Despre cutia poştala

15.12.14 by

Să vezi acuma pâre, turnătorii, arătări cu degetul, desfaceri de plicuri,
Toate gunoaiele răvăşite de bolboroselele unei dâmboviţe
În care s-au vărsat canalele puturoasei contrarevoluţii,
Se vor colora în tricolor duhnind european –
Ofiţerimea conspirată îşi afundă mâna până la subsoară
În sacul cu bani secreţi şi nemunciţi.
Ridică tu braţul tău şi bagă-ţi degetele în ochii senatorilor
Zicând să se facă publice fondurile de care ne jupoaie Serviciile Secrete!
Apără tu vaca asta de Românie
Şi stearpă şi flămândă de-i numeri coastele.
Instaurarea mondialismului şi distrugerea naţiunii statale
Acesta-i planul secreţilor pe care poporul îi ghiftuie.
Ah, când văd faţa rotundă, spânatecă a lui Timofte Săftoiu
Îmi vine în minte un porc ce-l aveam noi, obraznic peste fire,
El dădea la o parte scrofiţele şi purceii ceilalţi
Băgându-şi capul până la urechi în terciul din teică,
Se făcea totuna pe faţa-i de mascul albicios-negricios ca şi ăsta.
Ne urmăresc grosolan, supraveghează unde ne ducem,
La cine avem vedere şi trecere, ne sparg înţelegerile,
Cutiile de poştă ni le ţin sub observaţie –
Astea-s libertăţile occidentale la colibaşii carpatici.
În fiecare dimineţă scot din cutie nu scrisori, nu bilete
De ameninţare sau fiţuici din partea unor secte, ca altădată,
Un soi de pliante, fotomontaje cu bucate,
Reclame despre mâncăruri şi tot felul de preparate de la Mac Donalds –
Ei vor să afle dacă mai trăiesc, dacă primesc scrisori,
Ziare sau mari plicuri de la Consiliul Europei unde am făcut memorii,
Şi dacă vine poştaşul, unde să mai lase vestea
Când cutia-i burduşită cu-acel soi de propagandă culinară?
Asta-i jocul lor, tot aşa Securitatea îmi trimetea manifeste,
Coli de hârtie cu litere decupate din ziare,
Titluri, rubrici, colorate sau negre, inegale,
Alandala lipite şi bâlbâind mesaje dubioase,
Încercau reacţia mea la provocări şi diversiuni,
Încropite chiar de derbedeii lor.

De la o vreme nici nu mai cercetam acest soi de ofense
Le aruncam şi eu într-o altă cutie poştala
Să se păcălească proştii şi turnătorii între ei.
Odată, chiar în ziua când mă duceam la Scorniceşti
Cu echipă mare de scriitori, nelipsiţi Deşliu şi Dinescu la asemenea sindrofii,
Am strâns acel abject pachet şi l-am aruncat pe masa lui Traian Iancu
Directorul cu banii şi toate protocoalele,
El l-a căutat la telefon pe tov. Achim, securistul cel jovial şi mereu parfumat,
Atunci am înjurat ţărăneşte şi cu martori acea tagmă:
Cine ştia că-n ziua cutare se merge, grup de poeţi,
La Scorniceşti, la omagiu, decât unul dintre oamenii năimiţi?
A ţinut acel act de teroare fără temei şi rezultate până
când cineva a forţat uşa coliviei de scrisori –
Stătea clapa hâită, încuietoarea cu limba scoasă,
Adică, vezi doamne, cineva mă ocrotea, luase cunoştinţă
Cum reacţiunea mă sâcâia cu manifeste idioate
Şi-acum mă bucuram de protecţie cu o vorbă pusă de Achim colonelul.

În România nimic nu se repetă, aici totul continuă,
Ăştia ai lui Trimofte, sperietoarea terorismului autohton,
Urmăresc la mine două plicuri ce-or sosi chiar din burta Europei Ior,
În Memoriul acela cer să fiu protejat eu, cu pietrele mele,
Minoritate religioasă şi culturală persecutată în ţara lui papură şi anaforă.
Eu am descoperit cea mai veche civilizaţie a Europei,
Dar conspiraţia şcolii oficiale cu tot felul de sluguţe la Geneva şi Strasbourg birui-va.
Pietrele sunt ale poporului român, de ce să le scoţi din ţară?
Zic patrioţii ăştia de la Academia de Informaţii şi Secrete Române –
Palavre pe toate liniile de tramvai, niciunul nu ţi-ar întinde-o mână de ajutor.
Scoate-le din capete mercenarilor cu tricolor în burtă
Că şi noi, ăştia în care nici un regim n-are încredere,
Suntem patrioţi, fără să pretindem decoraţii şi solde.
Eu, de pildă, redau românilor cea mai dintâi civilizaţie a lumii la Carpaţi
O mie de statuete, replices megalites,
Cópii după marile monumente de piatră distruse în parte
De tot felul de hoarde, în frunte cu adepţii lui Christos,
Vărsaţi pe-aici de cohortele lui Traian.

Te-am dat în grija vechiului creator Dao,
Urcă-te fără teamă în aeronavele oficiale ce vă duc pe voi
Parlamentarii Consiliului Europei într-acel Senat suprastatal
Depune o dată Memoriul ce eu încredinţat-am ţie cu martori,
Rămâi la vorba ce-o repet: aceste pietre plurifigurate
Nu aparţin numai românilor abuzivi,
Caută loc undeva să le salvăm,
La Ermitaj, în tărâmuri de tradiţie megalitică
Şi nepângărite de lefegiii semidocţi ai Academiei Române,
Tu îmi pari astăzi un luptător mereu în contra curentelor oportuniste
Un viitor implacabil ţi-a fost hărăzit, nu ţi-l trăda,
Dacă astăzi, când eşti la începutul marei tale opere istorice,
Faci un cât de neînsemnat compromis, un cot de drum rău,
Acesta deveni-va faptul din sâmburele căruia
Creşte-va zădărnicirea-ţi şi nonizbânda finală ce ne ucide.
Nu-ţi începe cariera ocolind sau neglijând cauza mea,
Aceste pietre sunt diplomele dreptăţii poporului nostru cel de mâine.
Nu poţi edifica un viitor solid şi eficace
Bizuindu-te pe falsurile şcolii latiniste şi-ale corifeilor oportunişti
Nici biserica lui Teoctist nu-ţi va sluji ţie în credinţă.
Şi reţine, cutiile poştale sunt făcute să ne apere veştile
Nicidecum să ne dea pe mâna acelei tagme de paraziţi, ofiţerimea conspirată.

Da, eu care sunt împotriva suprastatelor
Mă văd nevoit să rnă plâng străinilor.
Nu te grăbi a judeca această faptă de român prigonit, nu de unguri, ci de români.
Ah, despresoară-te de românaşii noştri
Şi te înconjoară de cei prigoniţi ca mine.

31.X.2001

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*