Despre politic, prostie, legi și sărăcie

04.06.18 by

Despre   politic, prostie, legi și sărăcie

Dragii mei,

Deși nu e bine să te uiți înapoi și nici să te oprești din drumul tău până ce nu ajungi acolo unde ți-a fost lăsat să urci, pentru a lămuri mici fapte și întâmplări, uneori vom reveni asupra celor doar sugerate în discuțiile noastre. Până atunci, trebuie să rețineți că tot ce am zis nu face parte din răutățile lumești, nu ține de mofturi și nici de răzbunări meschine, mai ales că ura și alte mărunțișuri specifice unora, ne sunt străine. …În plus, omul, în genere, își face singur suficient rău șieși. În aceste condiții, de ce am mai adăuga noi altul când acel suficient îl duce, pe cel ce și-l face, deja spre pieire?! Prin urmare, luați spusele noastre drept informații necesare, în care am încercat să fim parte a adevărului, adică să fim crâmpeiul din lumină, pusă în slujba istoriei, istorie pe care „omul aruncat în lume” și-o construiește zidindu-se zilnic, în același timp, pe sine. Spune-i asta unui găgăuță ce stă cu mâna întinsă, tremurândă, de alcoolic, pentru un franc în plus și o litră de țuică, și o să vedeți ce o să vă spună?! Cum unde stă? În „cultura română”, uns de urs, secretar de redacție, la o mare revistă. Pe vremuri, astăzi, doar o fițuică, după care, dacă nu curge, pică. Vai de mama ei de cultură, câtă vreme „sicritarul” nu a scris (în afara turnătoriilor făcute către securitate) nici măcar două fraze care să stea în picioare în literatura română! Urbea cunoaște!

Mă rog, cum sunt altele și mai și, îi lăsăm pe „trânșii” să se scarpine în cur, chiar dacă nu-i mănâncă, și trecem mai departe, dar…, dar nu o putem face fără a puncta și mitocănia, stare manifestă a omului politic de acum, de pe la noi sau te miri unde de pe fața pământului, stare venită tocmai din primordiile în care, politrucul, în special, s-a organizat veșnic altcumva, chiar dacă tot la nivel de turmă. Ghișeft să iasă! Că legile ,,sunt ca pânza de păianjen”, ne-a spus-o Montesquieu, însă politicianul, contemporan nouă, de starea lor, a legilor, nu vrea să știe. Pentru el și mintea sa, sunt bune! Că ele sunt făcute doar pentru proști, o vedem la tot pasul, oricare dintre noi, și o vede până și cea mai indolentă formă umană, numită, teologic, creatură. Când însă astăzi, la vârf de cloacă, belește ochii totemul indian, cu nuanță și șansă de gen, tonul de pieire a noastră, ca nație, e dat de anarhic și de către anarhia instituțională. Mai pe românește, acum, când oricare sulicman-frânaru, pe post de barbă-cot, vorbește pe limba lui și tinde să se afle în vârful trebii, în zorii unei noi crize mondiale, ne-am apucat să zidim, firește, Turnul Babel. Și ca să vedeți că am dreptate, v-aș ruga să observați cum una zice ministrul „x” dimineața, când iese mahmur de sub așternut, alta, cam pe la prânz și totul e de-a-ndoaselea, spre seară, când se dezlănțuie iarăși marea brambureală. Spre miezul nopții, dezastru! Fiecare pe limba lui, apoi scârțâie tot, scârție chiar și paturile! …Iar de aici, drept recunoaștere din partea noastră, a prostimii, pentru puterea lor de muncă și înțelepciunea scârțâitului, putere la vedere și în țară, și peste hotare, plecăm troaca și-i felicităm: „dragă doamnă/domnule ministru, dragă doamnă/domnule senator/deputat, dragă doamnă/domnule nașă/naș! …Și ce-ai mai fi! O zi specială, o sărbătoare specială, o persoană specială! De ziua ta îți transmitem un gând bun, să te bucuri de sănătate și putere de muncă! La mulți ani! Noi, ăștia ai tăi, te susținem și te aplaudăm în lupta voastră spre marea prosteală! U-ra! U-ra! U-ra! Că suntem la fel, orbeți, puși pe căpătuială, bătuți în cap, și la figurat, și la propriu! – se zicea pe vremea lui Ceașcă Împărat, dar și mai ieri, de un oare țâști-bâști, de-al nostru, în „foncție”, la fel de stâlcit la cap. Totul din circ-ularitate pentru continuitate și înălțarea democrației pe cele mai înalte culmi. Vă amintesc formulările de dinainte de `89: „mult sitmată/stimate și iubite tovarășă/tovarăș…!” Seamănă izbitor de mult cu urările din ziua de astăzi, apoi dacă tu ca ura-tor te reduci la „doamnă/domnule nașă/naș! …Și ce-ai mai fi!” – mă tot întreb cine ești, dacă ai măcar un nume, că în cazul de față, teoria numelor, dar mai ales logica lui Aristotel în acest sens nu se potrivește?!

„Contează ca poporul să fie luminat. Prejudecățile magistraților au început ca prejudecăți ale națiunii. Într-o epocă a ignoranței, cele mai mari nelegiuiri sunt făcute fără șovăială; într-o epocă luminată, te temi chiar și când faci cele mai mari binefaceri.“ – ne-a spus-o același Chales de Secondat, baron de La Brede et de Montesquieu, pe scurt, cum i-am zis mai sus. Ne întrebăm și noi, ca tot omul trecător prin bâlciul preelectoral, organizat de Sfântul Ilie, la Oteteliș, pe Valea Oltețului și pe unde și-a pierdut până și ăl din baltă potcoavele: de unde atâta iluminare, câtă vreme carte nu se mai cere, iar „prostul nu cunoaște om mai deștept decât el”?! În aceste condiții, desigur, în mod natural, toți de-al de ăștia, proști ajunși deja sus și mai ales la putere, s-au adunat grămadă la o gargară și șorovăiesc despre cum se poate ciordi la umbra unor buci și a legilor ce-i protejează și-i onorează în egală măsură. Ei, nu chiar pe toți, dar îi!… De aici și expresia: „prost să fii, noroc să ai”, expresie la care am mai adăuga noi: prost să fii, noroc să ai, iar din patru în patru ani, să-ți prelungești mandatul de borfași și de mare șarlatan! …Și nici măcar nu e greu, când ai la îndemână ajutorul social, „soșialul” – cum i-ar zice un/o drojdier/ră, la un pahar de alcool sintetic, aromatizat, doza zilnică de scurtat viața sau de murit subit, că doar prostimea, repet, prostimea trebuie să mai și moară, mai ales după ce și-a „exprimat” votul.

Oameni buni, nimeni, desigur din cei zdraveni la cap, „nu poate legifera ca săracul să fie liber, iar bogatul în afara libertății. Ceea ce primește o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva care, la rândul ei, nu primește pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva. Când jumătate din populație vede că poate să nu muncească, pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea și când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească, pentru că alții sunt beneficiarii muncii lor, atunci, frații mei, acesta este sfârșitul oricărei națiuni. Nu poți multiplica bogăția divizând-o”. Altfel spus, când subvenționezi sărăcia, ea se înmulțește, nu scade! …Dar asta e! Asta e lumea „soșialistă” în care ne târâm, înălțându-ne încet și sigur spre cele mai înalte culmi. Cât timp este nevoie de validarea prostiei în scaunele puterii, peste tot, în lume, nefirescul a devenit firesc. La noi, aici, în „Grădina Maicii Domnului”, mai abitir, mai ales că „românului i-e greu până se apucă de treabă, că de lăsat, îndată se lasă.” …Iar de când cu „soșialul” „lăsatul” a devenit formă de a fi, formă de viață!

„Legile, în înțelesul lor mai larg, sunt raporturile necesare care derivă din natura lucrurilor; și, în acest sens, tot ce există are legile sale: Divinitatea are legile sale, lumea materială are legile sale, substanțele spirituale superioare omului au legile lor, animalele au legile lor, omul are legile sale”. (Montesquieu, partea I, cartea I “Despre legi în general”, cap. I, alin. I).

Numai noi, românii, avem doar legile noastre! Ce Divinitate, ce substanță spirituală superioară nouă? Noi suntem noi, „miezul din dodoașca omenirii, că trebuie să fi fost una pe care să fi scos toți capul!” – cum s-ar fi pronunțat un alt pitrocit școlit, tot cu aromatizant, la o oarecare terasă…

Dragii mei, mai în glumă, mai în serios, trebuie să vă reamintesc despre spiritul general al unui popor, spirit dat de: climă, religie, maximele guvernământului, pildele trecutului, maniere și moravuri și nici pe departe de ajutorul social care îngrădește și obligă. Cu cât se accentuează mai mult una din cele enumerate, cu atât slăbesc celelalte. „Soșialul” blochează creiere, elimină aproape totul, și libertatea, în general, dar mai ales pe aceea de a gândi și a te exprima liber. Iar de aici, sper să vă dați singuri seama cum am fost, în marea noastră parte, reîndobitociți. Dacă vă dați, dacă nu… Personal, nu mă plâng! V-am mai spus-o în volumul „Cerșetor în iadul de la poarta raiului”. Cum mi-am dat seama că nu am cum să-mi întrețin familia, m-am dat cu puterea. Securisto-comunistă sau invers! Asta era pe-atunci! Iar de aici, în doar câțiva ani, de la absolvirea facultății, șef de gară! Aveam lumea la degetul mic. Mai ales de când cu foametea, pardon, cu alimentația științifico-rațional-fantastică, dictată la masa Marii Adunări Generale, în aplauzele aleșilor cu 100%. Până și tovarășul primul secretar și cumnat cu Ceausescu, îmi dădea târcoale. „Băi tovule, vagoanele cu carne, cu bunătățuri, mai pot fi ușurate! „Indicăție” de la partid! Dacă nici pe-aici nu se găsesc de toate, unde am câștigat întrecerea socialistă și am luat Ordinul Muncii clasa I. Apoi, vagoanele ticsite, cad greu la calea ferată! În plus, trebuie să stea gogoașă și burta noastră?! Ai sigiliul, ai de toate! Cât privește controlatul, dracu te poate verifica, cât timp ești… Justiția e de-a noastră, e cu noi și nimic din bunătățuri nu i-ar strica și ei! Cu alte cuvinte, toată lumea mucles!” …Iar eu, știindu-mi interesul, oportunist, desigur, am servit partidul. La fel ca și tata. Când s-a săturat de înghițit fum de cărbune, de la toate jafurile numite locomotive cu aburi, cum s-ar zice, când „conștiința”, (bazaconii!), nu i-a mai dat în clocot, s-a întors cu fața spre tovarășii cu care participase, cu parul, când la naționalizare, când la colectivizare. Că doar le fusese alături și tovarășul Ceaușescu, cu pistolul mitralieră și revolverul, se scuza el, și ajunsese secretar general, pe calul cel mare, după ce a mierlit-o Dej-Gheorghiu. De altfel, și tata, om cu cinci clase, după ce absolvise universitatea de partid de pe Brestei, din Craiova, cu bancheturi, cu chefuri cu tot, cam o săptămână și jumătate, era mare ștab la județeana de partid. El decidea care inginer, director de fabrică sau ias-eu, absolvent de facultate, mergea la Ștefan Gheorghiu, școala școlilor, astăzi transformată în „cursuri de îndoctrinare, iarnă-vară, ținute, după caz, la munte sau la mare, în ogeacurile partidului. Vă dați voi seama cât de stimat era? Apoi, ăia trimiși de el veneau și ei cu darea la partid, dare pe care doar el o dijmuia. Împărțea ăluia, celuilalt, dădea și la șeful miliției, ba chiar și pe la cel ce se ocupau cu poliția politică, pe la justițiabili, își oprea și el, astfel încât toată lumea se simțea la putere și mulțumită. Ce ți-e și cu puterea asta!… Când o ai, nu-ți mai încapi în pene și nu-ți mai vezi lungul nasului! Tot idiotul te bagă în seamă, îți pupă și mâna, și bucile, de atâta stat, cu siguranță puturoase. Totuși, fără verzișori în buzunar, pe vremea ăluia, puțeai a prost! Din motivul ăsta, cei de acum vor și una, și alta, adică vor bani, și putere! În acest caz, prostia nu e doar cu rang, ca atunci, ci cu ștaif, e de fițe, specifică „totemului” de Dorobanți! Or fi și excepții, nu zic ba, însă eu am auzit prea puțin de ele. Când o să aflați voi de acele excepții mai multe, dați-mi de veste și mai stilizăm textul. Desigur, ar fi mult mai multe de zis, dar să zicem că noi am spus. Voi adăugați demersului de față tot ce trăiți sau vă imaginați, puneți ca ingredient Feții-Păroși și Ilenele Osânzene, din politichia românească, și o să vedeți, la nivel virtual, ce operă literară o să iasă! Apoi, ca totul să aibă și un rotund, să amintim și spusa lui Einstein : „două lucruri sunt infinite, universul și prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul.” Dacă avem în vedere politicul, o să vedem că lui prostia i se potrivește mănușă, iar legislația pe care o emite (legile se fac doar în Parlamentele lumii), le justifică pe cele de mai înainte. În condițiile de față, urmare al triadei, politic, prostie, legi de trei parale, ce altceva să rezulte decât sărăcie cât cuprinde?! Ar mai fi de reținut și faptul că pe ici, pe colo, pe fața pământului, când prostia vremelnică este în limită, pentru nuanță, omenirea poate fi și altfel! Mare atenție însă, am introdus în ecuație timpul!

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment