CUVINTE DESPRE MAMA

07.01.13 by

Am primit spre publicare:
 ce prefaţeaza romanul LOGICA REVENIRII al Elenei Buţu
 
Trăind într-o lume a marilor puteri nevăzute şi a neimaginabilelor influenţe, prezenţă discretă în peisajul literar actual, datorată unei modestii excesive, generată fie de faptul că n-a scris mai „mult”, fie pentru a evita „furcile caudine” care sunt din ce în ce mai groaznice şi mai des întâlnite în contemporaneitate, printre confraţii dânsei, Elena Buţu a publicat totuşi, mai multe romane şi volume de poezie cărora le-a atribuit titluri sugestive, ce vor rezona în memorie în vremurile ce vor veni, pentru că, cititorii nu vor uita uşor reprezentările sale de oameni şi fapte, de chipuri şi caractere. 
Lucrările Elenei B.  nu au pretenţia să fie invitate la masa festivă a istoriei literaturi, dar cu siguranţă au meritul de a fi prezentat o parte a realităţii de la sfârşitul sec. XX şi începutul secolului XXI din România cu personaje reprezentative, începând de la oamenii simpli din mediul rural până la cei din mediul urban, din vârful piramidei sociale, măsurată pecuniar.
Dacă ar exista cineva care-ar dori să facă o colecţie de scrieri despre poveşti de viaţă reale, cu siguranţă autoarea s-ar grăbi să i-o întregească, fără nicio ezitare, cu satisfacţia că cititorii vor afla despre rostul vieţii, despre curaj sau vor învăţa ce este simţul disciplinei şi al datoriei. Ştiu sigur că sunt mai mulţi astfel de cititori „fără pretenţii”  decât cei ce-l preferă pe Franz Kafka sau pe Immanuel Kant, încununaţi cândva de glorie.
 E conştientă că viaţa oamenilor contemporani ei, este guvernată de numeroase sisteme de acceleraţie, ce funcţionează pe bază de timp, dar invers proporţional cu acesta (cu cât timpul e mai scurt, cu atât acestea îşi măresc acceleraţia) şi, ţinând cont de acestea, nu abundă în figuri de stil şi nici nu plictiseşte cu amănunte, ce nu sunt totdeauna agreate, tocmai pentru a nu ne îndepărta prea mult de acţiune. De aceea, pretutindeni, prin parcuri, prin metrou sau tren, am văzut persoane care citesc, dar nimeni nu citea o carte greu de ţinut în mână ci, una de mici dimensiuni, cu teme şi acţiuni uşor „de digerat”.
Dimensiunile medii ale romanului LOGICA REVENIRII îl fac extrem de accesibil, mai ales că autoarea nuanţează din plin iubirea paradisiacă, evidenţiind intensitatea maximă a erosului, dar şi frământările lăuntrice , cu toate emoţiile şi trăirile, într-un veritabil dialog dintre Zoriţa şi Divinitate, dintre ea şi Eul său, contemplând şi ridicând deasupra umanului senzualitatea uneori, reprimată, alteori, favorizată până la goliciunea cuvântului.
Fără a fi o carte religioasă, pe măsura lecturării, vom descoperi interacţiunea personajului principal cu Dumnezeu când, întâlnindu-l îi devine confesor, lipsind, îi trimite rugăciunea din momentele ei de nesiguranţă, ca unui salvator atotputernic sau în momente de fericire, pentru a-I mulţumi.
Resortul fiinţei autoarei cred că e dragostea de oameni şi dorinţa de a vedea respectată la tot pasul, menirea femeii, onestitatea ei, feminitatea, respectul, răbdarea, bunătatea şi eroismul ori genialitatea ei când a devenit mamă. Autoarea a dovedit preocupare îndeaproape de sufletul feminin, de la cea mai tânără femeie – mama lui Tudor S. din ÎNTÂNIRE TÂRZIE, până la cea mai înaintată în vârstă, cum e mama Valeria din „NOBILA RENUNŢARE” şi se observă asiduitatea ei de a o scoate în evidenţă.
Cam în toate lucrările de până acum, a reliefat dragostea pentru fiinţa umană cu efectele benefice sau cu dezastrul lăsat în urmă, când viaţa e percepută greşit – cazul personajului Alexandru Stoicin, care-şi iroseşte importante clipe din viaţa sa, ce s-au dovedit a fi şi ultimele, în loc, aceleaşi clipe, ivindu-i-se posibilitatea, prin apariţia Tinei în viaţa sa, să le transforme în cele mai minunate momente ale vieţii -; cu efecte benefice spectaculoase ce duc până la renunţarea la medicamente – cazul lui Tudor Săvescu ce descoperă târziu, în timpul unei crize conjugale, (mariajul său a fost o criză perpetuă), pe Caterina femeia care l-ar putea face fericit, dar nu-şi duce până la capăt încercarea sa pentru realizarea acelui deziderat -; cu efecte măreţe ce duc până la dependenţă, dar măresc rezistenţa în timp la intemperiile vieţii – cazul lui Valentin Comăncescu, ce joacă rol dublu, punând-o pe Zora, marea sa iubire, în cea mai dificilă postură din viaţa ei, aceea de a-l ierta şi a-l accepta să-i fie în continuare amantă sau aceea de a-l pedepsi alături de toţi românii pentru activitatea lui profesională, blamată şi înainte şi după revoluţia din 1989 din România -.
Mesajul autoarei este adresat deopotrivă femeilor şi bărbaţilor; femeilor să iubească, să fie puternice, să fie tolerante şi bune, iar bărbaţilor să fie puternici, responsabili, protectori şi dacă nu ia în serios iubirea declarată a femeii, simţită şi văzută prin ochii ei dilataţi de fericire, şi consideră că totuşi, nu li se potriveşte, dacă nu ştiu să fie artişti, să nu se mai prindă-n hora vieţii, dar pe toţi îi îndeamnă să înveţe să iubească, să fie oneşti, să aibă credinţă şi să dăruiască iubire.
Conştientizând rolul umorului în viaţa oamenilor, de fiecare dată când îşi propune să înceapă o lucrare nouă, Elena B. ar vrea să reuşească o comedie, dar nu-i iese, pentru că dacă viaţa oamenilor, înregistrată în registrul stării de fapt, este de cele mai multe ori o dramă, este dificil sau imposibil să pui un zâmbet pe o faţă tristă, pentru că s-ar transforma repede în rictus. Însă, dacă ei nu-şi înfrumuseţează singuri viaţa, dacă nu-şi schimbă percepţia asupra ei, gândind pozitiv, viaţa lor se va încheia în aceeaşi notă în care a fost trăită.
Autoarea nu acceptă ideea degradării umane. Ceea ce declară prin prisma personajului Zora din „LOGICA REVENIRII”: „De-ar avea parte de clipe de iubire toţi oamenii de pe pământ, lumea ar fi, cu siguranţă, alta. Cred că, dacă toţi am merge pe acelaşi drum – al dragostei şi al iubirii – am fi în legătură mai strânsă cu umanitatea, cu Divinitatea, cu Universul. Numai dragostea este cea care ne ajută să ne adaptăm în viaţa socială, să fim frumoşi,  puternici şi  răbdători şi numai ea ne înalţă în pace, ajutându-ne să fim mereu aproape.”, demonstrează valoarea ei.
Nu-şi pune personajele în situaţii demne de milă şi fiecare, într-o direcţie sau alta, tot cu ajutorul iubirii, e îndemnat să spere: „Dragostea este cea care întoarce speranţa din drum, hotărâtă să ne părăsească”.
Viaţa lăuntrică a Elenei B. nu este greu de descifrat, dar e surprinzătoare, pentru că ea vede în sufletul oamenilor frământări şi capacităţi diferite în a răspunde, a discerne sau în a acţiona, mai bine decât o facem mulţi dintre noi şi a dorit să scrie pentru cititorii ce trăiesc în realitatea imediată, dând posibilitatea personajelor sale să se prezinte singure, aşa cum sunt, aşa cum vorbesc, cum simt sau cum trăiesc.
———————————————————————
Nota: “Furcile caudine” – expresie provenită de la un eveniment istoric, mai exact bătălia din anul 321 ICh. dintre romani şi samniţi conduşi de generalul Pontius Herennius. În urma confruntării nu au existat victime, deoarece romanii au fost prinşi într-un defileu din apropiere de orăşelul Caudium  din Italia, botezat de ei „Caudinae Furcae” (Furcile caudine) în care nu se găsea apă, şi forţaţi să negocieze o predare dezavantajoasă.
            Ioana Cătălina Buţu – Lisabona

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*