Două propuneri îndrăzneţe: Schimbarea Imnului şi a Zilei Naţionale a României

07.02.11 by

Interzis în epoca comunist-ateista, cântecul Desteapta-te, române! devine, din 1990. imnul national al României. Daca paternitatea versurilor este incontestabila – poetul si ziaristul pasoptist Andrei Muresanu (1816-1863) – compozitorul este înca controversat. Prof. Vasile Oltean a demonstrat ca dascalul de cântari, profesorul si cântaretul George Ucenescu, ucenicul lui Anton Pann, este adevaratul creator al muzicii, dupa însasi marturia sa: „Sosind furtunosul an 1848, poetul [Andrei Muresianu] cauta o melodie dupa care sa compuna un sonet, care sa cânte între amicii ce erau sa se adune la gradina parohului pentru o petrecere. Am cântat mai multe cântece de proba, iar sosind la ultimul cânt Din sânul maicii mele, iar ca vine poetul [Andrei Mureseanu], împreuna cu patru domni români [N. Balcescu, I. Bratianu, Gh. Magheru, V. Alecsandri]; […] îmi dete d. Andrei Muresan poesia facuta […] îi probam putine rânduri si vazând ca în tot melosul este o minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tânara si puternica pâna la fine […] Din ziua aceea, cântecul Desteapta-te, române! s-au facut cel mai placut si familiar, iar eu eram poftit în toate partile ca sa-l cânt si sa învat tinerimea sa-l cânte bine si regulat”. Deci, compozitorul imnului este G. Ucenescu si nu Anton Pann (între timp, Ucenescu devine cursantul lui A. Pann la scoala sa de psaltichie si tipar psaltic de la Seminarul Mitropoliei, profesorul popularizând cântecul ucenicului sau). Cel care face confuzie între cei doi compozitori este episcopul, apoi mitropolitul Iosif Naniescu, confuzie care s-a perpetuat pâna azi.
Desi n-are notorietatea lui Anton Pann, G. Ucenescu este un merituos compozitor de muzica bisericeasca si culegator de folclor românesc, autorul volumelor Carte de cânturi cu note de Psaltichie, Cântece de stea si colinde de la copii adunate si ceva mai îndreptate, iar altele adaugate si înapoi la copii date (1856), Cântari la Nasterea Domnului Nostru Iisus Christos si alte stihuri pentru trebuinta pruncilor (1857), Cânturi morale la sarbatorile împaratesti (1859), Victor si Camila (poveste populara, 1860), Sonorul sau rasunatoarele plânso-cânturi (1862), Magazin de cânturi vechi si noi (1863), Versurile nasterii (1869), Introducerea elevilor în cunoasterea orânduielilor bisericesti (1870), Canonul Sfintei Cuminecaturi (1874), Tratat teoretico-practic de muzica ecleziastica (în manuscris, postum).
Imnul Desteapta-te, române!, izvorât din vremurile zbuciumate ale istoriei nationale, a fost, ca si Treceti batalioane române Carpatii!, pe placul milioanelor de luptatori pentru libertatea si dezrobirea românilor de sub imperii straine si de convietuire laolalta („Români din patru unghiuri, acum ori niciodata / Uniti-va în cuget, uniti-va-n simtiri!”; a fost ecoul dorintei desteptarii constiintei unitatii de neam si limba, a identitatii nationale, idealuri realizate în cele din urma, cu eforturi conjugate si varsare de sânge, pe câmpiile libertatii. Notorietatea lui s-a mentinut si chiar a crescut în perioada postbelica (1945-1989) si prin faptul ca a fost interzis, astfel încât readucerea lui în actualitate în acele zile fierbinti ale Revolutiei din decembrie 1989 a fost legitima si fireasca.
Dar, judecând la rece, consideram – si ne asumam consecintele acestei afirmatii – ca, azi, acest imn este oarecum vetust.
În primul rând, versurile sunt greoaie, specifice epocii preeminesciene, marele Poet ridicând stacheta acuratetii limbii române literare, astfel încât versurile imnului cu greu se pot memora. Acesta este si motivul pentru care imnul nostru national nu se cânta la manifestari publice, stadioane etc., asa cum se întâmpla cu imnul national al altor tari.
În al doilea rând, valoarea estetica este abandonata în favoarea mesajului imnului.
În al treilea rând, continutul nu mai corespunde realitatii României actuale, tara membra în structurile euroatlantice. Astfel, nu mai putem vorbi, azi de „barbarii de tirani”, „cruzii tai dusmani”, de voinicii care „sar ca lupii în stâne”, „pizma rautate”, „de fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa” cei care se retrag din lupta, pe dusmani sa-i „trecem prin sabie si foc”, „iataganul barbarei semilune” (suntem independenti de Imperiul otoman din 9 mai 1877!), purtam jugul despotismului „ca vitele”, „strigati în lumea larga ca Dunarea-i furata” ( când, de cine?!). Deviza „Viata-n libertate ori moarte”, pentru care sunt chemati „preoti, cu crucea-n frunte, caci oastea e crestina” este superba, dar nu mai este actuala.
Nu vrem sa fim întelesi gresit:imnul Desteapta-te, române” a facut cariera, a mobilizat atât masele, cât si elitele, a strabatut epocile si a contribuit deci si la faurirea unitatii si independentei nationale, dar el numai este de actualitate. Ne-am recapatat libertatea deplina, independenta este partial refacuta în hotarele române, de barbari n-avem de ce sa ne mai temem, caci sub aceasta notiune nu mai exista, iar România, este aparata de însasi statutul sau de membra cu drepturi depline în NATO si UE.
Actuala nu mai este nici deviza „Viata-n libertate ori moarte”, ci unitatea în cuget si simtiri, cum spune si A. Muresanu. Lipsa unitatii tuturor românilor a fost si este resimtita dureros. Herodot semnala ca stramosii nostri, tracii, sunt cei mai numerosi si viteji, daca… ar fi uniti. Eminescu, creatorul doctrinei nationale, cere poporului român sa traga învatamintele istoriei: „Daca fiii tai ar fi uniti, totdeauna, atunci si pamântul tau stramosesc ramânea unul si nedespartit”. Trista si actuala constatare! Si astazi atât în comunitatile românesti din jurul tarii noastre, cât si în diaspora, lipsa de unitate si solidaritate a românilor este evidenta, astfel încât se poate spune despre cosângenii când se cearta si se dezbina ca sunt, cu siguranta, români. Si în afara granitelor tarii, când doi români discuta sau disputa o problema sunt emanate cel putin trei pareri.
Pentru aceste motive, propunem înlocuirea cântecului Desteapta-te, române! cu Hora Unirii de Vasile Alecsandri, ca imn national. Alte argumente; poezia, publicata în „Steaua Dunarii” în 1857, pusa pe note de Alexandru Flechtenmacher (1823-1898), a intrat deja în constiinta publica din perioada pre si post unionista; poate fi mai usor memorata, se recita si se cânta cu însufletire în locuri publice (stadioane, manifestari colective etc.). Unirea românilor din tara si de pretutindeni este mai strigenta ca oricând, dupa modelul altor popoare (maghiarii, armenii, evreii, de pilda).
Sa mai mentionam ca autorul ei, Vasile Alecsandri, a fost un militant al Unirii Principatelor, ca membru în Comitetul Central al Unirii, ca a renuntat sa candideze la domnie în favoarea lui Costache Negri, apoi a lui A.I. Cuza, iar ca ministru al Afacerilor Straine din Moldova, începând din mai 1859, a îndeplinit misiuni diplomatice pentru recunoasterea europeana a Unirii pe lânga împaratul Frantei, Napoleon al III-lea (marele prieten al românilor), a guvernelor Angliei si Italiei.
A doua propunere vizeaza înlocuirea zilei nationale. 1 Decembrie ramâne o zi deosebit de importanta în istoria României: Marea Adunare Nationale de la Alba Iulia (circa 100.000 de români) decreteaza unirea Transilvaniei cu Tara, dupa ce, anterior, la 27 martie 1918, Sfatul Tarii de la Chisinau, si la 15 noiembrie, Consiliul National Român din Cernauti hotarasc unirea Basarabiei, respectiv a Bucovinei cu Tara, realizând astfel reala Românie. Un eveniment la fel de important ca cel din mai 1600, când Mihai Viteazul realizeaza prima uniune din istoria tarii, proclamându-se „domn al Tarii Românesti si Ardealului si a toata tara Moldovei”.
Din unirea, liber consfintita a românilor, din 1918, în actualele granite ale tarii figureaza doar Transilvania, celelalte doua, Basarabia si Bucovina, fiind obiectul unui rapt ordinar al lui Stalin.
Dincolo de manifestarile de masa din zilele Revolutiei din Decembrie 1989, sarbatorirea Zilei nationale s-a facut cu mare cazna, vremea rea, posomorâta, dar mai ales vremurile au determinat ca dintr-o sarbatoare nationala, vesela si optimista, sa asistam la o atmosfera trista, cu putini participanti si aceia încovoiati de frig si de nevoi, cu pomeni penibile pe care guvernantii le fac alegatorilor: fasole cu ciolan, sarmale, vin fiert servit în pahare de unica folosinta si… înghesuiala mare. Fiind în postul Craciunului, prin aceste mâncaruri, românii sunt nevoiti sa comita un pacat crestinesc.
Propunem, asadar, înlocuirea sarbatoririi Zilei nationale de la 1 Decembrie la 9 Mai. Argumente: în aceasta zi sunt sarbatorite trei mari evenimente: 1) proclamarea Independentei de Stat a României; 2) capitularea neconditionata a Germaniei hitleriste si terminarea celui de al Doilea Razboi Mondial, în care a fost implicata si România; 3) Ziua Europei, România fiind membra activa a Uniunii Europene. Pentru nostalgicii monarhiei, ziua de 9 mai este în apropierea fostei zile regale. Pe lânga toate acestea, luna mai este plina de viata, natura este favorabila pentru tot românul care iese din casa spre a asista la parada militara, la alte manifestari culturale si stiintifice conjucturale, si, în cele din urma, la firescul picnic din parc sau din padurile din apropiere. Sunt temeiuri ca românul sa se bucure, în sensul deplin si profund al cuvântului, de ziua sa nationala, iar verdele crud al primaverii sa-i dea sperante de viitor.
Supunem, deci, aceste doua propuneri dezbaterii publice de catre mass-media, elita româneasca , politicieni si, mai ales, a omului de rând pentru a provoca o discutie în acest sens, cu calm, fara emotii si idei preconcepute. În fond, sunt doar doua propuneri.

TUDOR NEDELCEA
Telefon /fax: 0351/420313;
Mobil: 0745602316
e-mail:tudornedelcea2006@yahoo.com

* Tudor Nedelcea este membru al Uniunii Scriitorilor din România si Moldova, al Uniunii Ziaristilor, autor a peste 40 de volume, cercetator stiintific, cetatean de onoare al municipiului Craiova. A primit numeroase distinctii, premii si medalii din tara ( Academia Româna, Patriarhia Ortodoxa Româna, Liga Culturala pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni etc.) si din strainatate (recent presedintele R. Moldova, Mihai Ghimpu, i-a acordat medalia „Eminescu” cu brevet).

1

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*