Despre liniştire (II)

01.03.11 by

… taie legăturile cu cei mulți (afecțiunile față de cele multe) ca să nu se împrăștie mintea și să nu-ți tulburi putința (modul liniștirii). (Teodor al Edesei)

Pentru cei ce caută liniștirea, s-a legiuit această rânduiala: post, cât e cu putință, priveghere, culcare pe jos și toate celelalte rele pătimiri, pentru odihna ce va să vie. (Teodor al Edesei)

Primind pe frații care vin la noi, să nu socotim aceasta stânjenire și întrerupere a liniștii, ca să nu cădem din legea dragostei. Nici să nu-i primim ca și când le-am face har, ci mai degrabă ca primind noi har; și socotindu-ne îndatorați la acest lucru, să-i ospătăm cu prietenie și bucurie … (Teodor al Edesei)

Libidinozitatea se pierde din suflet prin post și rugăciune; voluptatea prin priveghere și tăcere; aplecarea spre patimă prin liniștire și atenție. Iar nepătimirea se naște din pomenirea lui Dumnezeu. (Ilie Ecdicul)

Cea dintâi este liniștea (isihia), sau petrecerea neîmprăștiată, ferită de orice grijă a vieții, ca astfel omul să poată, prin depărtarea de oameni și de împrăștieri, să fugă de zgomot și de cel ce umblă răcnind ca un leu căutând pe cineva să înghită, prin întâlnirile și grijile vieții. (Petru Damaschin)

… fără liniștire și tăierea voilor proprii nu poate cineva să învețe vreun meșteșug după toată știința și amănunțimea. (Petru Damaschin)

… fericiți sunt cei ce se liniștesc în întregime, fie ascultând de vreun făptuitor sau isihast, fie liniștindu-se și ieșind din toate grijile, întru ascultare de voia dumnezeiască … (Petru Damaschin)

… cei ce suntem oameni în lume și așa-ziși monahi să ne liniștim măcar în parte, ca drepții de odinioară, spre a ne cerceta ticălosul suflet înainte de moarte și a-i pricinui îndreptare sau smerenie … (Petru Damaschin)

’’Urechea celui ce se liniștește aude lucruri neobișnuite”.

Dacă … vrem să ne vedem pe noi înșine în ce stare purtătoare de moarte suntem, să fugim de voile noastre și de lucrurile vieții, și prin fuga de toate să îmbrățișăm cu stăruință liniștea cea fericită după Dumnezeu … (Petru Damaschin)

… toată lucrarea trupească, adică postul, privegherea, psalmodierea și citirea, liniștirea și celelalte, se fac pentru a se curăți mintea. (Petru Damaschin)

… [cel ce se lasă pradă ispitelor] fuge de liniște și de citire și iubește împrăștierea și întâlnirile, închipuindu-și că găsește în acestea odihnă. Acestea însă nu se întâmplă, ci mai degrabă într-o astfel de vreme prind patimile rădăcini adânci, se fac ispitele mai tari și se înmulțește descurajarea, nemulțumirea și trândăvia din multă necunoștință. (Petru Damaschin)

… cel ce dorește nepătimirea să păzească viața liniștită și neîmprăștiată cu smerenie, crezând că nimeni nu poate să ne facă rău, dacă nu vrem noi. (Petru Damaschin)

… nimic altceva nu folosește celui neputincios, ca alergarea la liniște, nici celui pătimaș și fără cunoștință, ca supunerea în ea. De asemenea nimic nu e mai bine, ca a-și cunoaște cineva neștiința proprie; și nimic nu e mai rău, ca a nu le cunoaște pe acestea. La fel, nu e altă patimă mai urâtă ca îngâmfarea, nici mai vrednică de râs, ca iubirea de argint, care e rădăcina tuturor relelor. (Petru Damaschin)

… nu poate cineva să-și vadă purtările lui și să le îndrepte, dacă nu e liniștit și dacă nu se poate îngriji de ele. (Petru Damaschin)

”Postul smerește trupul, privegherea luminează mintea, liniștirea aduce plânsul, plânsul botează pe om și spală sufletul și-l face fără păcat” (Ioan Scărarul).

… înțelesurile ce vin de la sine în mintea celor ce se liniștesc pentru Dumnezeu, sunt de primit fără cugetarea care le cerne (Sf. Isaac).

Până ce mintea n-a dobândit omorârea patimilor, nu-i folosește să vină la contemplarea celor sensibile. Iar dacă e împrăștiată de griji și nu se adună în meditarea dumnezeieștilor Scripturi întru cunoștință și liniște, omul se întunecă și mai mult prin uitare și vine cu încetul la neștiință, chiar dacă unul ca acesta a ajuns poate la cunoștința minții. (Petru Damaschin)

… îngerul adevărat are putere de la Dumnezeu și face mintea să se liniștească și să-l primească, chiar dacă nu vrea. Dar dracul nu poate face aceasta, ci numai când vede mintea că îl primește i se arată, după îngăduința lui Dumnezeu. (Petru Damaschin)

Dacă voiești … să duci viață liniștită și pașnică, nu cere deloc vreo ușurare trupească de la stareț. Fă aceasta de la început și rabdă cu bărbăție să fii disprețuit și nesocotit de toți, după porunca Domnului. (Simeon Noul Teolog)

Alungă iubirea de sine și pornește fără cruțare împotriva trupului. Caută dreptățile Domnului și mărturiile Lui. Disprețuiește slava și necinstirea. Urăște poftele plăcerii trupului. Fugi de săturare, prin care se aprind cele de sub pântece. Îmbrățișează sărăcia și neplăcuta pătimire. Stai împotriva patimilor. Întoarce-ți simțirile spre cele din lăuntru ale trupului. Apleacă-te în lăuntru spre lucrarea celor bune. Fă-te surd față de lucrurile omenești; deșartă-ți toată puterea în lucrarea poruncilor. Plângi, culcă-te pe jos, postește. Pătimește cele grele, liniștește-te, cunoaște cele din urmă și nu cele din jurul tău, ci pe tine însuți; ridică-te mai presus de micimea celor văzute. Înalță-ți ochiul minții spre vederea lui Dumnezeu și privește mărirea Domnului din frumusețea celor văzute.(Nichita Stithatul)

” Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu” (Ps. XLV, 11). Cuvântul acesta este al lui Dumnezeu și el e cunoscut prin faptă de cei ce voiesc. Deci e de folos celui ce s-a lepădat odată de deșertăciunea zgomotoasă și cumplită a vieții, să cugete cu multă atenție la sine însuși, și, prin liniștire, la lucrurile din lăuntru, să caute și să cunoască pe Dumnezeu în Sine, Împărăția lui Dumnezeu fiind în lăuntrul nostru. Căci numai de va face cineva așa în lungi răstimpuri de vreme, va putea șterge întipăririle păcatului din suflet și va putea recâștiga întru curăția ei străvechea frumusețe, pentru Cel ce a dat-o.(Nichita Stithatul)

Liniștea (isihia) este starea netulburată a minții, seninătatea sufletului liber și bucurat, temelia netulburată și neînvolburată a inimii în Dumnezeu, vederea luminii, cunoștința tainelor lui Dumnezeu, cuvânt de înțelepciune din cuget curat, adâncul înțelesurilor lui Dumnezeu, răpirea minții, vorbirea cu Dumnezeu, ochiul neadormit, rugăciunea minții, odihna neostenită în ostenelile mari și, în sfârșit, unirea și legătura cu Dumnezeu.(Nichita Stithatul)

Păzirea vistieriilor ascunse ale Duhului se face prin încetarea de la lucrurile omenești, pe care cuvântul o numește liniștire.(Nichita Stithatul)

Socotește întâlnirile deșarte ca niște viespi și fugi de ele cu toată sârguința și rămâi în adăpostul mănăstirii și de aici încearcă iarăși să pătrunzi în cetățuia cea mai din lăuntru a sufletului, care este casa lui Hristos, în care se vede pace, bucurie și liniște. (Teolipt)

Cel ce se liniștește este dator mai întâi să aibă ca temelie aceste cinci virtuți pe care să ridice clădirea lucrărilor sale: tăcerea, înfrânarea, privegherea, smerenia și răbdarea. Iar ca lucrări bine plăcute lui Dumnezeu trebuie să le aibă pe acestea trei: cântarea, rugăciunea și citirea; și lucrul mâinilor, dacă este neputincios (la cele dintâi). (Grigorie Sinaitul)

Liniștea (isihia) are trebuință înainte de toate de credință, de răbdare și de dragoste din toată inima, de tărie, de putere și de nădejde. (Grigorie Sinaitul)

Nimic nu face așa de mult inima zdrobită și sufletul smerit, ca singurătatea întru cunoștință și tăcerea despre toate. Și nimic nu păgubește așa de mult starea de liniștire și nu răpește puterea ei dumnezeiască ca aceste șase patimi cuprinzătoare: îndrăzneala, lăcomia pântecelui, vorba multă, împrăștierea, înfumurarea și doamna patimilor, care e părerea de sine. (Grigorie Sinaitul)

Fără lucrarea plânsului și viețuirea în el, este cu neputință să rabde cineva arșița liniștirii. Dar cel ce plânge și cugetă la lucrurile înfricoșătoare dinainte de moarte și de după moarte, înainte de a veni, va avea și răbdare și smerenie, cele două temelii ale liniștii. (Grigorie Sinaitul)

Începutul rugăciunii minții este lucrarea, apoi puterea curățitoare a Duhului și slujba sfântă cea de taină a minții, precum începutul liniștirii este ieșirea din lucruri și din griji; mijlocul este puterea luminătoare; iar sfârșitul este extazul (ieșirea minții) și răpirea minții la Dumnezeu. (Grigorie Sinaitul)

… cărturar este cel ce a învățat cele ale Împărăției lui Dumnezeu, adică tot cel ce prin faptă se îndeletnicește cu vederea (contemplarea) lui Dumnezeu și stăruiește în liniște (isihie). (Grigorie Sinaitul)

Răbdarea în tot lucrul naște bărbăția; bărbăția, hotărâre; hotărârea, stăruința; stăruința, prelungirea lucrului sau adăugirea lui; prelungirea potolește neînfrânarea trupului și domolește împătimirea poftei de plăcere. Iar pofta trezește acum dorul; dorul, dragostea; dragostea, râvna; râvna, căldura; căldura, mișcarea la lucru; mișcarea, sârguința; sârguința, rugăciunea; rugăciunea, liniștirea; liniștirea naște vederea; vederea, cunoștința; cunoștința, pătrunderea tainelor; și sfârșitul tainelor e cunoașterea lui Dumnezeu (teologia). Iar rodul cunoașterii lui Dumnezeu este dragostea desăvârșită; al dragostei, smerenia; al smereniei, nepătimirea; al nepătimirii, vederea înainte, proorocia și preștiința. (Grigorie Sinaitul)

… liniștea (isihia) este lepădarea gândurilor ce nu sunt de la Duhul și dumnezeiești, până la o vreme, ca nu cumva luând aminte la ele, ca bune, să pierzi lucrul mai mare.

… monahul nu sporește niciodată fără aceste virtuți: post, înfrânare, priveghere, răbdare, bărbăție, liniștire, rugăciune, tăcere, plâns, smerenie. Ele se nasc și se păzesc una pe alta. (Grigorie Sinaitul)

”Liniștea este lepădarea înțelesurilor sensibile și inteligibile” (Scărarul).

… cel ce se liniștește trebuie să fie totdeauna în lipsire, nesăturându-se. Căci îngreunându-se stomacul și tulburându-se prin aceasta mintea, nu mai poate zice rugăciunea cu tărie și curăție. (Grigorie Sinaitul)

Trei sunt virtuțile liniștii (isihiei) pe care trebuie să le păzim întocmai. … Iar acestea sunt: înfrânarea, tăcerea și ocărârea de sine, adică smerenia. Căci acestea le cuprind pe toate celelalte și se păzesc una pe alta. Din ele se naște rugăciunea și crește necontenit. (Grigorie Sinaitul)

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*