Despre diplome, știința de carte și curvele la liber!

16.01.17 by

Despre diplome, știința de carte							                          și curvele la liber!

Fraților,

În primele opt clase primare am avut profesori pe sprânceană. Unul și unul! Se făcea carte, nu glumă! În plus, între noi, copiii, era un fel de care învață mai bine. Fiecare se lăuda cu ce a citit și cu dorința de a ști mai mult. Așa era la mine în școală și cred că așa era cam peste tot în țară.
– Fănică, mă, cu cine o fi semănat, mă, ăsta, al tău, așa deștept? Aud că anul ăsta ar fi ieșit ăl dintâi, pe același loc cu fata milițianului?! Ai, ce zici? – l-a întrebat Florea, într-o zi, pe tata , când tocmai se întocea de la serviciu.
– De unde ai vrea să știu, nu știu! Plec noaptea, mă întorc noaptea, dorm pe unde apuc… Locomotiva ,,puf, puf” și ,,iuu-iuu”, nu-mi spune nimic. Ce mai schimb ici, colo, două vorbe cu fochistul… Săracul, nu prea mai vorbește, i-a intrat praful de cărbune până-n suflet! După mintea mea, copilului de la oi i se trage! Face cum face și o să mă lase cu ele încurcat!
– Mă, băiete, dă copilul mai departe! Să facă liceul, să facă… Auzi, dacă-l duce capul, să învețe carte! Uite, mă uit la inginerul ăsta, care a venit la noi, la ceapeu… E dat dracu! Cică ar fi învățat la facultate. Nu înjură, nu urlă, îți spune cu frumosul și să știi, are și dreptate! Birjar rămas doar tălâmbul lui Horhoană, Tropăneață! Nici nu se arată bine zorii și aleargă, dintr-un cap în altul al satului, înjurând muierile, ca disperatul.
– Fugi, mă, dracu! Nu-mi mai lăuda băiatul, că-l deochi!.. Măcar dacă ai avea o fată, se ne încuscrim?! Ce să-ți spun?! O fi dat a mea vreun ciur de făină, vreo bucată de brânză la vreun profesor și l-o fi trecut și pe el clasa, mai înainte, printre primii. – i-a răspuns tata în doi peri.
– Cine, bă, Ancuța? Păi ai văzut-o tu să-ți dea? Boierii!… Eu nu știu cum de nu v-au trecut la chiaburi?! Mai bine, că dădeați de dracu! Așa, tu te-ai învârtit… Uite, ai servici! Iei, regulat, leafă de la stat, nu ca noi, doi lei, pe ziua de muncă, de la colectiv.
– Dracu te ține, mă, aici? Dar dacă stai la curu muierii, cu o fi și cu o păți, s-o scarpini, rabdă! N-ai decât!…
– Auzi, cu copilul faci cum crezi tu… Totuși, ar fi păcat! Eu de-alta te-am oprit! Mă, tu ești om umblat, nu ști și pentru mine vreun loc? Am un vițel, am și un porc… Le dau! Te cinstesc și pe tine, numai pune-mă pe mână cu careva de la partid, să scap și eu de ăl blestem!
– Câte clase ai? –
– Parcă patru! …Tata, că-l ții minte, când cu plugul, când cu grapa.. Pogoanele! Și-acum, îmi mănânc singur zilele, fir-ar al dracu!
– Bă, Floreo, vezi că s-a dat ordin să aibă toți proștii măcar vreo șape, opt clase. Ăilalți, mai abitir, au fost răsplătiți cu diplome de ingineri, de la partid. Cică au ajuns primari, directori, sefi de semete-uri… Mă înțelegi tu?! Trebuie raportat ONU! În comunism s-a zis cu analbabetismul! Ca nu cumva să ne-o ia înainte capitalismul! Auzi, ce știi tu ce e ăla ONU? Știi pe dracu! Mda, origini sănătoase ai… Bagă la minte, te duci și te înscrii! În vreo săptămână, două, iei diploma… Nu mai mult! Apoi, te califici la locul de muncă! Băă, dacă te duce capul, poți ajunge și șef de echipă! …Că sunt șantiere, gârlă! Mă rog, un dulgher, un fierar betonist, un tâmplar… Sunt și femei! Mai cinstite, mai curve… Ce să mai? Bă, s-a dat ordin să mergem înainte! Că doar un cui, într-o scândură, presupun că bați?!
– E, cum să nu, că doar mă știi!
– N-ai înțeles! Află că o să-ți cam ardă! Stai, în câmp, la baracă!… Scârțâie și tavanele, și paturile, ca șinele de cale ferată… De! Încet, încet, ne cam dăm toți pe-o brazdă! Până la urmă, pricepi tu, printre oameni și curve!
– Bă, Fănică, dă-le dracu de putori, cum facem cu vițelul? …Sau să-ți fi dat, pentru început, vreo gâscă, două?! O damigeană cu vin?! …Să mă aibă în vedere ăia de la partid. Ajută-mă și te pun în pomelnic!
– Floreo, fi-ți-ar pomelnicu` al dracu! Cartea nu contează, diploma! Aia e ce… Ia hârtia și vorbim!
Diploma și porcul, atunci, același document, și pușculița cu arginți, acum! Cel puțin, în privința asta, noi, românii, nu ne-am schimbat. Ba, mai mult, pe alocuri, pe ici, pe colo, chiar am progresat. Nu de alta, dar nu cumva să nu mai fim noi! Să ieșim din tradiții sau să ne ieșim din timp și să nu ne mai cunoaștem.
Dragii mei, toți din sat, în vreo două săptămâni, de la data când s-a dat zvonul, s-au înscris și au și luat diplomele. După cum plănuise, Florea a ajuns fierar betonist, pe un șantier. Ăsta a luat după el pe Costici, pe Tuiu și pe ai lui Turcu. Ei, la rândul lor, pe alții. Al lui Ciocea, de cum a învățat să lege două sârme și să pună un bec, s-a mutat electrician la primul bloc, ridicat de partid în nu mai știu care loc, pentru a arăta lumii că aici, în România, tot ce se face e pentru om și binele său.
În zilele următoare, din sat a mai plecat unul, a mai plecat altul… Cei ce știau să socotească au devenit aprozariști, în piață, și, pe deasupra, și navetiști. Până și Foaca lui Focu, când a învățat să se iscălească, s-a mutat la oraș. Se angajase femeie de serviciu în gară. Când spăla sala de așteptare, când wc-urile, când mai sta la palavre cu vreun rătăcit între două trenuri… Prin sat, însă i se dusese vestea că a ajuns ,,cocoană” mare.
Ca să n-o tot lungim, că nu-i stă bine, trebuie spus că după colectivizare, până spre 67-68, satul a rămas aproape gol. Cum ar fi zis toavarășii la plenarele de partid, satul s-a golit și reînnoit. Intelectualii vuiau prin gazete ca niște besmetici, fără să se întrebe dacă nu cumva el, satul, și-a ieșit din firescul său.
,,În fa­brici, pe şantiere sau în gospodăriile agricole colective, tineretul participă cu entuziasm la desăvârşirea construcţiei socialismului. În condiţiile preluării puterii de către clasa muncitoare, un relief deosebit l-au căpătat tinerii muncitori. Ei şi-au însuşit socialismul ca pe un mod de viaţă, identificându-se cu peisajul inedit al ţării. (…) Ce a însemnat Revoluţia socialistă pentru tot acest tineret osândit la nerealizare (sub burghezie) e uşor de înţeles. În peisajul ţării, devenit un imens şantier, literatura a surprins nemaipomenita dezlănţuire de energii, munca trepidantă, entuziasmul sutelor de mii de tineri, închinând o laudă tinereţii… o laudă efortului uman eliberat.” ( http://www.cotidianul.ro/nicolae-manolescu-cantaret-comunist-devenit-critic-si-ambasador-unesco-2-115885/ )
Mde! Citești și te crucești! În realitate, fugeau care încotro, câtă vreme nu aveau de ales, La mine la țară, ca de altfel peste tot, doar pe ici, pe colo, de sămânță proletară, pe câte o ulicioară, mai rămăsese Banța, Marița lui Budulan, Leancă, Brichisală… Ăsta, pentru că tot îi tremura capul din gât, îl puseseră activiștii șef la cazanul colectivului de făcut țuică. Intra în sarcina lui, ca în fiecare seară, la fiecare ședință de pus la cale ziua următoare, să-i cinstească cu rachiu, după rang și funcții, pe Tropăneață, pe brigadieri și șefii de echipă. Mă rog, șefi și iar șefi pentru muierile, parcă blestemate, să dea cu sapa pe râpele, de curând, despădurite. Se pusese deja în practică noul concept de agricultură extensivă. Altfel spus, țăranii, femeile în special, pe post de buldozere, terasau peste tot dealurile. Evident, de-aiurea, câtă vreme, pe ele, nici astăzi, la zeci de ani distanță, nu cresc nici măcar buruienile. Alții, prin mijlocul câmpiilor, unde dealurile lipseau, aveau sau nu nevoie, săpau canale după modelul celui de la Dunăre la Marea Neagră. Într-o zi, își frângea gâtul unul, în alta mai murea a lui nu știu cui… Ce-i drept, educația prin muncă dădea, de la o zi la alta, peste tot rezultate peste rezultate. Evident, conform lor, după locul ocupat în întrecerea socialistă, în acel sat, se înființa o cooperativă de consum și un mat. Pentru cei tineri, mă simt obligat să explic: cooperativa era un fel de ,,minimarket – ponosit” din ziua de astăzi, în care se vindeau de la ulei, orez, fidea, zahăr, petrol lampant, până la chiloți și ace de cusut. Uneori, când interesul o cerea, se vindeau și cărți. Cereai ceva ce nu prea se găsea, hop în traistă și Congresul al IX-lea! Apoi al X-lea și tot așa… O jumătate de franc în plus la toată socoteala. Nu era cine știe ce câtă vreme femeile steargeau sticla de lampă cu el. Mat-ul, o bodegă ordinară, în care se bea bere la halbă, amestecată cu spumă de dero, rom și țuică… Pentru a fi mai bine înțeles, trebuie să spun că mat-ul semăna totuși, cumva, cu un bar din zilele noastre, însă unul cu iz de izmene purtate, puse la înmuiat.
Pe la oraș, din câte spun unii, s-ar fi trăit bine. „Partidul i-a ajutat pe scriitori să înţeleagă ce rol le revine în viaţa socială, în lupta pentru construirea şi desăvârşirea socialismului, aportul pe care îl pot aduce la făurirea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste şi la distrugerea vechii mentalităţi.” (idem) 
Scriitorii au înțeles și începuseră deja să scrie la Omagiu. În consecință, aici, cam de prin anul… în țara noastră se găseau de toate: slam, slănină, țuică, rom, cafea, pâine… Uitasem, și curve… Curvele, la liber! De-acolo, din orașe, cam la două săptămâni, când își luau leafa, se întorceau acasă, în satul lor, șantieriștii. Copiii îi așteptau în fața porții. ,,Mamă, hai, că vine rata, vine și măgarul de tata! Și veneau așa, care dincotro, unul după altul, după cum plecaseră: Florea, Costici, ai lui Turcu, Tuiu, al lui Ciocea. Ăilalți singuri să-și vadă bătrânii, că ălelalte, pregetau! În spate, purtau toți ranița cu slănină, țuică două prune, cu pâine, cu de toate.
Floreo, ia zii, mă, cum e? – îl întreba tata.
De oase rupte să nu te vaieți!… Măre, bine că n-am dat și vițelul!
Mda! Abia acum îmi dau seama, de prin 65 încoace, chiar începusem să trăim bine! Noi, ăștia mulți, că ăilalți, chestii, socoteli, erau cu ale lor. Ca de altfel, tot timpul, în istorie! N-am să mă amestec tocmai acum și tocmai eu! Da, nu vă mint! Aveai servici!… Era salam, slănină, țuică, rom, lapte, iaurt, cafea pentru cuconet… Era varză murată, gogonele, pipote, pâine, erau de toate. Mă rog și curve. Curve la liber! Nu știai cum să te mai ferești de ele! Ca și astăzi! Asta e, de prin 65 încoace, începusem să trăim bine!

PS.
De-aici și îndemnul chiorului în săptămâna oarbă: ,,să trăiți bine!” Ca să vedeți și voi ce înseamnă circularitatea timpului, despre care tot bat câmpii sociologii, și rotirea cadrelor de partid. Ce dracu, doar suntem profesioniști! Altfel nu primim pomană! Înjurături!
www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*