Despre firescul în nefiresc și invers

27.08.13 by

Dragii mei,

În primul rând, trebuie să vă spun că am ezitat mult timp să pun în discuţie cele de mai jos, în al doilea rând, de data aceasta, nu voi face o introducere în stil clasic sau cu trimiteri spre marea gândire a lumii, către structurile conceptuale, ci am să vă povestesc ceva, în ideea de a vă incita, apoi… Înainte de toate, însă trebuie să vă spun că cei din generaţia mea am trecut și am trăit în două lumi: una înaite de `89, de tip totalitar, stăpânire în care miliţienii, securiştii etc., într-un cuvânt ai de sulică frânaru, din regimul communist, îşi făceau de cap şi, a doua, cea de după `89, despre care, deocamdată… Aşa că, toate din cele ce sunt şi stăpânesc, astăzi, sub soare, pe plaiuri mioritice, stau crăcănate când cu un picior pe tărâmul cretinismului uman (fără a generaliza, omul, contextual, devine bestie. Când are puterea, în special!), când şi cu altul pe tărâmul decadenței omului. De aci și pendularea asta, iar din ea și brambureala (la nivel de stat, la nivel de tot), din ultimii douăzeci și trei de ani, brambureală ce, din câte se pare, tinde spre universalizare. Mira-m-aș să fi avut dreptate Brucan cu cei douăzeci și cinci de ani ai săi! Uneori, sunt mai sceptic decât Heidegger când, cu toată antropologia sa filosofică, s-a gândit la sfinți, pentru o posibilă salvare a omenirii (Interviu realizat de Rudolf Augstein, Georg Wolff, de 23 septembrie 1966, publicat în revista Spigel, 31 mai 1976). Din punctul meu de vedere, așa razna cum suntem acum, nici dracu nu ne mai îndreaptă! Atât ne-am strâmbat de rău! Dar fie, mai am răbdare. Ar mai fi doi ani, și poate, și pentru români minuni…
Odată făcută această precizare, aflați că înainte de 89, am lucrat la o uzină craioveană, evident, ,,măreață realizare” a poporului boborizat. Terminasem prima facultate, la București, iar regimul comunisto-securisto-jigodist (Doamne, câte jigodii! Ălea cu culturalizarea, de rang întâi!), purtător de griji omului, la vremurile de atunci, musai, te încarteruia. Nu de alta, dar trebuia să fii cumva supravegheat și, mai ales, să fi educat (de ăia cu culturalizarea) în spiritual luptei de clasă, spre binele poporului și propășirea comunismului spre cele mai înalte culmi (expresie de la congresele partidului, din limbajul curent al activistului, al turnătorului, al… și, mai ales, al lingăului. Că, dintr-ăștia, specialiști în limbi și lins în cur, de când lumea! Parcă i-a semănat ăl cu coarne în primordii și s-au răspândit, deja, peste tot, până la sfârșitul veacurilor). ,,Da, dar regimul de atunci nu te lăsa pe drumuri, muritor de foame, cum fac ăștia de acum!”, o să-mi ziceți voi. Are rost să vă mai amintesc faptul că muritorii de rând, doar muritori și atât? ,,Muriți voi, că trăim noi!”, slogan, tot din cele mai vechi timpuri. Să vă mai amintesc de faptul că, pentru un litru de lapte, un fel de piș-vacă, dormeai la ușa prăvăliei de cum închidea analfabetul închiriat pe post de măgar-ștab, la ștabul de la sfatul popular? Nu! Sau, dacă vreți…
Revenind, pe vremea comuniștilor, ca proaspăt absolvent de facultate, cu o tonă și ceva de carte în cap (carte chiar se făcea!), erai angajat (amintesc faptul că nea Nicu, începând cu anul 1981, a închis orașele mari), la stat! În cazul meu, la înteprinderea aia, de utilaj greu și… curve comuniste. Spun asta pentru că acolo, la locul meu de muncă, din trei, doi (ăia care dădeau cu ciocul), erau deja făcuți, din ciocănari-analfabeți, la apelul de seara, la cârciuma de la Saru, de lângă Balș, maiștri. Mai pe românește, cu acte în regulă, ciripitori la secu. Și, sulică, cu diplomă de securisto-jigodist, te turna până și la șeful de pe scara blocului (că aveam și acolo un șef), chiar dacă nimeni nu-i cerea. Cum? Ați uitat? Nu se poate! Uite, vă amintesc eu, cam așa:
,,Domne comandant, io, Scârţă, ăla cu duşumeaua, că scârțâie, a dracu, de când lumea, în seara asta, treaz, adică negustat, am văzut cu ochii mei chestiuni împotriva partidului şi împotriva orânduirii. Aşa că vă aduc la cunoştinţă că l-am văzut pe pocitul ăsta de Firică investit de partid cu credinţă, să-i culturalizeze cu doctrina sau să-i belească pe ţărani, acum trădător de stat… Şi ar mai fi… În consecinţă, cobora pe scări cu ambele putori cu care o viaţă s-a distrat, dar cu care la sfat, neam! Din acest motiv zic, comform stătutului în partid, că e, după aliniatul al şaşelea, mai mult decât poligam, că a trăit, când cu una, când cu alta, încât unul ca mine, cu origini sănătoase, neam! Acu, târziu, la ora asta, când latră câinii peste drum, nu ştiu. Sunt la Drincă, ce o face ei doi derbedei împotriva moralei la partid, cu două, iar nu ştiu. Io, Scârţă, propun să luaţi la cunoştinţă şi să-i băgaţi la temniţă vreo câteva luni, că e pericol mare pentru scară şi pentru neam. Că poate atenta şi la Scârţa mea. De- aia io zic să fiţi fermi şi să-l tăbăciţi ca să opriţi toate aceste nenorociţi. Că după aceea, Tăsică al meu, pâinea lui Dumnezeu, şi cu Scârţa face ei cele de trebuinţă şi pomana. Şi pentru dumneata! Nu mai semnezi, că mă ştiţi cât de serios şi cât v-am servit cu cauza! Pentru totdeauna, Scârţ.’’
După fapta demnă de care se credea, tov. sulică se trăgea cu oricine de șireturi și spunea în gura mare, că și el avea, la f-f, (pentru cei tineri, fără frecvență, ca să nu vă gândiți la cine mai știe ce aiureli) tot atâta carte cât inginerul, cât medicul, cât profesorul, ba cât toată lumea ce a mers la școală și ziua, și noaptea. În plus, idea conform căreia, doar el, meșterul securisto-ciocănar, ar fi ținut în spate intelectualitatea, era lozinca strigată dimineața, la prânz și seara… Lupta de clasă și securisto-jigodismul îi permitea. ,,Bă tataie” – îmi zise zilele trecute un nepot – ești depășit, chiar expirat de tot. Păi, la vremurile de acum, asemenea! Dumneata nu vezi, că eu, la școală, mai ba, mai da… În plus, manifestări dintr-ălea, pomenite de către dumneata, și astăzi, tot așa. ,,O fi” – încerc eu să-mi apăr timpurile și zisa… – ,,dar pe vremea mea, cel plesnit de jigodism întâi făcea facultățile, adică primea ,,diplomili” (vorba ăluia), apoi se apuca de liceu, pe la fe-feul ăla sau la seral, seara. ,,Și astăzi, tot așa! Mai deschide și tu ochii, mai privește lumea! Ce Dumnezeu!” – i-a fost lui replica. Ce să mai zic? Am făcut ochii mari, urechile pâlnie și… ,,Langa-tanga! Tanga-langa! Uite cum mai vine vaca! …Și pe ea, nici măcar tanga! Langa-tanga! Boul-vaca!… Diplome tot de-a valma! Doctorate pe parale… Toate, fără tanga!” ,,Mda! – îmi zic – ,,are dreptate prostul, e deștept!’’ …Și pe loc îmi amitesc de faptul că toți cei de la județeana de partid (școliți, da, ce scoliți! …La f-f și etc.), neangrenați pe funcții în noua orânduire, adică asta, de acum, au fost promovați profi univ. (după ce au schimbat, ,,Colectivizarea agriculturii” cu ,,Reforma în agricultură”, titlu de pe coperta singurei opere studiată, dezbătută și etc., la ed. ,,Belsuly” publicată. Caz autentic! Cunăscătorii știu bine, știu despre ce e vorba!), li s-au făcut facultăți, (particulare sau de stat), unde, desigur, leninismul și limba de lemn, la rang înalt. Apoi, diplome (de licențiat, doctorat, postdoctorat, pentru orice sincopat), la kilogram. Asta au învățat, asta fac! Și desigur, pentru profit, pe bani și la pielea goală (jos textila!). ,,Langa-tanga! Tanga-langa! Uite cum mai vine vaca! Langa-tanga! Boul-vaca!…
Lăsând și gluma, și ironia la o parte (că nu la așa ceva am vrut să vă incit, e deja prea mult sex public, la vedere!), mă crucesc și vă întreb: o fi fost bine, o fi acum rău?! Cu alte cuvinte, toate cele povestite țin de firesc?! Sau sunt în afara lui, a firescului?! Întreb în condițile în care, firea-de-a-fi în lume (pomenită de Eminescu chiar înaintea lui Heidegger, nu se lasă prinsă, nu se lasă la îndemâna explicitului). Întreb în condițiile în care văd (și eu, și voi) cum astăzi, firescul e nefiresc și invers.? Despre Țârdel, despre Joiține, Urinele (helăuuu!) Sfârlogei și Cioc(cioline), de data asta, nu mai zic cine știe ce. Sunt în plin sezon! Sunt la produs! Dacă acum nu scot și ei un ban pe ,,centurili” (vorba ăluia) nou înființate, atunci când? Dar iar vin și întreb: o fi fost bine, o fi acum rău?! E firesc? E în afara firescului, a normalului? Că de a fi legal, ce să mai spun?! Dar despre legi chiar dacă au mai vorbit și alții, o să vorbim și noi, dar altădată… Nu acum. Nu de alta, dar despre ce legi să vorbim, când ele se aplică doar muritorului, ce are dreptul doar de a muri. Muriți voi, să trăim noi! Machea? – mă crucescu și eu. O fi fost bine, o fi acum rău?! Voi ce ziceți?
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*