Cum repară soldatul gramofonul

14.06.12 by

 

Romanul Cum repară soldatul gramofonul scris de Sasa Stanisic a apărut în limba română la Editura Polirom în anul 2007, traducerea din limba germană fiind făcută de către Gabriella Eftimie.

Sasa Stanisic s-a născut în Visegrad, un oraş mic din Bosnia, cunoscut ca fiind şi decorul romanului Podul de peste Drina, scris de autorul iugoslav Ivo Andric, câştigător al premiului Nobel pentru literatură în anul 1961.

Oraşul Visegrad a dobândit şi o celebritate aparte în timpul războiului interetnic din fosta Iugoslavie (1992-1995), când majoritatea populaţie de religie musulmană a fost masacrată de către trupele sârbe, trupurile fiind abandonate în apele râului Drina. Forţată de împrejurări, familia lui Sasa Stanisic, care la acea vreme număra doar 14 ani de viaţă, a emigrat în Germania în anul 1992.

La începutul romanului său de debut, Stanisic prezintă viaţa lui Aleksandar Krsmanovic, un băiat cu vârsta cuprinsă între opt şi paisprezece ani, a cărei poveste se aseamănă în mare măsură cu cea a autorului. Tatăl lui Aleksandar este un pictor atât de preocupat de meseria sa incât nu reuşeşte să construiască o relaţie cu fiul său, mama sa este casnică. Aleksandar îşi petrecea timpul alături de prietenii săi Hassan şi Sead, pescuind alături de bunicul său Slavko, sau în compania lui Francesco, un tânăr inginer italian aflat în oraşul Visegrad în scopuri profesionale. În tot acest timp în Iugoslavia domnea o atmosferă tensionată, premergătoare conflictului militar. „Zilele acestea multă lume părăseşte oraşul dar nimeni nu ştie încotro se îndreaptă. Stirile de la televizor prezintă imagini cu clădire în flăcări şi oameni acoperiţi, întinşi pe stradă.” Copilăria lui Aleksandar este spulberată în momentul în care războiul ajunge şi în Visegrad iar familie Krsmanovic este nevoită să se ascundă, luând intâi calea Belgradului. Aici Aleksandar o cunoaşte pe Asija, o tânără alături de care familia Krsmanovic împărtăşea, pe post de refugiu, subsolul unei case avariate. Aleksandar nu va petrece însă mult timp alături de Asija, escaladarea violenţelor forţând familia Krsmanovic să parăsească la scurt timp ţara. Aleksandar rămâne alături de familia sa în oraşul Essen din Germania pană la finele studiilor. În tot acest timp încearcă să o contacteze pe Asija, eforturile sale doveindu-se zadarnice. După zece ani, Aleksandar izbuteşte să-şi înfrunte trecutul şi se întoarce în Bosnia. Întocmeşte o listă de oameni şi lucruri pe care vrea să le viziteze în oraşul său natal.

„Cum repară soldatul gramofonul” nu reprezintă doar cartografierea unui război absurd, ci o poveste despre reconciliere, împăcare şi resemnare, o pledoarie pentru demnitate şi inocenţă, o jertfă adusă realităţilor dure ale trecutului, o mărturie  a suferinţelor ce bântuie prezentul. Primul act de maturizare forţată pe care Aleksandar îl experimentează marchează dispariţia bunicul său Slavko. Copilul, cuprins de naivitate va încerca să îşi readucă la viaţă bunicul prin intermediul unor scamatorii. În final, Aleksandar se va resemna cu gândul morţii lui Slavko după ce mama sa îi vorbeşte despre importanţa acceptării dispariţiei bunicului său, descris ca fiind „un bunic fără de sfârşit”.

A doua reconciliere a lui Aleksandar intervine zece ani mai târziu, mult timp după ce familia sa a parăsit Iugoslavia. Ajuns în Germania, Aleksandar realizează că s-a îndrăgostit de Asija. Îi trimite pentru o lungă perioadă de timp scrisori relatându-i noua sa viaţă, despre neajunsurile statutului de refugiat, despre greutăţile pe care le întâmpină, despre faptul că mama şi tatăl său sunt nevoiţi să lucreze ilegal în Germania, despre primul cuvânt pe care l-a uitat din limba bosniacă (breeza-mesteacăn), despre faptul că începe să viseze în limba germană. Reîntors în Visegrad, Aleksandar realizează că toată lumea a fost afectată de război într-o oarecare măsura, unii oameni găsind dificil şi inconfortabil traiul pe timp de pace: „În timpul războiului singura mea grijă a fost ca o grenadă sau un glonţ sa nu ma nimerească; acum am atât de multe griji încât nu îmi dau seama care este cea mai mare dintre ele, povesteşte un vecin. Aceste discuţii îi permit protagonistul romanului să conştientizează măsura în care războiul interetnic a deteminat destinul său. Întâlneşte un ofiţer de poliţie pe care l-a cunoscut în copilărie, ale cărui acte de brutalitate din timpul războiului făcuseră înconjurul lumii. Întrebat de către acesta care este numele mamei sale, Aleksandar, simţind un fior rece pe şirea spinării evită răspunsul datorită provenienţei musulmane a numelui mamei sale. Se produce o nouă revelaţie în sinele protagonistului, acesta înţelegând adevăratul sens al etichetei „nume greşit”.

Urmând atipica structură a povestirii în ramă, „Cum repară soldatul gramofonul” cuprinde două părţi distincte. Prima parte este un soi de autobiografie iar partea a doua, intitulată „Pe vremea când totul era încă bine” fiind de fapt  titlul cărţii pe care personajul principal al romanului o scrie, în încercarea sa de a nega realitatea. Sasa Stanisic conturează un număr mare de personaje, acţiuni, idei şi memorii. Romanul se bazează în primul rând pe descrieri şi repetiţii, detaliu pe care anumiţi cititori îl pot găsi deranjant. Limbajul este unul atipic, adesea împletit cu un umor bizar, macabru.

Deşi ideea unui roman care descrie razboiul văzut prin ochii unui copil nu este nouă („Totul e iluminat” de Jonathan Safran Foer), lucrarea lui Sasa Stanisic încântă prin sinceritatea şi autenticitatea întâmplărilor relatate. Copilul este inocent şi nevoit să extragă singur adevărul din situaţiile pe care le trăieşte. Chintesenţa romanului o reprezintă absurditatea conflictelor interetnice, populaţia sârbă având un trecut paşnic alături de croaţii si musulmanii din Bosnia. „Sunt iugoslav, deci mă descompun”, spune Aleksandar Krsmanovic, produsul  unei căsătorii mixte.

Cum repară soldatul gramofonul este roman extrem de lucid şi necruţător, relatând povestea unor destine năruite de violenţa unui război haotic, un roman ce descrie, pornind de la suferinţele unei existenţe particulare, tragedia unei întregi naţiuni. O lucrare care nu trebuie să lipsească din biblioteca amatorilor de romane istorice.

 www.omniscop.ro

 

 

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*