 – 484 / v. Ut-732, infra).

După cum certifică istoriile literaturii nipone, prima specie de poezie senină, tanka, se cultivă prin grijă împărătească, din secolul al IV-lea încoace (avem în vedere aserţiunile istoricului / teoreticianului nipon, Sono Uchida (cf. VBPoe, 61); forma fixă a acestui micropoem „de masă“ înseamnă turnare a materiei estetic-sensibile în tiparul a cinci versuri, nedepăşind, la însumare, 31 de silabe, respectând cu sfinţenie schema: 5 – 7 – 5 – 7 – 7; din tanka, peste câteva secole, s-au desprins primele trei stihuri (5 – 7 – 5; suma obligatorie a silabelor din tristih: 17), considerându-se un nou tip de poezie senină, micropoemul haiku.

Poeziile / poemele senine, tanka, despre care Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) relatează că au puterea de a propulsa eternitatea clipei din sufletele noastre în imensităţile cosmosului cotidian, se prezintă ca un fenomen al secolului al V-lea d. H., surprins a trece de la tradiţie la instituţionalizare, poate chiar prin decret al împăratului Gadarontei / Japoniei, Yüryaku (456 – 479), de vreme ce, sub Egida Împărătească, până la împăratul Achihito, din zilele noastre, anual, sunt organizate în popor concursuri de creaţie de tanka / haiku, premiate mai totdeauna la Anul Nou („nippon“). Mai mult, se spune că Gadaronta / Japonia ar fi singurul stat din lume care are şi un Minister al Poeziei.

Bibliografiasiglată“:

  • AethK-93 = Die Kosmographie des Aethicus, ediţia Otto Prinz, Mün-chen, Monumenta Germaniae Historica, 1993.
  • AtlOx = Concise Atlas of the World, Oxford – Melbourne – Toronto, Oxford University Press, 1995.
  • PTAeth-2009 = Prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu,Filosoful / exploratorul pelasgo-dac, Aethicus Donares (Ister), primul european ce descoperă America, făcând ocolul Pământului cu 1057 de ani înaintea lui Magelan,studiu introductiv, în Cosmografii de martie, antologie, Timişoara, Editura Aethicus (ISBN 978-973-85262-6-6), 2009, pp. 17 – 84.
  • Ut-172 = «Gadarontas(1) [*] insolas ultraque [*] frigoris et stridoris valde, ubi barbaras gentes inhabitant, arte musica cum tibiis aereis vel oricalco ornatis viribus prolatis incognita carmina ultra alias gentes ita, ut serenarum(2) multitudinem suorum carminum inmensitate promoveant.» (cf. AethK-93, 125).«Mai mult decât [*] ale frigului de moarte şi ale bubuitului / mugetului [acvatic şi tectonic], Insulele Gadaronte [*] sunt locuite de neamuri străine nouă, cu foarte multă îndeletnicire pragmatică, împreună cu muzica bărbaţilor echipaţi / înzestraţi cu flaute din aramă, ori de alamă, pentru viersuirea de poezii nemaicunoscute şi în alt loc, la alte popoare, încât să prelungească astfel, în nemărginire, multitudinea de poeme luminoase / senine ale lor.» (trad. din latină în vlahă: Ion Pachia-Tatomirescu).
  • Ut-732 = «[…] et aula regis [Perozis] Ferezis,

qui bona fecit nobis, palatia

et cenacula sua

nobis ostendit

ex auro et gemmis,

vinias

in similitudine maceriarum

ex gemmis

variatque opere

ad instar butrionum.»;

«[…] şi, de asemenea, faţă de cei de la curtea regelui Ferezis [Peroz I]

ce, sub bune auspicii, ne-a făcut primirea

în palatele şi în sălile sale de ospeţe, de la etaj,

unde ne-a pus în faţa ochilor

obiecte din aur şi din pietre nestemate,

în imitaţie de butaşi de viţă de vie

ca ai împrejmuirilor cu ziduri de chirpici,

butaşi de le-au dat muguri

din pietre nestemate felurite şi în lucrare

până la mărimea strugurilor.»(trad. din latină în vlahă: Ion Pachia-Tatomirescu).

  • VBPoe = Florin Vasiliu, Camelia Başta, Poezia lirică japoneză – valori estetice, Bucureşti, Editura Haiku, 2000.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*