De la literatură ca depozitar al sacrului la magia culturii vizuale

28.02.13 by

Elena Abrudan ne propune o nouă carte, Visual Culture, vvvvvvapărută în 2012, în limba engleză, la Editura Galaxia Guntenberg din  Târgu Lăpuș. Ceea ce devine vizibil la o răsfoire oricît de sumară a acestei  cărți este modalitatea în care Elena Abrudan îmbină solida sa pregătire în domeniul literaturii comparate, a studiului mitologiei, a analizei formelor moderne ale manifestării sacrului cu expertiza unui specialist în domeniu științelor comunicării. Este evidentă aici prezența deopotrivă a criticului literar și a eseistului, dar și a expertului în comunicare cu năzuința sa de contextualizare și conceptualizare.

Ceea ce realizează Elena Abrudan în acest eseu ce se întinde pe 335 de pagini imi amintește de efortul lucrărilor din tinerețe ale lui Mircea Eliade în care vorbea despre folclor ca instrument de cunoaștere, despre literatură ca depozitară a sacrului sau despre cultură ca modalitate de supraviețuire a religiosului, în ciuda unei percepții ce poate fi marcată de dezvrăjire sau de secularizare. Valorificînd un context ideatic asemănător, într-o manieră interdisciplinară, Elena Abrudan are meritul de a aduce împreună perspectiva creației literare și cea a expertizei în științele comunicării.

Visual culture este expresia unei gîndiri de maturitate în care experiența acumulată ca filolog, dar și ca profesor de jurnalism, îi dă autoarei posibilitatea să argumenteze faptul că astăzi comunicarea în general, comunicarea culturală și îndeosebi cultura vizuală, pot fi percepute ca locuri ale camuflării gîndirii simbolice, a expresivității mitice, a eficacității ritualice. Spre deosebire de alte lucrări în care Elena Abrudan este interesată de lumile ficționale din perimetrul creației de gen literar, în volumul recent atenția sa  este orientată spre zona realului așa cum este ea configurată prin intermediul reprezentărilor din lumea virtualului și prin mijloacele digitalizării, a realității construită de mass-media sau de retorica culturii vizuale.

Perspectiva din care este construită această carte este aceea că în cultura postmodernă locul central este ocupat de cultura vizuală. Astfel, semiotica, retorica, studiile culturale, analizele comparate ale mitului și religiozității devin instrumente pentru a releva modul de funcționare al elementului vizual în construcția realității în relație cu producția media, etica și estetica, cu construcția realității sociale sau cu cea a comunicării mediatice. Elementele mitice, cele magice sau cele religioase sînt relevate mereu ca prezențe esențiale fie în construcția fie în punerea în valoare a vizualului. Astfel încît sesizăm că așa cum pentru Mircea Eliade literatura juca un loc de depozitar sau de revelator al sacrului, pentru Elena Abrudan cultura vizuală este cea care moștenește rolul și virtuțile pe care altă dată le consideram a fi apanajul literaturii.

Visual Culture ne propune o incursiune fascinantă în lumea creației mediatice, a reprezentărilor publicitare, a ritualizării relațiilor cu noile tehnologii, a noului tip de comunicare instalat odată cu medierea comunicării de către interfața computerului sau a noilor generații de telefoane mobile, a reproducerii culturale într-o lume a hegemoniei culturii vizuale.

 

 

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*