DACĂ NU NOI, CINE? / WHO IF NOT WE? Fiind aici, în era confuziei / Being Here in the Age of Confusion

08.10.14 by

DACĂ NU NOI, CINE? / WHO IF NOT WE? Fiind aici, în era confuziei / Being Here in the Age of Confusion

09.10 – 16.11. 2014

Curated by PAVILION – journal for politics of culture
O expoziție realizată cu extrase din arhiva PAVILION, BUCHAREST BIENNALE, FREE ACADEMY, REFORMA, BUCHAREST FILM BIENNALE, PAVILION RESOURCE ROOM

Deschiderea
09 octombrie 2014

19.00 – 21.00
@PAVILION
str. C.A. Rosetti nr. 36 (intersecția cu str. Jean Louis Calderon)

22.00 Petrecere de aniversare a 15 ani de activitate PAVILION
@CLUB CONTROL
Str. Constantin Mille nr. 4

FB event: https://www.facebook.com/events/284731471726969/

PAVILION – proiectul început în 1999 care a generat întreaga activitate a organizației (BUCHAREST BIENNALE, FREE ACADEMY, REFORMA, BUCHAREST FILM BIENNALE, PAVILION – centru pentru artă și cultură contemporană), este o aluzie la structura temporară a artei contemporane.

WHO IF NOT WE? / DACĂ NU NOI, CINE? vorbește despre 15 ani de rezistență în câmpul artistic local, românesc, despre subterfugiile luptei cu haosul birocratic, despre crearea de potențialități în zona artei contemporane românești, despre plasare în câmpul social-politic local, despre crearea de noi perspective și direcții de acțiune imediată; este o expoziție care marchează 15 ani de existență și rezistență prin critică și creare de pârghii de acces la cultură. Gândirea critică înseamnă a înțelege, a percepe critic, sau argumentativ din poziția voastră. Poziția voastră – poziționarea voastră – înseamnă analiza spațiului social, politic și economic unde evoluezi. Pentru o țară ”post”- (comunistă, conceptuală, modernă) este important să înțelegi istoria sa, să o critici – în sens pozitiv sau negativ. Istoria acestui ti p de habitat se află la baza definirii și delimitării terminologice a spațiului, și de asemenea i-a structurat misiunea: abordarea critică a imediatului.

De obicei, un pavilion este o construcție temporară, ceva între o casă și un cort, având un scop specific și temporar. Cea mai bună calitate a sa este funcționalitatea, poate fi instalată și dezinstalată cu ușurință, poate fi mutată rapid dintr-un loc în altul, dar are potențialul să marcheze un spațiu anume, în interiorul sau în afara pavilionului. Este o structură temporară, la fel cum revista Pavilion este o platformă temporară, pentru politica, arta și cultura contemporană.

Conceptul temporar al pavilionului se încadrează perfect în conceptul (re-)prezentării culturii de azi. Arta și cultura sunt dinamice, temporare, deseori în transformare, mișcându-se nu doar în spate, în față, la stânga, la dreapta, dar și în orice altă direcție. E nevoie de o structură temporară pentru a analiza cultura contemporană – trebuie să fii rapid și dinamic, e nevoie de un mediu care este temporar precum domeniul pe care îl reprezintă, dar totuși să rămână solid. De aceea, o structură precum pavilionul poate fi utilă.

“Fiind aici”-ul ne plasează într-un context social specific, într-o mobilitate, teritorialitate și între granițe aparte unde metaforele globalizării legate de dispariția acestor granițe presupune ca oamenii, capitalurile și bunurile să beneficieze de libertate de mișcare, ducând la crearea unor rețele de mobilitate ce conduc spre progres cultural iar actul cultural devine un obiect de recreere, divertisment, sau dezvoltare personală prin loisir, și aceasta este o realitate omniprezentă în societatea contemporană. Azi, este afirmat destul de des, că o asemenea concepție despre cultură ar fi exprimată liber, ca un element abstract, prin unitate-în-diversitate, prin universalitate-prin-diferență și nici nu ar fi departe de adevăr.

Gilles Deleuze și Felix Guattari (“Milles Plateaux”, 1980) explică potențialitatea rizomică, vorbind despre cum un rizom este un fel de celulă stem care face trimiteri laterale în orice direcție, fără a avea o structură dihotomică, dar având o structură pluralistică. Un rizom este o structură temporară, atât încât se poate întinde din orice punct, către orice punct în sau în afara rizomului, are posibilitatea de a crește boboci și de asemenea are posibilitatea de a mortifica bobocii vechi – o structură care este necesară pentru o revistă, în ziua de azi – temporară și mergând/mișcându-se în orice direcție posibilă. Numai această structură temporară, structura rizomului, ne permite să intervenim în „societatea spectacolului”, a analiza exact probleme recente și structurile lor de putere și î ;n cele din urmă a întoarce invers spectacolul, la 180 de grade. Avem posibilitatea de a regândi procesele și a le redirecționa.

Pe lângă așteptările critice ale PAVILION, încercăm să antreprenoriem un alt tip de gândire critică: critica persoanei (id est ”persona”), a individului, critica oricui despre și din partea oricui, incluzând și autocritica. Propunem acest angajament pentru ca toți să ne putem implica – chiar și superficial sau vulgar – în existența societății noastre.

Totuși, funcția de bază a tuturor instrumentelor noastre va rămâne concretizarea.

P.S. Ideea titlului și conceptului expoziției a fost inspirată de textele: Zsolt Petrányi, “Chaos: The age of confusion”, reader of Bucharest Biennale 2, în Pavilion #9; Jan-Erik Lundström, “Being here. Mapping the contemporary”, reader of Bucharest Biennale 3, vol. 1: text book în Pavilion #12; Anne Barlow, “Tactics for the here and now”, reader of Bucharest Biennale 5, în Pavilion #16; Felix Vogel, “Handlung. On Producing Possibilities”, reader of Bucharest Biennale 4, în Pavilion #15.

WHO IF NOT WE?
Being Here in the Age of Confusion

09.10 – 16.11. 2014

Curated by PAVILION – journal for politics of culture
An exhibition with extracts from the archives of PAVILION, BUCHAREST BIENNALE, FREE ACADEMY, REFORMA, BUCHAREST FILM BIENNALE, PAVILION RESOURCE ROOM

Opening
October 09, 2014

19.00 – 21.00
@PAVILION
str. C.A. Rosetti nr. 36 (crossing with str. Jean Louis Calderon)

22.00 Party for the 15th anniversary of PAVILION
@CLUB CONTROL
Str. Constantin Mille nr. 4

FB event: https://www.facebook.com/events/284731471726969/

PAVILION – the project started in 1999 which generates the entire activity of the organization (BUCHAREST BIENNALE, FREE ACADEMY, REFORMA, BUCHAREST FILM BIENNALE, PAVILION – center for contemporary art & culture, PAVILION RESOURCE ROOM), alludes to the relative temporary structure of contemporary art.

“WHO IF NOT WE? / DACĂ NU NOI, CINE?” talks about 15 years of resistance in the local/Romanian art scene, about the subterfuges within the struggle against chaotic bureaucracy. It talks about the production of possibilities in the Romanian contemporary art scene, about the placement in the local socio-political field and about generating new perspectives and directions for immediate action. It is and exhibition which marks 15 years of existence and resistance through critique and creating linkages to access culture.

Critical thinking refers to the apprehension and perception of things critically, or argumentatively if seen from a first person perspective (in your position). Your position – your positioning – means to analyse the social, political and economical space where you evolve. For a “post-“ (communist, conceptual, modern) country, it is important to apprehend its history, to criticise it – either positively or negatively. The history of this type of habitat lies at the basis of the definition and terminological delimitation of the space and has also structured its mission: critical approach to immediacy.

Through the word “pavilion” we understand a construction that is temporary and built for a specific purpose – something between a house and a tent. Its primary function is functionality – it can be easily installed and uninstalled, you can change its location rapidly and still, it has the potential to mark a certain space, be it outside or inside of the pavilion. A temporary structure, just as PAVILION journal is a temporary platform for politics, art and contemporary culture.

The concept of temporality of the pavilion fits perfectly with the way the culture of today is (re-) presented. Art and culture are dynamic, temporary, often changing and moving not only backwards, forwards, left and right, but in every other direction. You need a temporary structure to analyze contemporary culture – you have to be fast and dynamic and you need a medium that is as temporary as the field it represents, but that should still remain solid. This is why a structure such as the pavilion could be useful.

“Being here” places us in a very specific social setting. A setting of mobility, territoriality and a place between different borders where the metaphors of globalization linked to the disappearance of said borders, implies that people, capital and goods take advantage of the freedom of movement, leading to the creation of a new network of mobility, which drives us towards cultural progress, the cultural act becomes an object of recreation, entertainment or personal development through leisure and this is an ubiquitous reality in contemporary society. It is claimed quite often that such a conception of culture would be expressed freely, as an abstract element, through unity-in-diversity, through universality-by-difference and this could not be truer.

To move fast in different directions is the most important criteria for an institution today –to quote Gilles Deleuze and Felix Guattari and their book “Milles Plateaux”, the institution should be a temporary structure, like a rhizome. A rhizome is sort of a stem cell that puts out lateral shoots in any directions, without having a dichotomous structure, but instead a pluralistic structure. A rhizome is a temporary structure insofar that it can spread out from every point within the rhizome to every other point in, or outside of the rhizome, having the possibility to grow new shoots and also to mortify old shoots – a structure, which is necessary for a cultural institution today – temporary and moving in every possible direction.

Only this temporary structure, the rhizoid structure, allows us to intervene in the “society of the spectacle” to exactly analyze recent issues and their power structures and to finally turn the spectacle upside down. We have the possibility to re-think processes and to redirect them.

Apart from the critical expectations of the PAVILION, we are also trying to undertake another type of critical thinking: the criticism of the person (id est “persona”), of the individual, the criticism of everyone by and from everyone, including self-criticism. We propose this commitment in order to have the opportunity to involve ourselves – even superficially or vulgarly – in the existence of our society.

Nevertheless, the basic function of all of these instruments, the journal, the centre and the biennale, will remain concretization.

P.S. The ideea of the title and the concept of the exhibition was inspired by the following texts: Zsolt Petrányi, “Chaos: The age of confusion”, reader of Bucharest Biennale 2, in Pavilion #9; Jan-Erik Lundström, “Being here. Mapping the contemporary”, reader of Bucharest Biennale 3, vol. 1: text book in Pavilion #12; Anne Barlow, “Tactics for the here and now”, reader of Bucharest Biennale 5, in Pavilion #16; Felix Vogel, “Handlung. On Producing Possibilities”, reader of Bucharest Biennale 4, in Pavilion #15.

www.omniscop.ro

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*