dezbrăcându-mi sufletul…

17.04.19 by

prinsă-ntr-un joc diabolic de lumini şi umbre,

inima-mi rănită refuză să vibreze-n adieri suave,

stropind cu ceaţă-ncărunţită

dimineţile-mi înlăcrimate…

mângâindu-mi sufletul

îmi modelezi aripi de zbor,

prinzându-mă în acest joc satanic

tăvălug de tristeţe – fum de amintire,

ascuns în paşi de dans prin trecerea Timpului…

un Înger, căzut din întuneric,

îmi desenează-n lumina ochilor

zbateri pietrificate de aripi,

vise prăbuşite în cântece de Toamnă,

dezbrăcându-mi sufletul

în umbra unui Curcubeu rătăcit

ce domneşte peste Eternitatea viselor…

te zăresc tăcută,

chircită în adâncul sufletului meu,

încătuşată în tresărirea unui ultim sărut…

efemer ne pierdem unul în altul,

în ecouri de suspin,

întorcând matinal o nouă pagină a Vieţii,

în ticăitul melancolic al Timpului hoinar…

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*