Cu pluta pe conductă

09.03.12 by

Cînd mă întorc de la Bălţi, văd că zicala cu pisica e valabilă: în lipsa mea, în coada articolului din ZVJ, boschetarii de serviciu iar s-au dat în vileag. Cică… de ce îl critic pe băse şi pe şleahta lui… că n-am voie să scot o vorbuliţă despre coana lenţi, despre partidul ei minunat… şi că, în general, n-aş avea permisiunea să mă pronunţ asupra a nimic din ce se întâmplă în Carpaţi. Să spun ce mi se întâmplă, diurn şi cultural… am voie? Nu! strigă în cor cascadorii râsului. N-am voie să spun că am fost la Bălţi şi mi-am văzut piesa într-un spectacol splendid, cu o sală de fix 585 locuri, plină, cu doar patruzeci de invitaţi şi restul plătitori (doar în România cultura e pe gratis şi batjocorită), că a fost cea mai „caldă” dintre premierele pieselor mele care, spre nefericirea troglodiţilor, au fost destule şi vor mai fi, că moldovenii de peste Prut m-au jucat a doua oară pentru că ei mă consideră, explicit, un dramaturg de seamă al acestei ţări… deşi eu am protestat, cu modestie, dar şi cu vădită plăcere!… că luni, 12 martie a.c., eu, „scriitoraşul” din Valea Jiului voi fi la Bucureşti, în calitate de dramaturg, invitat de Ambasadorul unei importante ţări europene, la un cocktail, cu un fericit prilej pe care, deocamdată, nu vreau să-l audă gârlopanii de serviciu… poate fi considerat că mă laud singur, dar adevărul e că am şi cu ce, în plus, dacă nu mi se mai „permite” să-mi dau cu părerea despre ce se petrece în ţărişoară, pot măcar spune ce mi se întâmplă mie? Sau nu e voie nici asta? Atunci… ce aţi dori să auziţi de la mine? Osanale marinarului? Niciodată! Uite, fac un sondaj: despre ce aţi vrea să scrie Truţă? Oricum nu ţin cont de părerea voastră! Cine vrea să mă citească, de preferinţă cei de pe aceeaşi lungime de undă cu mine, s-o facă. Resturile… să schimbe canalul! Sau să facă o binemeritată baie în Canal. Plutire uşoară!
*
Ticăloşia cârmaciului iese în evidenţă în toată splendoarea ei. Ceea ce era de aşteptat s-a întâmplat: se promit salarii şi pensii mărite chiar în săptămâna alegerilor! (Totuşi, nu înţeleg de ce chiar începând cu 1 iunie, Ziua Copilului… dar şi a mea! E o ironie?!) Calculul e simplu: dacă vom câştiga noi… e bine, vedem cum ne descurcăm mai apoi (inflaţia e primul pas…) Dacă nu le câştigăm, vor plăti ceilalţi… În toată istoria României nu a existat un tip mai perfid şi mai diabolic, plantat în fruntea Statului… Ceauşescu era un copil naiv şi, oricum, mai patriot. Sunt chiar curios cum vor reacţiona românii. Dacă aceşti ticăloşi iau la alegeri mai mult de 15%, înseamnă că poporul român e ros până la măduvă de jigodism. E greu să trăieşti în România de azi fără să ai stări de greaţă în fiecare zi!

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Comment

*