Domnul Băsescu şi Micul

25.06.13 by

Au trecut şase luni şi două săptămâni, adică peste 200 de zile de la alegerile din 9 decembrie 2012. Ne luăm îngăduinţa de a face câteva comentarii, cât de cât obiective, asupra acestei perioade.
Trecând peste bariera pusă de vremea câinoasă din ziua alegerilor, electoratul, în proporţie de peste 50%, a venit la urne şi şi-a exercitat dreptul constituţional de a vota. Indiferentă la basmele politicianiste din timpul campaniei electorale, naţia a avut un sigur ţel: sancţionarea băsismului prin votarea masivă a opozanţilor acestuia, adică a useleului. Nu a contat faptul că această alianţă a fost fără pic de logică ideologică şi chiar contra naturii, nu a avut nici o relevanţă faptul că bolşevicii d-lui Ponta şi-au dat mâna cu liberalii d-lui Antonescu şi cu ciurucurile Varanului. Poporul şi-a adus aminte cu greaţă şi mânie de împilările guvernării domnilor Băsescu şi Boc: tăieri anapoda de venituri, creşterea absurdă a T.V.A., ilogica impozitului forfetar, împilarea indusă în societate între diverse profesii şi categorii sociale: medici contra asistenţi, funcţionari ai statului contra privaţi, oameni cu studii contra neşcoliţi, tineri contra bătrâni, ofiţeri superiori contra plutonieri şi toate câte au mai fost.
Rezultatele: 60% useleul, 15% pedeul, 12% adunătura oportunistă a lui „Dan Diaconescu în direct“, 5% cu chiu, cu vai al ungurilor din U.D.M.R. şi o lege electorală demnă de locatarii Spitalului 9 au făcut ca Parlamentul României să numere 588 de lucrători cu mâna (că doar cu mâna votează). Contrar aparenţelor, principalii câştigători sunt pediştii şi aliaţii lor din A.R.D.: M.R.U. şi „ăla mic cu capu’ mare“, care, fiecare, şi-au băgat câţiva ciraci de pe locurile 2 sau 3. Cu orice altă lege electorală, singurul pedist care ar fi avut dreptul la un scaun în rotonda din dealul Casei Poporului ar fi fost d-l Eugen Tomac, care şi-a adjudecat un colegiu din diasporă cu 70%. Deci, cauza pentru care în Parlament sunt cu peste o sută de aleşi mai mult faţă de fosta legislatură o reprezintă decizia de respingere de către Curtea Constituţională a legii electorale propusă în vara lui 2012 de către cei doi copreşedinţi ai useleului.
Pe de altă parte, oricât de strâmbă şi de lipsită de raţiune ar fi legea electorală, faptul că a îngăduit creşterea nevoii de scaune în „adunarea înţelepţilor neamului“ este o dovadă de democraţie, pentru că mai multe capete, cu certitudine, vor judeca mai corect, în sensul de mai drept, orice cauză în discuţie.
Prin redistribuire, useleul a dobândit 70% din mandate, fapt ce i-a permis să înceapă să se ocupe de două chestiuni: regionalizarea şi revizuirea Constituţiei, ambele perfect inutile şi prosteşti.
Motivarea regionalizării, cum că numai astfel banii europeni ar putea fi cheltuiţi mai eficient, este o găselniţă de un prost gust neîndoielnic şi pe care nici un uselist nu o poate susţine cu o argumentaţie solidă. Nu, doamnelor şi domnilor, doar stârpirea hoţiei de la toate nivelele administraţiei statului poate îmbunătăţi absorbţia fondurilor pe care coana Europa vrea să ni le dea.
Revizuirea Constituţiei se face cu un singur scop: evitarea, pe viitor, a unor abuzuri de felul celor ale prezidentului actual şi ale camarilei ce-l înconjoară, timp de nouă ani, asupra naţiei şi asupra instituţiilor. Iarăşi, o tratare factice a problemei. Singura soluţie este ca oamenii care iau decizii în instituţiile publice să nu mai aplece urechea la sâsâiturile şi pârâiturile de sirenă îmbibată în whisky pe care Cotroceanul le tot aruncă în spaţiul public şi ca fiecare entitate a statului să-şi facă treaba conform legilor în vigoare. Dar, acest lucru este practic imposibil, dacă avem în vedere că foarte mulţi din slujbaşii de la vârful statului sunt şantajabili şi cu carenţe de educaţie.
Pentru a-şi putea începe activitatea guvernamentală, d-l Victor Viorel Ponta i-a târât pe domnii Antonescu, Dragnea şi Constantin în dealul Cotrocenilor, la ceas nocturn de taină, unde a semnat un protocol de „neagresiune“ instituţională, adică unde au formalizat ceea ce era negru pe alb trecut în Constituţie. Superflu şi caduc.
Mutându-se la Palatul Victoriei, Micul (Micul Titulescu, că doar nu tocătura neambalată în maţ) şi-a dat arama pe faţă: a devenit omul de casă al d-lui Băsescu, îndeplinindu-i acestuia toate capriciile. Din cauza acestei atitudini, useleul a început să scârţâie din toate din toate balamalele, neînţelegerile diverşilor miniştri liberali cu Micul Victor fiind din ce în ce mai dese şi mai ascuţite. Viaţa d-lui Antonescu pare a fi devenit din ce în ce mai grea şi mai plină de neprevăzut.
Ura care a împins poporul să dea votul din decembrie 2012 nu mai este astăzi împărtăşită de d-l Ponta şi de partidul Domniei Sale.
Toată agitaţia pe care a generat-o în societatea românească d-l Băsescu în ultima vreme are un singur scop: vârârea d-nei Eba într-un nou mandat european. Urmează procedurile prin care d-l Ponta îi va garanta imunitate pe viaţă noului (poate vechiului?) său prieten.
Vorba ardeleanului: am zâs!

22 iunie 2013
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*