Dizidentul polonez l-a făcut menșevic pe Liiceanu (II)

01.07.11 by

Dizidentul polonez l-a făcut menșevic pe Liiceanu (II)

Când politica intră în tribunal, justiţia iese prin spate.”

“Problema iertării se pune în mai multe feluri…poţi ierta o maşină, un om este vinovat nu pentru CC, ci pentru faptele sale. Pentru ceea ce a făcut. Dacă a făcut o infracţiune… Iertarea e un act individual de voinţă”, explică polonezul. Apoi, povesteşte despre prima lui întâlnire cu Mazovietski, cu generalii lui Iaruzelski. Când îi era teamă că îl va vedea nevasta dând mâna cu ei. Apoi explică de ce în Polonia nu s-a tras niciun glonţ. Pentru că puterea politică era mai apropiată de polonezi. El consideră că revanşa nu are logică. După 1989, povesteşte Pleşu, chiar l-a apărat pe unul dintre acuzatorii săi din timpul comunismului. “Când politica intră în tribunal, justiţia iese prin spate.” Parcă vrea să-şi explice poziţia sa în societate. N-a fost prim ministru, nici ministru de externe, nici ambasador…

Discuţiile devin mai soft. Despre păcate şi Biblie, adevăr şi minciună, semitism şi antisemitism. Aşa de bine ne înţelegem, zice la un moment dat Andrei Pleşu, “că-mi vine să te invit la dans.” Pus pe glume, îl caracterizează pe interlocutor printr-o frază spusă de acesta mai demult: “dacă ar fi să aleg între Hitler şi Stalin, aş alege-o pe Marline Dietrich.” Un individ fără patimi revanşarde, un om împăcat cu misiunea sa în viaţă.

Spre final, Pleşu coboară vocea: “Îmbătrânim. We are still kicking. Ai timp, Adame, sau pornire să te gândeşti la moarte?” După mirarea din ochii interlocutorului polonez, clar e neaşteptată. După un răgaz de câteva suflări, Michnik răspunde: “ai grijă la vârsta asta să nu faci greşeli.” Pleşu plusează cu o glumă stil Cosaşu: “O fi aşa de groaznic la Judecata de Apoi? Se mai şi exagerează… ” Ca unul care a scris Despre îngeri, Pleşu propune o reîntâlnire în Rai, unde el poate pune o pilă. “E o impoliteţe faţă de Divinitate să spun că aş putea ajunge acolo,” a conchis disidentul polonez.

de la laudatio, la “disgratio”…

Când discuţia pare încheiată într-un context creştin, Gabriel Liiceanu simte că trebuie să aibă ultimul cuvânt. Din nou, reia obsesiv tema acuzei lui Herta Muller. “Două etichete…laşi şi procurori.” Dezvinovăţire. Sfinte, Dumnezeule, de ce nu taci?!Şi continuă să se apere (qui s’excuse s’accuse n.a.) “Am cerut doar să se dea puţin la o parte. Ce era rău în asta?” şi ghilotină, răspunsul: “ai greşit că ai luat asupra ta stigmatul unui grup de oameni. Cea mai mare nefericire a secolului XX a fost generalitatea. Ai preluat toată filosofia decomunizării şi nu ai fost extremist. Cercul învinovăţirii e nesfârşit, la fel te-a acuzat şi Herta de laşitate. Asta făceau bolşevicii. Dar enunţul tău a fost un ecou al gândirii bolşevice, doar acela refuza dreptul unor oameni de-a exista în spaţiul public. Responsabilitatea ta e mai mare decât a unui muncitor. Tu ca filosof înţelegi bine că acel limbaj al generalizării a fost inacceptabil.” După ce Andrei Pleşu încearcă să mai dreagă busuiocul acuzei frontale de bolşevism, Adam Michnik îndulceşte stigmatul. “Nu bolşevic, atunci menşevic.” Păcat că traducerea a cam lăsat de dorit. Polonezii prezenţi în sală spun că interpreta a fost prea soft. Menşevicule! Un alint. Că doar sunt prieteni. Şi pentru ca ultima impresie să nu rămână cu menşevistul şi disidentul, Pleşu aruncă buzduganul spre liderul opoziţiei care poartă, fără să ştie cine e, tricou cu Che Guevara.  Din sală, cineva întreabă dacă există vreo legătură între inteligenţă şi morală. Gânditorul român se aruncă să dea tot el răspunsul: “E destinat mie, pe forumuri văd toată ziua această temă…” Adam Michnik nu apucă să rostească ultimul cuvânt.

laudatio planificat rămâne un “disgratio”… În mintea celor care nu gândesc asemenea celor din grupul de la Păltiniş. Oare de ce şi-o caută Liiceanu cu lumânarea?

Cine este Adam Michnik?

Adam Michnik (n. 1946), istoric, jurnalist si politolog polonez. Arestat pentru prima oară la 18 ani. În 1968 este exclus din universitate şi condamnat la trei ani de închisoare. Fondator al KOR (Comitetul de Apărare a Muncitorilor) şi consilier al Solidarităţii. Animator al revistei clandestine Krytyka şi al Universităţii volante, discipol al lui Leszek Kołakowski. Este închis, din nou, după lovitura de stat militară din 13 decembrie 1981. În 1982, PEN Club-ul francez i-a decernat Le Prix de la Liberté, iar în 1984 New School for Social Research (New York) i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa. Redactor-sef al cotidianului Gazeta Wyborcza. De acelaşi autor, la Editura Polirom au mai apărut Scrisori din închisoare şi alte eseuri (1997) şi Restauraţia de catifea (2001), ambele epuizate.

<a href=”http://www.director-web.santamia.ro”>Director SEO</a>

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. salut Sunt atât de bucuros eu am gasit site-ul dvs., chiar daca l-am găsit din eroare, în timp
    ce eu verificam pe Google pentru altceva, Oricum eu
    sunt aici, acum și-ar dori doar să spun multe mulțumiri pentru
    un post remarcabil și minunat de interesant blog (Îmi place, de asemenea,
    tema / proiectul),eu nu am timp pentru a merge prin tot saitul, dar am marcat-o si l-am
    inclus, de asemenea, fluxurile RSS, asa ca atunci cand am timp, voi fi înapoi pentru
    a citi mai mult, vă rugăm să o țineti tot asa este o munca fantastica.

Leave a Comment

*