De ce-l susţine diaspora pe d-l Băsescu?

13.08.12 by

De ce-l susţine diaspora pe d-l Băsescu?
Cowboy-ul naţîonal

Cowboy-ul naţîonal

 

            Înainte de 1989, diaspora era alcătuită din români trăitori în Occident, ajunşi acolo pe diverse căi şi din diverse motive şi din minorităţile româneşti aflate în state vecine ţării: în Basarabia şi alte zone din fostul U.R.S.S., Ungaria, Serbia şi Bulgaria. Găsim astfel foşti liberali şi foşti ţărănişti, foşti legionari şi cuzişti rămaşi înainte de 1944, alţii plecaţi în perioada 1944-1947 şi nu în ultimul rând grupul constituit din variate forme de fugari şi căutători de libertate. Cei mai vizibili, evident, au fost oamenii de cultură (Enescu, Cioran, Eliade, Monica Lovinescu) şi foştii oameni politici din România Monarhiei în frunte cu Majestatea Sa Regele Mihai.

            Datorită diverselor orientări politice şi economice, diaspora română a fost împărţită în grupuri şi grupuleţe care aveau ca primă grijă să se mănânce şi să se sape între ele. Nu putea fi vorba de nici un fel de unitate şi din acest motiv şi lupta lor împotriva regimului comunist a fost cu precădere ineficientă.

     

Teolog băsist

       După 30 decembrie 1947, rândurile diasporei s-au îngroşat cu transfugi şi cu nemţi şi evrei vânduţi după un mercurial coordonat de la cel mai înalt nivel al conducerii bolşevice. Acest trafic de persoane a permis deţinerea unor influenţe malefice asupra comunităţii celor plecaţi de către Securitate. Întrebuinţând în mod machiavelic diversele neînţelegeri, antipatii, suspiciuni, multora dintre ei Securitatea le-a influenţat viaţa. Am citit de curând cu stupoare că însuşi Pamfil Şeicaru, fugit la începutul lui august 1944 din ţară, a ajuns la mâna Securităţii, care i-a facilitat chiar o vizită de o săptămână în România în vara lui 1977. E locul aici să facem o subliniere specială: grupurile de români de la Europa Liberă, Vocea Americii şi Deutsche Welle. Aceştia, având la îndemână undele radio, au fost în mod cert românii cei mai eficienţi în lupta cu pegra roşie.

            După 1990, din cauze mai ales economice, massa diasporei a crescut în mod exponenţial. Au plecat, mai ales, oameni tineri, absolvenţi ai universităţilor, aflaţi la început de viaţă socială şi profesională. Mulţi dintre ei au astăzi cariere solide, care le îngăduie un trai firesc într-o lume normală. Acest prim val de plecări (1990-2000) a fost urmat de marea emigraţie a oamenilor sărăciţi şi rămaşi fără locuri de muncă prin permanentele şi veşnic neterminatele reforme din România. Au plecat oameni ştiutori de carte mai puţină, dar dispuşi să muncească chiar pentru venituri mici sau nesigure, dar însufleţiţi de dorinţa de a-şi face un rost stabil în viaţă.

Alt teolog băsist

            Toţi aceşti români păstrează, în diverse, forme legături cu ţara: îşi petrec concedii de câteva săptămâni vizitându-şi rudele, participând la parastasurile restante ale neamurilor trecute la cele veşnice între timp, reînnoindu-şi documentele de stare civilă, plătindu-şi dările restante către stat, petrecându-şi câteva zile de odihnă la munte sau la mare. Astfel, legăturile lor cu ţara sunt în mare parte episodice şi chiar superficiale, fapt ce nu le îngăduie să aibă o cunoaştere corectă a realităţilor româneşti. Şi astfel, sub influenţa unei propagande meşteşugite, încet-încet cad în capcana ideilor care li se inoculează în interesul Puterii de la Bucureşti.

            În ultimii ani, acest interes a constat în colectarea de voturi, livrându-li-se românilor stabiliţi în străinătate subiecte pur electorale: teama de reîntoarcerea comunismului, hoţia mogulilor, permanentul pericol rusesc şi câte altele.

            Auzind şi citind toate aceste lucruri, mai ales în mediul virtual, repetate apăsat şi cu virulenţă, oamenii au început să creadă că asta este adevărata stare de lucruri din România. Nimeni nu le pomeneşte despre gravele probleme din învăţământul românesc, din sănătate şi economie.

           

Colonel băsist

Este firesc, ţinând cont de toate acestea, ca cetăţenii români din străinătate să creadă punctul de vedere al d-lui Băsescu şi al valeţilor şi trepăduşilor Domniei Sale, domnii: M.R.U., teologul Mihail Neamţu, Sever Voinescu, colonelul Turcescu, alt teolog, Baconschi, al „ăluia mic cu capul mare“, pe numele lui Aurelian Pavelescu şi al tuturor pediştilor angajaţi trup şi suflet în slujba Domniei Sale şi care-şi petrec zile în şir susţinând toate inepţiile închipuibile şi neînchipuibile pe canalele media, în special

„Ăla mic cu capu´ mare”

televiziuni.

            Sunt evitate subiecte ca rezultatul dezastruos pentru Domnia Sa al referendumului, când 7,4 milioane de români i-au spus cu claritate că e expirat şi că e indicat să ne scutească de prezenţa-i inoportună, reîntregirea veniturilor bugetarilor şi pensionarilor, tăierea contractelor oneroase ale „băieţilor deştepţi“ din energie şi cele ale caselor de avocatură privilegiate cu statul, oprirea jafului de la Hidroelectrica.

            Susţinătorii d-lui Băsescu se află în rândul persoanelor care au avut de câştigat de pe urma guvernării pediste, în rândul numeroşilor beneficiari ai diverselor forme de stipendie legală sau mai puţin legală (vezi finanţările I.C.R.), în rândul mulţilor „acoperiţi“ din media şi a naivilor, ca să nu spun că au minţile nevoiaşe, care, din fericire, nu sunt prea mulţi.

            Concluzia e una singură: treziţi-vă, oameni buni!

    www.omniscop.ro                                                                                                                            

 

2 Comments

  1. Voican

    SCHIMBĂ, NEICĂ, PĂLĂRIA!

    – „Mă gândesc aşa,-nr-o doară,
    Uneori îmi palace râsul…
    Dar un prost să mintă-o ţară!
    Fraţilor, m-apucă plânsul.”
    Îşi tot zice-n gând Sărac…
    Şi lovind, bietul Măgar,
    Cu biciuşca pe spinare:
    – Hai la Deal, nu sta-n cărare!…
    Trece-un domn cu limuzina;
    Sună…, nu are răbdare;
    O fi terminat benzina?!
    Iar asinul, transpirat…
    Scoase-n răget disperat:
    – Bun stăpân, ce-s vinovat?
    Când alesa-i un tâlhar…
    N-ai avut nici ochi, nici cap,
    Şi-ai crezut într-un flecar?
    Iar pe mine-ţi verşi mânia!…
    Că trudesc din zori în noapte,
    Iar ca hrană îmi dai paie?…
    Pentr-un laş primesc bătaie;
    Asta crezi că-mi e simbria?
    …Dacă vezi că nu se poate,
    Schimbă, neică, pălăria!

    Neică, schimb-o cât ai timp,
    N-aştepta să intri, -n iarnă!…
    Vine gerul iar, pe câmp,
    Când zăpada o să cadă,
    Nici-o frunză nu găseşti;
    Ai să-ngheţi. Căciulă caldă
    Nu primeşti de la orbeţi…
    I-a mai zis asinu,-n coastă,
    Sufletul când şi-l trăgea:
    – Alegerea ta fu proastă!…
    Iar mai vrei o cacialma?
    Fiindcă ei au prosperat
    Şi-au în traistă gogoşele…
    Spune: nu te-ai săturat
    De atâtea minciunele?
    Şi gândesc aşa-tr-o doară,
    Că la ţară, unde-n moară –
    Două pietre ronţăiesc…
    Porumb, grâu şi se tocesc;
    Dar la noi în România,
    Nu se uzează hoţia.
    Din ce roade şi tot ia…
    S-a-mulţit ca iedera,
    Că nici focul n-o stârpeşte
    Şi întruna se-mulţeşte…
    Iar guşaţii, răsfăţaţii,
    Potenţaţii, guvernanţii
    Şi lingăii fac paradă…
    Cine poate să mai creadă
    Că la anul care vine,
    Va fi bine…, nu de mine,
    De cel ce puterea ţine.

    DUPĂ „SCHIMBARE”

    Nea SĂRAC oftează-a jale,
    Nu mai ştie ce să facă…
    Coborînd Dealu la vale.
    Cu năduf Măgaru ceartă:

    – Fir-al dracu de Măgar!…
    Mă făcuşi să cred în tine?
    Vândui hamuri, vândui car…
    Nu spuneai că-mi va fi bine?

    Îmi luai pălărie nouă…
    Ce schimbare, fudulie!…
    Dar prin ea acuma plouă –
    Am făcut mare prostie.

    Merg în piaţă, foc amar!
    Preţurile cresc mereu…
    Dacă-ascultai un măgar,
    Plătesc dublu la metrou.

    Pensia-mi este-ngheţată…
    Doamne, Euro a-nebunit!
    Iar te-ntreb: Asta e viaţă!
    Ce-mi ziceai, măgar tâmpit?

    „Criza are să stagneze,
    Pensia se aranjază…
    Inflaţia o s-o stopeze.”
    Pălăria-i mult mai brează…

    Nu-mi rămâne, secătură,
    Cumpăr hamuri, îmi iau jug,
    Am să ar în curătură,
    Dacă banii nu-mi ajung.

    Iar pe tine, domn Măgar,
    Te propun să fii ales…
    De ce să mai tragi la car,
    Mai bine ragi în congres…

    Că aşa mi-e soarta dată
    Să trăiesc puţin şi prost…
    Pălăria a fost purtată,
    Iar eu am căzut de prost.
    ………………………………
    Ţi-ai găsit ca să-nţeleagă
    Un Măgar de ham scăpat!?…
    Nea SĂRAC tremură-n barbă,
    Şi sunt sigur c-a-nvăţat

    Să creadă, s-asculte la toţi,
    Numai mintea să nu-şi piardă,
    Că au fost şi mai sunt hoţi…
    Şi de treaba lui să-şi vadă!

  2. deniro

    Ce se intampla astazi in Romania pare de neinchipuit si greu de imaginat intr-o lume normala dar exista explicatii pentru asta !
    Cum era si de asteptat perioada de desert comunist de 65 de ani prin care a trecut poporul roman are efecte dezastruoase concretizate prin decimarea elitelor roman in inchisorile si lagarele stalinisto-comuniste ,intreruperea contactului intre generatii ,”uitarea” istoriei si traditiilor milenare,distrugerea valorilor si modelelor universale, culminand cu prabusirea economica si ideologica a sistemului in anii 90′.
    Peste toatea acestea s-a suprapus ratarea unei sanse istorice in 1989 ,aceea de a reinnoda in mod firesc firul istoriei de a respinge o forma de guvernamant nepotivita, republica, impusa de tancurile rusesti , prin confiscarea unei revolutii singeroase printr-o o lovitura de stat a armatei si plasare la putere a unui regim de tip gorbaciovist , cu conducatori comunisti mai „luminati”,care „nu au intinat idelurile partidului „.
    Aceastei puteri neocomunste bazata in special pe urmasii „fostilor” li s-au alaturat colaborationistii traditionali ,asa zisii „intelectuali”!
    Astazi acest sistem s-a perfectionat a ajuns la apogeu ,am scapat de un presedinte din nomenclatura PCR, Ion Iliescu ,si ne luptam cu ultimile puteri sa scapam de un presedinte provenit din varfurile securitatii Traian Basescu !!
    Nu pot sa accept si nu vreau sa cred ca sacrificiile unor oameni nevinovati care au murit in 1989 ,al lui Corneliu Coposu, Ion Ratiu al Regelui Mihai au fost inutile .
    Nu vreau sa accept ca tara mea Romania nu mai are nici o sansa , ca viitorul tinerilor nostri,specialistilor de toate felurile,oamenilor simpli de diverse varste, pentru care statul lui Basescu nu vrea sa-si asume nici o obligatie si le recomanda sa-si paraseasca casa , a ajuns sa depinda de decizia a 9 oameni ”judecatori” la Curtea Constitutionala, marea majoritate numiti de Basescu si asupra carora pentru ca nu mai are incredere, face zi si noapte presiuni, discreditand si aceasta institutie !!
    Glontul care a trecut la 1 mm de carotida lui Nastase l-a ingrozit pe Basescu, l-a trezit pentru o secunda din visurile sale exotice de prin incaperile vilei Dante , de prin asternuturile Elenei Udrea, si l-a facut constient de cele ce i se pot intampla la ziua judecatii cand nu va mai fi la „butoane”cand va trebui sa raspunda pentru faptele sale penale si de aceea lupta din toate puterile si cu toate serviciile si resursele pe care le mai are !
    Dar sfarsitul este invitabil ,momentul judecatii poate fi amanat dar nu poate fi evitat , totul se plateste pe lumea asta !
    Poporul roman a platit destul!
    Astazi este sarbatoarea Sfintei Maria ,Doamne ajuta!

Leave a Comment

*