Doua recenzii

03.11.11 by

Doua recenzii

„O femeie implinita” de Danielle Steel

Sincer, mi-a fost teamă să o incep. Știam că va fi o carte superbă, numai că am o senzație și de bucurie, dar și de tristețe după ce termin o astfel de carte.

Face parte din genul acelor romanelor ce te fac să-ți ții respirația, care dă exemple vii, din viața reală, care te ademenește într-un joc al întrebărilor: De ce a făcut asta? De ce au acționat așa?

Cum de s-a ajuns aici? Ce  i-a determinat sa facă asta?

Sincer, această carte este explozia solară de lumină și bucurie de care aveam nevoie în primele săptăm`ni de școală. Abia astept sa citesc urmatoarea carte de Danielle Steel.

Acum, povestea începe exact ca vizitarea unui muzeu japonez. Ești entuziasmat, uimit, exagerat de atras de tot, pare prea mult, dar nu te lași. Vrei să aflii totul în detaliu.

Povestea Victoriei e simplă: s-a născut într-o familie în care nimeni nu pare să o iubească. Ea e blondă, cu ochi mari și albastrii, înaltă și cam plinuță. Părinții ei sunt frumoși, slabi, bruneți, cu ochii căprui și nu o agrează chiar din prima zi, chiar din primele clipe. Ei își doreau at`t de mult un băiat înc`t au fost convinși că vor avea unul, în așa fel în`t nu au vrut să știe sexul copilului.

Dar c`nd fetița se naște, aleg să-i puna numele Victoria, după numele reginei Victoria, cu care pare sa semene.

Peste 7 ani se naște încă o fetiță, de data aceasta, părinții o consideră perfectă: are părul de un negru strălucitor, ca al lor, moștenește ochii și trăsăturile lor.

Tatăl afirmă că Victoria e de fapt „prăjiturica de probă”, pe care o faci numai  pentru a testa terenul, apoi o arunci la coșul de gunoi.

Victoria se sperie, se supară și devine închisă în ea pentru prima oară. La fel de plinuță, ea continuă să crească și nu reuseste să își găsească niciun prieten adevărat, nici un iubit care să o accepte așa cum e și să o iubească sincer. Își urmează visul, devine profesoară de engleză la cea mai prestigioasă școală privată din New York, departe de părinții ei, deși aceștia îi repeta de fiecare dată c`t de neîndemanatică e, leg`ndu-se mereu de mancarea în cantități mari ce o m`nca.

Spre deosebire de așteptările noastre, Victoria se înțelege minunat cu sora ei mai mica, Grace, care devine singurul ei aliat împotriva părinților. Asta p`na c`nd Grace crește și, primind tot ce-și dorește în familie, fiind o mare privilegiată, începe să-și schimbe oarecum firea.

Victoria, înșelată de cei mai multi iubiți, și așa rari, supărată din cauza parinților, din cauza m`ncării, ajunge să apeleze la un psiholog. Încet, încet, începe să-și revina, iar într-o zi apare cineva în viața ei care schimbă totul.

Pe fondul neîțelegerilor cu părinții, dar totuși feritită că e iubită, află că Grace vrea să se mărite, deși are numai 22 ani, cu Harry, un băiat de bani gata care pare să nu îi dea libertatea necesară, devenind astfel copia în miniatură a mamei, ce era de acord întru toate cu tatăl lor.

Victoria e pusă în situații limită de toți cei din jurul ei.

 

„Dragostea, și moartea, și valurile” de Yasushi Inoue

Cartea de față am citit-o c`t de se poate de repede, e tare micuță. Dar am reușit să o termin în doar două ore pentru că mi-a plăcut încă din primele pagini.
„Dragostea, și moartea, și valurile” de Yasushi Inoue e împărțită în trei povestioare frumos scrise: „Aniversarea căsătoriei”, „Grădina de piatră” și „Dragostea , și moartea, și valurile”.

Dacă ar fi să facem o corelare între cele trei titluri, am putea spune că legătura lor este chiar viața însăși; un om trăiește de c`nd se naște, dar pentru mulți căsătoria este un fel de a două naștere, iar grădina de piatră poate însemna consolidarea relației, poate sugera un model al dragostei: ca o grădină, dar o grădină din care nu se poate distruge nimic, pentru că este din piatră, iar piatra este durabilă, asemenea căsătoriilor de-o viață. Și apoi, dragostea, moartea și valurile pot duce cu g`ndul la perpetuarea iubirii, dragostea e la fel de eternă precum valurile, dar valurile sunt la fel de fragile și astfel, toate ajung în moarte.

Fiecare dintre cele trei povestiri au la bază elemente clasice precum: moartea, zg`rcenia sau timpul și legăturile ce acesta le stabileșe.

În „Aniversarea căsătoriei”, un cuplu de japonezi ce au c`știgat la loto suma de 100.000 yeni se hotărăsc să meargă într-o excusie la Hakone, unde, cu 5.000 de yeni dintre cei c`știgați pot să măn`nce, să doarmă și să se distreze, după o viață de economii.

Însă socoteala de acasă nu se potrivește cu ce-a de la t`rg și ajung în punctul din care au plecat, realiz`nd că p`nă la urmă, tot ce au mai bun și mai liniștitor este acasă.

„Grădina de piatră” este o povestioară în care un o t`rnără pereche de îndrăgostiți își serbează luna de miere. În Japonia, majoritatea căsătoriilor sunt aranjate, dar totuși, fiecare băiat sau fată are dreptul să iasă cu cine vrea. Cei doi au remușcări datorită unor vechi iubiri, dar finalul este complet neașteptat.

Ultima povestire, „Dragostea, și moartea, și valurile” mi s-a părut cea mai interesantă. Un bărbat hotăr`t să se sinucidă, se cazeaza la un hotel de langă ocean pentru trei zile, ca să facă ultimul lucru pe aceasta lume și anume acela de a termina de citit o carte ce o începuse în timpul liceului.

În același hotel, o femeie, după cum ni se descoperă, voia să se sinucidă. Cei doi cad în m`na destiului, av`nd parte de niște înt`mplări care par să le schimbe circuitul vieții.

Sincer, este o carte superbă. Merită citită, mai ales pentru faptul că fiecare poveste e spusă cu un anume g`nd, cu o anumită trăire și totul pare at`t de real…totul pare să se desfașoare în fața ochilor noștrii.

 

 

 

 

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*