De ce sa gusti din fructul interzis

10.06.11 by

Pentru a îndrepta ceea ce este strâmb trebuie mai întâi să faci un lucru greu de făcut. Să te îndrepţi pe tine…(Buddha)
…asa ca m-am gandit ca luna aceasta ar fi interesant de facut un bilant al ultimelor 9 luni; sa adun, sa scad si sa trag linie. Sa vad care este rezultatul, care este castigul, care este pierderea (daca este!).
Ideea putin ciudata – de obicei se trage linie la sfarsit de an, nu la inceput de vara – mi-a venit deoarece de data aceasta corespondentele din strainatate sunt de fapt…din tara. Dupa noua luni de aer strain m-am intors in Romania pentru o scurta ”vacanta” de examene. Nu stiu exact ce anume ma asteptam sa gasesc aici. Totul la fel, mici schimbari sau totul diferit. De fapt totul este la fel dar eu gandesc diferit. Aici nimic nu s-a schimbat. Doar eu. Gandesc altfel, am alte asteptari, sunt obisnuita cu altceva.
Obisnuinta a aparut repede pentru ca imi place mai mult ceea ce gasesc in afara. La doar 3 ore de zbor cu avionul Franta este atat de departe de Romania… Strainatatea este ca un drog pentru majoritatea. Initial nu esti convins ca asta vrei sa faci, apoi gusti; si de aici totul se da peste cap. Alt mod de a vedea lucrurile, alta cultura.
Uneori fugim de ceea ce este aici, uneori fugim dupa ceea ce am vrea sa avem, iar uneori pur si simplu fugim pentru ca nu ne place sa ne plictisim. Dar intotdeauna ce gasim ne impinge sa fugim din nou. Cred ca toti am vrut la un moment dat sa plecam din tara : in vizita sau definitiv. Foarte multi probabil ca nu au facut-o. Au ascultat sfaturile prietenilor, rudelor sau nu au avut posibilitatile si nici ambitia necesara sa duca o lupta atat de costisitoare.
Dar unii dintre noi am plecat. Si fara sa ne dam seama am deschis o usa pana nu demult complet blocata.
Poate la prima vedere comparatia cu fructul interzis poate parea exagerata, dar la o analiza atenta nu este. De ce ? pentru ca pleci de la proverbul « nicaieri nu-i ca acasa » dar la final ajungi prins intr-un joc de du-te-vino intre ceea ce erai (acasa) si ceea ce ajungi (in noua casa). Pentru ca, obisnuit cu situatia initiala, o consideri normala, fara a realiza ca normalitatea ta este de fapt, de mult timp, depasita de normalitatea altora. Ca ceea ce pentru tine este acum normal, pentru ceilalti a fost cu cativa ani in urma.
Problema apare atunci cand incepi sa prinzi gustul lucrurilor normale pentru altii, si le accepti si tu. Este momentul cand intervine cunoasterea si cand apar intrebarile. Cand constientizezi ce se intampla ; dar este prea tarziu. Si atunci, o simpla reintoarcere la ceea ce acceptai inainte te pune pe ganduri. Iti dai seama ca ai facut deja primii pasi intr-o noua directie.
Pot spune multe despre acesti primi noi pasi intr-o alta lume (nu consider deplasat termenul de ”alta lume” pentru strainatate, pentru ca sunt mult prea multe lucruri care difera intre strainatate si tara noastra). Vorbind din punct de vedere subiectiv, am realizat ca pot face mai multe decat credeam, ca fiecare efort facut este rasplatit. Ca universul meu este de fapt mult mai mare decat credeam, chiar nelimitat. Ca omul are o sete de cunoastere permanenta si ca exista mereu loc pentru a asimila noi notiuni. Poate cel mai important lucru pe care l-am invatat este ca singurul bagaj care nu te va impiedica si care nu iti va face probleme este bagajul cultural.
Cum as putea sa descriu viata in stil francez? Diferita, colorata, diversificata, dar cel mai potrivit cuvant este ACTIVA. Este exemplul potrivit pentru a spune ca Europa nu este doar o delimitare geografica ci si un mozaic cultural si istoric. Vizita Batranului continent, si implicit a Frantei, te schimba ; iti schimba maniera de a vedea lucrurile, iti schimba viata. Iti deschide ochii. Pur si simplu iti schimba mentalitatea.
Si aici revin la ideea fructului interzis. In momentul in care ai « gustat » plecarea ai observat foarte bine ca lucrurile pot merge si in alt sens decat in cel romanesc. Cu fiecare inghititura iti dai seama ca gustul romanesc ar trebui sa se schimbe. De cele mai multe ori replica este aceeasi « cu timpul se va schimba », dar cat timp a trecut de cand totul nu a devenit decat un cliseu ? Poate e un paradox, dar probabil de aceea romanii nu vor sa mai citeasca, deoarece au deja parte de toate cliseele in viata de zi cu zi fara a fi nevoiti sa se piarda in paginile unei carti.
Daca reducem prin absurd Romania la marimea unei organizatii cu unul sau mai mulţi manageri nepricepuţi se poate concluziona că deşi managerii au un bagaj de cunoştinţe în ceea ce priveşte activitatea pe care o desfăşoară, ei sunt deficitari la capitolul comunicare internă. Acest lucru determină grave probleme în mediul intern, situaţii de demotivare a ”angajatilor”, stări de tensiune, scăderea productivităţii şi lipsa de implicare în activităţile zilnice ale ”organizaţiei”, chiar şi în cele pentru care sunt foarte bine pregătiţi.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*