Din istoria Teatrului buzoian De la ”Bator” al lui Agârbiceanu, la mârțoaga ”Jalousie” a lui George Ciprian

13.10.15 by

Din istoria Teatrului buzoian  De la ”Bator” al lui Agârbiceanu,  la mârțoaga ”Jalousie” a lui George Ciprian

În anul septembrie 1957, la treizeci de ani de când a avut loc premiera piesei „Omul cu mârţoaga”, autorul acesteia, actorul şi dramaturgul George Ciprian,s încearcă să-şi explice sieşi, în obişnuita-i notă de umor, miracolul şi bucuria că „după atâta scurgere de vreme , considerându-se „un scrib de talie modestă” pentru care acest succes concret înseamnă „un mare premiu de consolaţie”, datorită căruia numele său „poate supravieţui un pumn sau doi de ani”. Un pumn sau doi de ani, înseamnă, dacă ne referim la degetele de la o singură mână – cum foarte plastic se exprimă dramaturgul-, 5 sau 10 ani. Ei bine, de la premiera „mârţoagei române” au trecut exact 88 de ani, ceea ce, în fond, nici pentru histrionicul Ciprian, dacă ar mai fi în viaţă, nu ar fi deloc de mirare: „…s-ar putea întâmpla ca povestea arhivarului îndrăgostit de oameni şi de gloabe să dăinuiască chiar vreme mai îndelungată”. Volumul „Omul cu mârţoaga” a fost tipărit în 1953, la Editura „Tineretului”, iar „Măscărici şi mâzgâlici”, în 1958, la ESPLA Bucureşti, ambele cărţi având acelaşi „cuvânt înainte”, al autorului, referitor la geneza şi cariera piesei, o mărturisire la fel de senzaţională ca şi succesul acesteia:”Cum am scris povestea aceasta?Din întâmplare. Căci întâmplarea mi l-a scos în cale, la alergările de cai, pe un biet sufleor, al nostru, gătit în ziua aceea ca de paradă: cu boftori, pantaloni bufanţi, gheroc cadrilat, şapcă nouă şi binoclu în mână.
Cei asta pe tine? L-am întrebat.
Deschide programul! Răspunde el misterios.
L-am deschis.
Şi în dreptul unei gloabe cu numele , văzui trecut – ca proprietar – numele suflerului”.
Din acea clipă, practic, corelând câteva întâmplări din realitatea imediată, în mintea lui George Ciprian a bătut „gongul”, a început să-l bântuie subiectul piesei. Ştia cât de amărât era „rosinantele acela”, adică mârţoaga suflerului-proprietar, un biet căluţ care sosea la potou mai mereu ultimul, cunoscând şi faptul că proprietarul o ducea greu cu „lefşoara lui amărâtă”, pe dramaturg l-a fulgerat gândul că, gata, a găsit subiectul pe care îl căuta de multă vreme. Ajuns acasă, chiar în seara respectivă a însăilat o ciornă cu numele câtorva personaje. De aici încolo începe o poveste incredibilă: „…pe urmă m-a furat viaţa de teatru cu cancanurile, bucuriile şi amărăciunile ei – goana după roluri fiind îndeletnicirea de căpetenie a oricui actor ce se respectă. Abia peste vreo doi ani, la spital, ca să-mi omor vremea, am început să scriu – dar vag, fără contur, fără relief. M-am aruncat din nou în vâltoarea teatrului, dar, nu peste mult timp,pronia s-a îndurat şi am intrat iar la spital – de rândul acesta izbutind să scriu ceva mai consistent. Spre uimirea mea, personaje la care nici nu mă gândisem măcar începură să răsară ca din pământ: inspectorul general, proprietarul casei, stăpânul calului, omul cu idei şi alte câteva. Povestea cu spitalul s-a repetat – şi cred că s-or fi scurs şapte-opt ani până ce comedia s-a închegat definitiv”. Aşadar, la naşterea-propriu zisă, la premiera bucureşteană, „mârţoaga” lui Ciprian avea șapte-opt ani de „gestaţie mentală”, iar la inaugurarea teatrului din Buzău, împlinise deja 69 de ani, devenind, după „Bator”, calul din nuvela ”Fefeleaga” (1910) a lui Ion Agârbiceanu (1882-1963) , cea mai celebră cabalină din literatura română. Două „mârţoage” care au făcut carieră. „Bator” în cinematografie și în literatura şcolară, „Jalousie” în dramaturgia română contemporană şi pe marile scene ale unor oraşe din Europa: Berlin, Paris, Praga şi Berna, ba chiar şi în Argentina, la Buenos Aires! De remarcat şi faptul că cei doi mari scriitori s-au născut la un an diferenţă, Agârbiceanu,m în 1882, Ciprian, în 1883, iar moartea lor a survenit la o distanţă de cinci ani, Ciprian dându-şi obştescul sfârşit ultimul, în 1968.

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*