Despre femei, vremuri şi vremuri

20.03.13 by

Fraţilor,

Privind în vremuri, pe ici, pe colo, chiar şi în istorie (evident, cu reţinerile de rigoare. De ce? Stiţi voi bine! Din ea, în istorie, scoţi, ca la circ, din pălărie. Vrei un iepure, scoţi un iepure, vrei un porumbel, uneori iese un stol. Depinde ce vrea poporul! Iar poporul…), ne dăm seama că ceva îi este specific oricărei generaţii. În scrierile mele anterioare, am tot vorbit despre cacavele, despre joiţine, despre tot felul de ţârdei şi sfârlogei, despre urinele, (helăuuu! Vai de urechile mele!) despre tot felul de specimene, plantate în lume, ca şi cum, de ele, în primul rând, ar fi nevoie. Ce-i drept, din când în când, am mai vorbit şi despre ce ar fi un fel de frumos manifest, numai că, nici n-am apucat să-l conturez cumva la nivel mental, şi mi-a şi scăpat, printre degete, într-un gâldan. Acolo, mocirlă mare şi… Ia de-aici, că n-ai opinci!… Nu degeaba spun capetele coapte: ,,bă, nene, fă ochii cât cepele, că frumuseţea-i trecătoare! Azi e, mâine, ehe!…’’ Şi aşa e! Apoi, chiar dacă nu ar fi, tot s-ar găsi un amărât de cuţit ce ar putea fi răsucit în rană, pentru ca urâtul să fie, evident, urât. Şi asta, pentru că totul ţine de felul nostru de a fi şi de contextul de exprimare, altfel spus, de moda timpurilor sub care, vrând, nevrând, ne cocoşăm.

Domnilor, dacă o iei uşurel, uşurel, tocmai din primordii şi până mai ieri, pe dâra lăsată de gramul nostru de minte, afli cam tot ce a gândit omul. Omul, în general, lăsând la o parte specimenele enumerate mai sus. Nu de alta, dar gândirea nu e la îndemâna oricui. În plus, de ce să nu recunoaştem, în fiecare din noi stă instinctul (că doar animale suntem!). Unii trăiesc doar din el, din animal, alţii, mai pe jumătate etc. Asta e! Fiecare după cum poate şi după cum îl poartă vremurile. Cert este că şi la un capăt, şi la celălalt al potecilor, pe care am tot bâjbâit de-a lugul timpului, stă femeia, iar ei, alături, musai, cel puţin unul, doi sau mai mulţi bărbaţi. Aşa o fi vrut Dumnezeu, gândind la faptul că la început i-a dăruit lui, bărbatului, doar una?! ,,Cam prea puţin pentru zăpăcitul ăsta!’’, o fi zis el, cum zic şi eu… Sau aşa l-o fi pedepsit, acum, târziu, în postmodern, pentru tot ce a cotit în mersul său, din răsărit, până spre… Dracu ştie unde?! Cert e că a făcut cum o fi făcut Dumnealui, Cel de Sus, şi a împânzit pământul cu muieri. La ruşi, mai ales în Siberia, dincolo de Caucaz, opt sau nouă femei la un bărbat! Şi unde mai pui, şi frumoase, şi foc de focoase! Nici nu stiu ce să fac?! Să-i invidiez?!… Sau să-i plâng pe acei bărbaţi?! Mde! Ca să vezi ce ţi-e şi cu contextul?! În Europa, prin părţile anglosaxone, nu chiar la fel, dar tot au. Chiar şi un sfrijit, cu patru, cinci pe cap. La turci, în Orient, nici că mai încape îndoială! Haremuri, de când lumea! Măcar ăştia ştiu cu ce se mănâncă! În Orientul îndepărtat, China, India, Japonia, asemenea… Dincolo de Ocean, adunătură care mai de care! Apoi, chiar şi pe la noi, procentual, am cam avea! (să înţelegeţi bine, mă exprim în olteneasca mea!). Şi procentul e cu supra… Ce să-i faci? Faci ce faci cât să împeci şi capra, şi varza, şi iada, iar cu ,,supra’’, cum s-ar zice, cu ce trece peste celălate, te faci frate până treci puntea. Uşurel! Nu vă repeziţi cu interpretarea şi afirmaţiile pripite în care ea, femeia ,,supra’’ ar fi, contextual, şi drăcoaica! … Mă rog, nu dau sfaturi, dar nici noi, bărbaţii, nu suntem mai breji! Iar pe ici, pe colo, coarnele sunt la vedere!

Revenind la vremuri şi modă, cu ochii veşnic pe ele, nu se poate, ca om (bărbat, dar bărbat, vreu să zic), să nu o ai sub gene când pe Cleopatra, când pe Nefertiti, când pe Vivien Leigh, când o madam Bovary… Ce vremuri?! …Ce vremuri?! Femeia vis, iubire, dragoste şi dăruire… Femeia, femeie! Cum să n-o doreşti, cum să nu o vrei, cum să n-o iubeşti?

Astăzi, după ce am tot trecut prin te miri ce zmârcuri (moderni, post şi post-postmoderni), femeia e şi nu prea e! (ca olteanul). Pe a noastră, aia care era pe vremuri, a stâlcit-o orânduirea, comunismul, cu punerea în comun şi comunizarea. (Să nu credeţi că i-am copiat lui Platon ideea din Republica!) Nu! În comunism sau, mă rog, ziceţi cum vreţi voi vremurilor acelora, femeia era ,,eroina’’. Reţineţi însă, în condiţiile în care năştea de la patru copii în sus. În plus, şi dacă se trezea când nici nu apuca să închidă bine ochii, pentru a cumpăra doi litri de lapte, un fel de apă colorată, cu care, desigur, îi hrănea pe amărâţi, câteva luni. …Că după aceea îi trecea pe zeamă de ştevie şi spanac. Vremuri, nene! …Dar cântam cât ne ţineau boşogii: ,,Poporul, Ceauşescu, România!’’ Unii ar cânta şi acum, doar trebuie găsit un dirijor care să dea tonul. În cazul în care făcea şi pe dracu în patru (că prezervativele erau interzise), ca să nu rămână gravidă, în consecinţă, nu avea cum să nască, categoria muritoarelor de la APACA o aştepta. Acolo, iarăşi: ,,Poporul, Ceauşescu, România!’’ Prin urmare, pe vremea lui nea ceaşcă, femeia iepuroaică! Ce să mai zic? Marfă!

În vremurile de-acum, cu democraţii, care mai de care, prin Europa lărgită sau prin Americile de peste Ocean, femeia-i când pistolar, când cuţitaş, când cu mitraliera în spinare, când cu tunul între picioare, pe frontul, nu mai ştiu care, din războiul lui cutare, cu un alt cutare.

Dragii mei, femeia zilelor noastre, e modă, e tot ce au creat cei de la Hollywood sau cei cu televizorul. E star! Buzele siliconate, ţâţele asemenea, bucile pietrificate, picioarele până la gât, ba chiar un pic deasupra capului (ăstea, cică, au cătare şi sunt cu cătare!)… Femeia e tuta (am scris şi eu de specimenul de România), e geniala, e şi iar e! Când cu uitătura se face din ce în ce mai rea, o cere partidul, o cere ţara… O cere cariera! O cere şi dusă e! Cât ai zice peşte! Apoi ia-o dacă ai de unde!

Fraţilor, ca să nu o mai lungesc, vedeţi şi voi: muieri, câtă frunză, câtă iarbă, dar Femei-Femei (cu feminitatea în inimă, pe buze, pe trup, că aşa au fost lăsate!), mai rar! Iubeşte şi tu, ca bărbat, dacă ai ce! De-aia s-au înmulţit şi homosexualii! Vremuri! Vremuri şi iar vremuri!

Oameni buni, nu disperaţi, mai sunt şi excepţii!… Rare, dar sunt!

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*