Despre genialul genialilor și contextul fără de context

08.09.16 by

Despre genialul genialilor și contextul fără  de context

,,Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc’’
… Pentru toţi cei ce stau cu ochii pe mine, ca pe fata mare, nu cumva să-mi provoc singur vreo desverginare, facem precizările de rigoare: am citat o jumătate de frază din Creangă şi nu opera întreagă, deşi ar merita, câtă vreme mi-a umplut, cu asupră de măsură, viaţa şi, în special, copilăria. Am citat, însă mă întreb , dacă ar trebui, din care autor, din cei de astăzi, aş putea folosi vreun rând, drept motto, câtă vreme, peste noapte, s-au licenţiat toţi mitocanii şi, una, două, mai la mititica, mai în libertate, au devenit autori de cărţi, deja mult prea mult discutate. Că ele pot fi folosite drept suport la tigaia cu ouă prăjite sau la oala cu lapte, de baba nu știu care, este o altă poveste. Bani să ai, că te fac to`arăşii scriitor, cât ai zice peşte. Mă rog, nu vrem să generalizăm. Zicem şi noi ca să zicem că am zis! Ce-i drept, mai scrie, pe ici, pe colo, câte unul, între două chefuri şi o beţie, la umbra unor buci, câte o operă, nu pentru acum, ci pentru mileniul douăzeci şi cinci. Una peste alta, noi cu ale noastre, ei cu ale lor, mai ales că URS-ul urs (chiar hodorogit), până mai ieri, alalteri, tot pe la Paris, cu herghelia după el. ,,Trai, nineacă” pe banii boborului! Bobor încă boborizat!
Pe de altă parte, cei ce au rămas aci, slugi de încredere URSului, rod un os de ros, suflând ba la câte-un flaut, ba la câte-un taragot, evident, doinind ,,Doinaş, Doinaş’’. Contextual, sub grija ,,distinşilor de la partid’’, n-au rămas borţoşi. Ca să vedeți și voi ce înseamnă să îţi spună ursul cronicar sus pus că ai talent?! Ce, câtă vreme, după mintea mea, talentul ar fi cam ,,tot ce ai uitat după ce ai citit un vagon de cărţi”?! Mă rog, cartea o dăm de o parte, câtă vreme nu intră în mustăria lor. Acolo, la loc de frunte, stă ,,beutura’’ băută stând fie cu ,,deștiul între buze, fie dus, gânditor, la frunte” picior peste picior. Telectualii geniali, domnule, nu așa niște fiștecine, vorba unui vecin, Prună, din Prunişor. ,,Beutura’’ şi chiloţeii tanga, puşi pe şolduri în loc de idee în prima şi ultima pagină a cărții cu două foi” – încerca să mă convingă el.
Cum cartea nu e pentru toți, revenim! ,,Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc’’ la aghiazma de Prunişor, mă apucă plânsul! O minune, sâmbure de prună, 60-65 de grade, galbenă ca uleiul, ţinută nouă, zece ani, la beci, în butia de lemn ! Mda, m-apucă, văzând că ăştia, din ziua de astăzi, au prostit rău până şi literatura, pardon, băutura. Intri în birt şi vezi colo, în raft, scris: ,, alcool cu aromă de… Genial!’’ Falsuri şi iar falsuri! Nimic nu mai e cum era cândva! Da, nimic, de la spanac, până la japiţele de pe Dorobanţi… Vrei să pui şi tu mâna pe nişte ţâţe, pe nişte buci, buci şi… ,,Silicoanele veritabile! Ai grjă! Pipăi, nu zic nu, însă întâi și întâi pui, la puşculiţă, francul, că investiţia trebuie cumva să fie cu profit și bine întreținută’’ – te avertizează matracuca. Of, Doamne, ce am fost şi ce am ajuns? – te întrebi cu mintea, răstignit în anii adolescenţei. Păi, pe vremurile alea, de demult, atingeai doar cu gândul Muntele Venus şi te tot întrebai jumătate de noapte dacă el, muntele, era sau nu împădurit. Pe atunci, emoţia era întâi de toate. Făceai cum făceai, făcând întâi și întâi, terapie sufletului. Da!… În spatele unor cârstăţi cu snopi de grâu sau în vreo şură, proaspătă, cu fân! Fă şi astăzi dacă poţi! Literatură ioc, apoi de unde şură, de unde snopi? La timpurile de acum, se învârt combinele la treierat mai ceva decât fufele pe bulevard… iar tractoristul, e cu ştaif… Ehe, altceva! Cu una, cu alta, cu noutăţi… Femeile-s, în parte, virtuale… Și atunci de unde pe muntele ăla și în vâlcea, mai la vale, ceva umezeală?! Norocul prezentului cu unguienţii, că altfel ar scârţâi cuplajul mai rău decât patul, cândva, undeva, după toiul nopţii şi înainte de a se crăpa zorii, când te arunca muierea ta în tavan și te izbea de toţi pereţii!
Hai, că ne-am luat cu vorba şi, după câte vedeţi, îmi arde, fără să vreau, de şotii! Nu, nu mă luați în seamă! Vreau să spun şi eu ce am de spus, fără a fi, vezi, Doamne, cu pretenţii. Nu! N-am nevoie de premii, de indemnizaţii şi de etc. În definitiv, de ce m-ar interesa, câtă vreme trebuie să-ți cumperi, veșnic, cu grijă și chiar din timp, cronici după cronici pentru tot felul de imbecilități?… Ați intuit, cronici care mai de care, vreau să zic! Într-un anume fel, bazaconii pe doi arginți și de trei parale ! În plus, cum ar fi să scrie la fiţuică, de exemplu, al de Prelipuţă? Săracul, deja formolizat. …Însă, nu, nu! Cei interesaţi, reţineţi că deşi pe bancă, în rândul doi, cu vodcă la ficat, tot el trage și iar trage ,,sforili” – cum ar fi zis toarășul la congresul… Ăluia, pe douăzeci și cinci, în 89, i s-a tăiat microfonul. După rânduială, și lui musiu, curând, apoi, doar un fel de momâie, în iad. Raiul pentru el nu există. Pe ăştia cu ,,beutura” în nas, din câte am înţeles, Bătrânul nu-i iartă. Oricum, oricine ai fi, tot îţi vine rândul! În definitiv, el ce-ar mai avea de pierdut câtă vreme se mută doar dintr-un loc în altul, în lumea lui doar fum şi scrum. Atât!
Pe de altă parte, cum ar fi să să te pună iarăși în Cântarea României, Ali Bla-Bla și șleatca lui Ștepârță? Mai ales că mișcarea e la fel de actuală ca și pe vremurile vremuri! Și nu doar ei! Se spune că genialul genialilor în astfel de chestiuni, ar fi, chiar Nicky.
– ,,Bă”, mi-a spus odată unul, ,,singura frază, de neuronul meu produsă, e reper în oricare manual de Limba română, franceză, germană și etc., de la gimnaziu, până, ehe…, dincolo de liceu, după ce m-a recomandat la cronicuță, `mnealui, domn` Nicky! A scris maiestru` despre tine e ca şi cum ţi-a pus Dumnezeu mâna în creştet. Restul e pierdere de vreme…” Mde! – mi-am zis, amintindu-mi că generalul cu care am vorbit alalteri, era deja mort. Dăduse drumul la o ghiulea cu foc și ea, fără de astâmpăr, pârjolise tot! De la Polul Sud, la Polul Nord. Rămăsese în picioare doar soldatul.
,,Asta, Nicky, e aproape genial… în limbi, în tot!” – m-a asigurat, la rându-i cel cu fraza reper, frază cu care ar începe oricare manual, fie el și de limba chinezo-rusă.
…Ce să zic?! În contextul fără de context o fi și genialitatea ceva, câtă vreme, pe el și mulți alții asemenea, îi roade la lingurea încât, spre ușurare, înghit vodcă după vodcă, împănată cu poșircă și cafea, spre iluminare și spre a-şi preamări genialitatea.
Fraților, după lungi observații și trudă pe măsură, mi-am dat seama că genialii mişună ca şopârlele iar numărul lor (notat cu Ng), în funcție de urbe, este dat de relativa einstein-niană (Re) și de numărul de proști la hectar (notat cu NplaHa). Pentru exactitate, facem observația conform căreia un hectar este echivalentul unui kilometru pătrat, kilometru care, în cazul de față, musai trebuie raportat la densitatea populației. La fel ca și în cazul prostiei, chiar dacă ea, prostia, este infinită, în orice situație. Ce ziceți?
Mă rog, până îmi răspundeți, ca să nu uit, despre ceea ce voiam eu să vă spun, începe prin 51 când, paradoxal, în toiul nopții, aș fi văzut lumina zilei. Dincolo de fereasta casei și ea oarbă, iarna cu nămeţii! Apoi, frig și friguri. Pe atunci, aceiași geniali ai unui prezent fără de prezent şi sfârşit fără de sfârşit, naționalizau, aci, în acest colț de lume, suflete, luând pe rând suflet cu suflet. În contextul fără de context, aceiași, fără de prezent, fac, astăzi, aceleași chestiuni. Însă ele se numesc altfel. Greu de sesizat, greu de văzut!
Doamne, ce ți-e și cu genialii ăştia?!

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*